Eduard LOVIN – Vicepreşedinte ANCOM @ Conferința LIBERALIZAREA & PORTABILITATEA – SUCCESUL DIN TELECOM vs. IMPASUL DIN ENERGIE ȘI GAZE, organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 4 februarie 2022.
Concurența – cheia succesului în telecom
În ianuarie 2002, Guvernul României a adoptat OUG 79/2002, care a instituit cadrul național general de reglementare a comunicațiilor, pentru că un nou cadru european de reglementare, revizuit, pentru comunicații electronice era deja pe circuit și a fost adoptat la nivel comunitar tot în 2002, așa numitul pachet telecom, cu ale sale cinci directive principale – cadru acces, autorizare, serviciu universal, viața privată și comunicațiile electronice.
Scopul acestui pachet telecom a fost acela de a stabili prevederi legislative uniforme, armonizate, pentru furnizarea rețelelor și serviciilor de comunicații pe întreg cuprinsul UE, în vederea creării pieței unice în acest sector.
Un rol esențial a fost acordat autorităților naționale de reglementare, care aveau să contribuie la această aplicare armonizată, coerentă, a cadrului de reglementare în toate statele membre sau candidate la acel moment.
Astfel, în septembrie 2002 a fost înființată autoritatea de reglementare a domeniului, respectiv ANRC.
În chiar ziua înființării, Autoritatea a lansat în consultare primul său proiect normativ, respectiv proiectul deciziei privind autorizarea generală pentru furnizarea rețelelor publice de comunicații electronice, România devenind astfel primul stat care adopta noile reglementări europene în sectorul comunicațiilor electronice.
Această decizie, care a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial până la finele anului 2002, a creat premisele pentru libera furnizare a serviciilor de comunicații încă de la 1 ianuarie 2003, în același timp cu alte cinci state europene.
Până la liberalizarea pieței comunicațiilor, autoritatea a lansat spre consultare 23 de proiecte de normative, cum ar fi decizia privind autorizarea generală pentru furnizarea rețelelor de comunicații, regulamente de identificare a piețelor relevante din sectorul comunicații, procedura privind efectuarea analizelor de piață, decizii de desemnare a furnizorilor cu putere semnificativă pe piață și, nu în ultimul rând, măsuri corective ex ante pentru stimularea concurenței.
Liberalizarea pieței comunicațiilor
Acest proces are loc la 1 ianuarie 2003 și este momentul zero al reglementării moderne. Odată cu liberalizarea pieței, creșterea competiției a condus la diversificarea serviciilor de comunicații, la creșterea accesibilității și penetrării serviciilor, la scăderea tarifelor și la îmbunătățirea calității serviciilor, astfel că România a ajuns în prezent să aibă una din cele mai competitive piețe de comunicații la nivelul UE, cu tarife mici, servicii de calitate și rate de penetrare în creștere.
România a atins și se bucură de viteze foarte mari la internet într-o perioadă relativ scurtă, în special datorită instalării de infrastructuri de acces pe bază de fibră optică, ce asigură o calitate foarte bună a serviciului.
Istoric vorbind, cursa investițiilor în instalarea de rețele fixe a fost puternic facilitată de un mediu de afaceri favorabil și de abilitatea investitorilor. Ca să luăm un exemplu, caracteristicile particulare ale pieței de broadband fix din România, care au susținut această dezvoltare, pot fi identificate la nivelul barierelor reduse de acces, barierelor reduse pentru intrarea pe piață a furnizorilor, printr-un regim light de autorizare și bariere reduse pentru dezvoltarea infrastructurii, utilizarea infrastructurilor existente pentru instalarea de cabluri, regim mai puțin strict comparativ cu alte state din UE, care au stimulat concurența, au stimulat un grad înalt de contestabilitate, tradus printr-un număr mare de jucători mici.
ANCOM-2022.02.04-succesul-liberalizarii-pietei-telecomInvestitorii de succes în rețele fixe au înțeles, totodată, specificul consumatorilor români. După zeci de ani de cenzură a informației în media din România, apetența inițială în democrație a românilor pentru cât mai multe posturi TV a asigurat o foarte bună bază inițială de clienți.
Acea piață de retransmie de canale TV, cât mai multe canale TV, a fost apoi consolidată prin servicii de internet de calitate și la prețuri accesibile, inclusiv prin acele rețele de cartier.
Având în vedere că prețul serviciilor a fost un element foarte important pentru multe gospodării din România, comercializarea de servicii mai scumpe, de exemplu pentru a monetiza pe acei early adopters sau până la materializarea unor economii de scală, nu s-a dovedit cea mai reușită strategie în afaceri pe specificul românesc. Apoi consolidarea progresivă a micilor jucători în timp a asigurat un flux continuu de investiții, în timp ce densitatea populației din multe orașe din România și utilizarea infrastructurii existente au susținut suprapunerea de rețele. Locuințele din mediul urban pot alege dintre mai mulți furnizori care oferă conexiuni fixe de foarte mare viteză.
Pe scurt, ca o concluzie, cadrul general legal și de reglementare a stimulat competiția, care la rândul ei a generat investiții consistente, iar investițiile se reflectă în performanțele pieței, care oferă satisfacție utilizatorilor cu servicii de calitate și la prețuri corecte.
Așadar, așa cum am spus din titlul prezentării, concurența este cheia, iar performanțele sectorului telecom românesc sunt în primul rând rezultatul concurenței.
Un ingredient cheie pentru orice piață, pentru orice țară, este concurența, care trebuie să fie sănătoasă, puternică, durabilă.
Experiența sectorului telecom din România ne arată că progresul tehnologic și investițiile au fost realizate în condiții de concurență, sprijinite de un cadru de reglementare favorabil și, foarte important, predictibil pe termen lung, iar rezultatele sunt prezente și palpabile. Supervitezele internetului românesc sunt cunoscute de toată lumea, iar la ANCOM le-am tot prezentat de-a lungul timpului sub diverse forme și cu diverse instrumente.
Acest succes al telecomului a fost un catalizator pentru întreaga industrie IT, care nu s-ar fi dezvoltat atât de bine dacă nu exista acest fundament, această bază a rețelelor foarte performante din România.
Potrivit datelor Comisiei Europene, prețul unui abonament în România este de 11 euro, 14 euro în Letonia, 15 euro în Ungaria, 20 euro în Bulgaria, 21 euro în Franța, 35 euro în Germania, 68 euro în Grecia. Aceste prețuri sunt ajustate la paritatea puterii de cumpărare. Chiar fără această ajustare, nu cred că veți găsi în UE prețuri mai bune decât în România.
Principalele măsuri de reglementare care au dus la aceste performanțe
Aş vrea să subliniez încă de la bun început că reglementările autorității au fost adaptate pieței românești, am fost continuu conectați cu nevoile industriei și utilizatorilor finali, am avut și avem o strategie de reglementare bazată pe analize și consultări constante cu omologi din străinătate și cu Comisia Europeană.
Un prim element a fost autorizarea generală, care a stabilit bariere reduse la intrarea în piață pentru noii jucători. ANCOM a stabilit și a simplificat continuu condițiile de intrare pe piață a furnizorilor de telefonie, internet, televiziune și servicii poștale, adaptând regimul de autorizare la nevoile și evoluțiile pieței.
În prezent, cu o simplă notificare către ANCOM, întreprinzătorul se poate apuca de treabă din prima zi. Debirocratizarea și digitalizarea relaționării cu industria este, de asemenea, un element foarte important pentru buna funcționare a unei piețe.
Din tabelul afișat se poate remarca efervescența pieței telecom din România, cu excepția telefoniei fixe.
După liberalizare, autoritatea a reglementat piețele de gros și cele cu amănuntul, acestea din urmă până în anul 2009. Astfel, am reglementat accesul la rețeaua fostului operator monopolist pentru originare, tranzit, terminarea apelurilor sau acces la bucla locală, astfel încât și alți furnizori să poată oferi servicii bazate pe rețeaua fostului Romtelecom.
Ca urmare a faptului că în piață a crescut concurența pe infrastructuri, piețele au evoluat ulterior către dereglementare. Iată că un cadru concurențial, ce a fost asigurat de măsurile luate de ANCOM pe piețele reglementate, a facilitat și încurajat investițiile operatorilor. Toate acestea au condus la concurență pe infrastructuri, iar piețele au evoluat natural către dereglementare, iar în prezent doar pe piețele de terminare a apelurilor mai există obligații impuse de autoritate.
Dereglementarea accesului la rețeaua fostului operator monopolist a fost, de asemenea, un moment de referință, atât pentru activitatea ANCOM, cât și pentru dinamica ulterioară a întregii piețe.
La momentul acela, în 2015, România a fost, din nou, primul stat membru UE în care rețeaua de buclă locală a fostului operator monopolist devenea liberă de orice fel de reglementare.
Demersul de dereglementare pornea de la câștigurile concurențiale pe care le observasem în piață în anii precedenți. Dereglementarea propusă de ANCOM avea însă nevoie de acceptul/aprobarea Comisiei Europene și contrazicea practica curentă la acea vreme în toate statele membre. Nu a fost ușor, a fost nevoie de multe date, informații, argumente și discuții, reușind până la urmă să convingem Comisia Europeană să nu obiecteze la decizia ANCOM.
Practic, când toată Europa stimula competiția peste infrastructuri istorice, ANCOM a hotărât, argumentat tehnic și economic, să stimuleze concurența pe infrastructuri, concurența între rețele, nu doar între servicii furnizate pe aceeași rețea.
Evoluțiile ulterioare au arătat tuturor că decizia a fost bună și adecvată contextului din România. A fost o situație complexă, dar încăpățânarea echipei de reglementare, profesionalismul și integritatea acesteia au dus la acest succes. Am făcut această mențiune pentru exemplifica un alt element important aplicat de ANCOM și anume că reglementarea unor elemente din piață nu este perpetuă, nu este forever, este o excepție și trebuie să înceteze imediat ce nu mai este necesară.
În ceea ce privește tarifele de terminare, încă din 2003 autoritatea a redus treptat tarifele de terminare a apelurilor atât în rețele mobile, cât și fixe, pentru că niciun operator nou nu ar fi putut să intre, să opereze și să reziste pe piață dacă tarifele de terminare a marilor operatori nu ar fi fost reglementate constant, astfel încât să reflecte costurile.
Astfel, tarifele de terminare a apelurilor în rețelele mobile au scăzut treptat, de la aproape 10 eurocenți în 2003 la 0,55 eurocenți în prezent, adică o reducere de 94%. De asemenea, tarifele de terminare a apelurilor în rețele fixe a coborât de la 5,29 eurocenți la 0,07 eurocenți în prezent, reprezentând o diminuare de 99%.
ANCOM a avut și o serie de intervenții simetrice, cum ar fi implementarea portabilității numerelor de telefon în octombrie 2008, instrument care a contribuit la creșterea concurenței pe piață, pentru că oferă utilizatorilor libertatea de a-și alege operatorul care le satisface cel mai bine cerințele de preț și calitate, păstrându-și în același timp propriu număr de telefon. Începând cu anul 2012, ANCOM a redus termenul de activare a unui număr portat la o zi lucrătoare, iar durata maximă a procedurilor administrative aferente portării a fost diminuată de la 10 la 3 zile lucrătoare.
Prin astfel de reglementări, ANCOM a sporit puterea consumatorilor în raport cu marii operatori. Pe partea administrativă, procesul de portare a numerelor este complet digitalizat și automatizat, nu mai există la ANCOM niciun fel de birocrație.
Directiva europeană pentru reducerea costurilor de furnizare a serviciilor de bandă largă prevede explicit utilizarea comună a diferitelor infrastructuri pentru reducerea costurilor de furnizare. În același timp, deținătorii de infrastructuri pot obține câștiguri suplimentare, dar rezonabile, din închirierea acestora.
Pentru comunicații, infrastructurile cele mai ușor pretabile pentru instalarea rețelelor sunt cele de stâlpi, infrastructură larg întâlnită și în domeniul energiei. Și odată cu dezvoltarea tehnologiilor pe fibră optică, utilizarea stâlpilor de energie electrică pentru instalarea de rețele de comunicații a devenit mult mai facilă și mai lipsită de alte riscuri.
În ceea ce privește interdependența celor domenii, nu aș vrea să intru în foarte multe detalii, dar cred că este evident pentru toată lumea faptul că întreruperea alimentării cu energie electrică reprezintă o cauză importantă a incidentelor de securitate din comunicații.
Din datele operatorilor de telefonie mobilă, aceștia au înregistrat un număr total de peste 100.000 de evenimente de acest timp în decursul ultimelor 12 luni, cu consecințe semnificative în funcționarea echipamentelor de comunicații și ale sistemelor suport ale acestora.
Din această cauză, și noi urmărim evoluțiile din domeniul energiei și am observat eforturile de dezvoltare reflectate în îmbunătățirea unor indicatori tehnici relevanți de continuitate în furnizarea energiei electrice din România, deși aceștia se situează încă sub valorile înregistrate la nivel european, potrivit datelor publicate de ANRE.
Știm că există discuții și aspecte de clarificat și, eventual, de reglementat pentru a asigura o bună cooperare între cele două domenii, deopotrivă necesare și importante pentru societatea modernă a secolului 21.
În acest sens, credem că instituirea unor mecanisme comune de discuții între actorii din cele domenii, la nivel instituțional, între ANCOM și ANRE, alături de ministerele de resort, sau comercial, între furnizorii din cele două piețe și asociațiile de profil, ne vor ajuta să discutăm deschis despre problemele care ne frământă, fie că vorbim de tarifele orientative propuse de ANCOM pentru acces la stâlpi sau de etichetarea rețelelor de comunicații de pe stâlpii furnizorilor de energie electrică, și să ajungem la cele mai bune concluzii pentru toată lumea. Cred că avem toate premisele pentru instituirea unei relații win-win între jucătorii celor două industrii, este necesar însă să trecem peste incertitudinile inerente oricărui început și să conștientizăm cu toții, cum am spus, interdependența acestor două domenii.
Este clar că servicii de comunicații fără energie electrică nu putem avea și, de asemenea, nici management de rețele de energie electrică fără rețele de comunicații securizate.
Succesul pieței telecom nu ar fi fost posibil și fără o bună gestionare și administrare a resurselor limitate și mă refer în principal la spectrul radio. Începând cu anul 2012, ANCOM a început să aloce spectru radio prin intermediul procedurilor de selecție competitivă. Am considerat și s-a dovedit că licitația este cea mai bună soluție pentru maximizarea beneficiilor economice și sociale pentru utilizatorii români, prin alocarea și utilizarea eficientă a cât mai multor frecvențe disponibile. Prin intermediul licitațiilor organizate, ANCOM consideră că a obținut pentru statul român valoarea reală a acestei resurse limitate și a stimulat concurența, investițiile și inovația pe piața de comunicații.
În condițiile în care nu a fost posibil să organizăm licitația mare pentru 5G, am reorganizat anumite benzi, iar lansarea serviciilor 5G în România a fost posibilă în contextul reorganizării benzii 3,4-3,6 GHz, realizată de ANCOM în prima parte a anului 2019. În această bandă, 3,4-3,6 GHz, alți 90 de MHz au devenit utilizabili imediat după reorganizare, fiind scoși la licitație anul trecut, dar pentru un termen scurt, până la egalizarea cu perioadele celorlate licențe.
Banda 3,4-3,8 GHz este banda pioner pentru Europa pentru densitate urbană, în special, iar trei dintre operatorii mobili care aveau licențe în bandă, totalizând 255 MHz, au profitat de oportunitate și au lansat servicii 5G, România devenind a treia țară din UE în care au devenit disponibile comercial astfel de servicii.
Marele avantaj al 5G va fi văzut în zona IoT și al internetului industrial, acolo va fi un catalizator, de fapt, pentru o modernizare și o trecere la un nou val de industrializare adecvată secolului 21 și preocupărilor societății moderne în secolul 21.
Pentru previzibilitate și utilizare eficientă, va conține toți cei 400 MHz din banda 3,4-3,8 GHz, cu valabilitate începând cu 2026, când actualele licențe curente expiră. Și pentru că banda 2.100 MHz a reprezentat încă o oportunitate pentru lansarea serviciilor 5G, ANCOM a prelungit, nediscriminatoriu, valabilitatea licențelor din această bandă, licențe deținute de toți cei patru operatori de telefonie mobilă.
Toate lucrurile pe care le-am prezentat aici – promovarea concurenței și inovației, administrarea procompetitivă a resurselor limitate, încurajarea eficientă a investițiilor în rețele sau infrastructuri, promovarea conectivității ultrarapide – au vizat interesele utilizatorilor finali din România de servicii și rețele de comunicații. În activitatea noastră urmărim ca locuitorii României, organizațiile publice și private să beneficieze de servicii de comunicație electronice și poștale de calitate, sigure și la prețuri corecte. Noi am pus utilizatorul pe primul loc.
Pe zona de prețuri, ANCOM nu a primit nicio reclamație până în prezent, niciun client nu a reclamat nemulțumirea față de prețurile practicate de operatorii locali.
Pentru utilizatorii finali, ANCOM a dezvoltat o serie de aplicații și platforme care să le ofere informații și să-i sprijine în relația cu operatorii, să le ofere putere în relația asimetrică cu aceștia.
Informațiile pe care le-am colectat de la furnizori le-am pus în diverse forme la dispoziția publicului. În acest sens, ANCOM a lansat portabilitate.ro, InfoCentru, veritel.ro, netograf.ro, aisemnal.ro. Am mizat pe transparență și asta ne-a ajutat și pe noi, ca autoritate, și pe utilizatorii finali. Alături de transparența, autoritatea a comunicat foarte mult.
Spre exemplu, veritel.ro, un comparator de tarife, a intensificat concurența între furnizori și a redus hățișul în ofertele operatorilor, în care se găseau foarte multe extraopțiuni.
Un alt exemplu este netograf.ro, care oferă putere utilizatorilor în procesul de verificare a parametrilor de calitate ai serviciului de internet pe care îl plătesc.
ANCOM va continua să dezvolte astfel de instrumente pe măsură ce lucrurile vor evolua și vom avea informații care considerăm să ajungă în mod direct la publicul larg.
