Marcel Opriş, Laudatio pentru Răzvan Bologa, ASE @ Gala DX 2022: Iniţiativa educaţională a prof. Răzvan Bologa este aproape fără precedent, cred că este egală cu crearea bibliotecilor în școli în anii ’50 – ’60 și cu difuzarea Gazetei Matematice și a Gazetei de Fizică și Chimie în școlile generale

Marcel Opriş, Laudatio pentru Prof. univ. dr. Răzvan Bologa @ GALA DIGITAL TRANSFORMATION 2022 by COMUNICAȚII Mobile

* DIGITAL EDUCATION – Prof. univ. dr. Răzvan BOLOGA, ASE – Academia de Studii Economice din Bucureşti
– Premiu ridicat de către dl. general cu patru stele (în rezervă) de telecomunicaţii – Marcel OPRIȘ | ex Director General STS, care a prezentat şi un Laudatio al activităţii celui premiat – dl. Bologa fiind în delegaţie de serviciu în Italia;

Foto st-dr: Marcel Opriş, Ion Vaciu

La Galele COMUNICAŢII Mobile m-am prezentat să ridic nenumărate premii, care de care mai somptuoase, precum cel mai bun serviciu 112 sau cea mai bună implementare Schengen.

În luna mai a acestui an am fost desemnat una din personalitățile celor 25 de ani de IT&C românesc. 

Mă întristează faptul că am fost singurul care a lucrat la stat și am primit acest premiu, puteau fi și alții.

Vă aflați aici în fața unei inițiative senzaționale, NEXTLAB.TECH, cred că este aproape fără precedent, cred că este egală cu crearea bibliotecilor în școli în anii ’50 – ’60 și cu difuzarea Gazetei Matematice și a Gazetei de Fizică și Chimie în școlile generale, fiindcă acești profesori de la ASE, de la Facultatea de Cibernetică, au avut obligația de serviciu să lucreze cu foarte mulți studenți și masteranzi, care studiază fel și fel de cursuri, de la cibernetică la gestiune, utilizate apoi în multinaționale.

VIDEO

Probabil că și de aici vine imboldul de a încerca să dea răspunsuri la ce se întâmplă cu acești copii, care ajung la ei de cele mai multe ori fără să știe să scrie corect românește și, sigur, fără abilități de programare, deși vorbim de profesori care activează la Facultatea de cibernetică.

Au avut o idee extraordinară: au creat un vehicul prin care să trezească curiozitatea copiilor. Au promovat o inițiativă de distribuție către copii a unor medii programabile, dublate de fel și fel de senzori, care pot comanda obiectele pe care copiii le pot construi.

Mai mult, nivelul de înțelegere pentru a folosi aceste obiecte se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani, adică o tehnologie de bază care să stârnească curiozitatea acestor copii.

S-au găsit sponsori generoși și un nume de ministru, domnul profesor universitar Sorin Cîmpeanu. Îi sprijin și eu pe aceşti profesori cu toate puterile, cunoștințele și relațiile mele pentru a duce proiectul mai departe.

Pentru prima dată în istoria României a apărut un concurs școlar la nivel de olimpiadă de robotică, adresat copiilor de gimnaziu. Este în programul oficial al ministerului şi astfel toate cadrele din școli vor trebui să sprijine această inițiativă. Nu este vorba de smart school, este vorba de un obiect care i se dă unui copil în mână pentru a vedea dacă este tentant să învețe cu acel obiect.

Finanțarea acestui proiect s-a găsit în proiectul de bibliotecă virtuală. Urmează să fie distribuite peste 200.000 de plăcuțe programabile în mediile defavorizate, în 5.400 de școli din România.

Credem că o parte dintre copiii care se vor juca cu aceste plăcuțe și vor învăța să le programeze, se vor îndrepta cu siguranță către meseriile viitorului. E clar că viitorul înseamnă o altfel de industrie, în care oamenii vor asista roboți. 

Pentru a asista roboți care vor munci în locul oamenilor, va trebui să ai încă de mic formate asemenea deprinderi și, mai ales, să-ți trezească curiozitatea. 

Credem că este o metodă prin care copiii vor fi atrași spre acest domeniu, care cu certitudine înseamnă viitorul. În felul acesta vom crește șansele copiilor de a avea acces la ceea ce aici, în București sau în alte zone dezvoltate, ni se pare ceva firesc. În loc să stea toată ziua pe telefon sau Youtube, poate acești copii vor pune mâna pe tastatura și vor începe să-și programeze roboțelul să joace fotbal sau să cânte.

Este singurul proiect care mă mai atrage, care îmi stârnește nostalgii despre cum au fost șansele copiilor din anii ’60 sau ’70, printre care mă număr și eu, pentru că și eu provin de la țară, dintr-un mediu extrem de defavorizat. Primele patru clase le-am făcut într-o clasă cu patru clase.

Acesta este motivul pentru care sunt aici și vreau să-i felicităm pe acești entuziaști care vor să schimbe modul de a privi educația în România.