DIGITAL TRANSFORMATION COUNCIL prezintă
PREMIILE INDUSTRIEI TRANSFORMĂRII DIGITALE & AI
Parteneri Media: Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV România
10 DECEMBRIE 2025
17:00 – 21:00
Casa Eliad, Bd. Mircea Vodă nr. 5 – București
AGENDA
17:00 – 17:30 – Welcome Sparkling Wine
17:30 – 18:30 – GALA DIGITAL TRANSFORMATION & AI – Sala de Conferințe
18:30 – 19:00 – Recital pian Mădălina Pașol – Sala Pianului
Rose Sparkling Networking
19:00 – 20:00 – GALA DIGITAL TRANSFORMATION & AI – Sala de Conferințe
20:00 – 21:00 – Dine & Wine – Cina în Cramă – Sala Eliad
Nu premiem doar tehnologia, ci și viziunea care o transformă în valoare!
GALA DX & AI: momentul în care tehnologia devine strategie
Ediția a XXII-a marchează trecerea României de la „digitalizarea de vitrină” la operaționalizarea inteligentă a proceselor: AI care intră în producție, reziliență cloud ca prioritate națională, automatizare în industrie și servicii, iar în sectorul public — interconectare, identitate, plăți și date reutilizabile.
GALA aduce împreună, anual, actorii-cheie ai ecosistemului: operatori, integratori, bănci, energie, sănătate, educație, retail, logistică, administrație, apărare/cyber, alături de comunități profesionale și mediul academic.
Miza 2025: cum transformăm hype-ul în KPI măsurabili, reducând costul total de proprietate (TCO) și scurtând time-to-value.
Pentru a accesa cele 21 de ediții anuale anterioare ale GALEI, vă invităm să accesați comunic.ro/gala
MODERATORI
Valentin Popoviciu, DIGI @ GALA Digital Transformation & AI 2025: DIGI și modelul operatorului alternativ – de la infrastructură națională la arhitectură digitală europeană
Valentin POPOVICIU, Chief Strategy & Operating Officer – DIGI @ GALA DIGITAL TRANSFORMATION & AI 2025 organizată de Digital Transformation Council pe 10 decembrie 2025, powered by COMUNICAȚII Mobile și moderată de Ion Vaciu și Roxana Onea.
Discursul lui Valentin Popoviciu, rostit cu ocazia acordării Diplomei de Excelență pentru DIGI, merită citit nu ca un simplu moment festiv, ci ca o expunere de substanță despre un model industrial și economic care a reușit să scaleze din România către Europa Occidentală. Într-o industrie în care fluxul tradițional a fost, timp de decenii, invers, adică extinderea operatorilor vest-europeni către piețele emergente, DIGI apare ca o excepție relevantă: un operator născut într-o piață est-europeană care a intrat, competitiv, în piețe mature și reglementate din Vest. Popoviciu își poziționează implicit compania în familia operatorilor „alternativi” asociați la nivel european prin ECTA, organizație care agregă acei actori care contestă dominația incumbenților proveniți, istoric, din foste monopoluri de stat.
Această poziționare nu este doar identitară, ci explică un tip distinct de comportament investițional și o filosofie concurențială care, în interpretarea lui Popoviciu, produce efecte sistemice: prețuri mai competitive, inovație mai accelerată și o dinamică mai intensă a modernizării infrastructurii.
CAPEX ca semnal al diferenței structurale dintre „alternativi” și „incumbenti”
Unul dintre cele mai puternice pasaje ale intervenției este cel în care Popoviciu introduce o diferență cuantificabilă între două tipuri de operatori, insistând că diferența se vede „direct din cifre”. În lectura sa, operatorii alternativi investesc anual între 30% și 40% din veniturile lor în CAPEX, în timp ce operatorii tradiționali se situează în jurul a 15–16%. Chiar dacă procentajele pot varia de la o piață la alta și de la un an la altul, afirmația are o funcție argumentativă clară: în modelul alternativ, investiția devine motor al creșterii și al diferențierii, iar în modelul tradițional investiția tinde să fie mai prudentă, mai incrementală și, uneori, orientată spre conservarea pozițiilor consolidate.
Din acest contrast, Popoviciu derivă o concluzie de politică industrială: operatorii alternativi nu „distrug” modele vechi de business, ci creează modele noi, iar aceste modele noi sunt, prin însăși structura lor investițională, mai apte să împingă piața înainte.
Popoviciu descrie modelul DIGI ca fiind unul simplu în principiu, dar dificil în implementare, și anume un model de control end-to-end al CAPEX-ului și OPEX-ului de rețea. El recurge la o idee atribuită frecvent lui Jeff Bezos: nu formula e rară, ci execuția consecventă. În traducere telecom, cheia nu este să spui că vrei eficiență, ci să construiești mecanismele care o produc.
Exemplul pe care îl folosește pentru a face inteligibil acest model este modul de construcție a rețelelor FTTH în Vest. În scenariul tipic, un operator mare lansează o licitație, contractează un antreprenor general, acesta subcontractează, apoi încă o dată, până la nivelul unei echipe care ajunge să fie recrutată inclusiv din România, Republica Moldova, Portugalia sau alte țări. În lanțul acesta, spune Popoviciu, responsabilitatea se diluează, iar verificarea conformității se subțiază până la dispariție, astfel încât ajung să apară cazuri de muncă la negru, deși compania-mamă declară formal că respectă regulile prin intermediul subcontractorilor. În opoziție, DIGI lucrează direct cu oameni angajați, oferă condiții mai bune și creează perspective de carieră pe termen lung, ceea ce, în logica sa, închide circuitul responsabilității și maximizează eficiența operațională.
Miza reală a exemplului nu este doar morală sau socială, ci economică: eficiența obținută astfel poate fi transferată în ofertă, deci în preț, acoperire și calitatea serviciului.
Spania, România, Portugalia: geografia rețelelor FTTH și competiția infrastructurală
Cea mai consistentă secțiune factologică a discursului este legată de acoperirea cu fibră optică. Popoviciu afirmă că Spania și România sunt cele mai mari piețe ale DIGI, atât ca rețea, cât și ca număr de clienți, și introduce două valori care dau dimensiunea efortului. În Spania, DIGI ar fi depășit pragul de 12 milioane de locuințe acoperite cu fibră optică, iar în România ar fi depășit 9 milioane. Dincolo de simbolistica depășirii României în Spania, datele sugerează două lucruri: pe de o parte, capacitatea companiei de a implementa infrastructură masivă într-o piață occidentală competitivă, iar pe de altă parte, rolul determinant pe care îl revendică în succesul infrastructurii românești.
Popoviciu insistă că Spania, România și Portugalia se află în jurul unui nivel de 95% penetrare cu fibră la nivel de țară și invocă statisticile europene privind serviciile digitale ca sursă de referință. Indiferent de nuanțele metodologice ale indicatorilor europeni, el pune accentul pe un mecanism cauzal: acolo unde accesul la infrastructura pasivă a fost deschis și reglementat, concurența infrastructurală a devenit posibilă, iar investiția s-a accelerat.
Infrastructura pasivă ca politică publică: lecția spaniolă și portugheză și „momentul ratat” al României
În analiza lui Popoviciu, factorul principal care explică succesul FTTH în Spania și Portugalia este deschiderea accesului la infrastructura pasivă, în special tubulatură și stâlpi, construite istoric de stat. În Spania, canalizația realizată cu decenii în urmă este disponibilă pentru mai mulți operatori simultan, astfel încât nu mai este necesar „șantierul” permanent al săpăturilor urbane pentru fiecare nou competitor. Popoviciu insistă asupra ideii că, în astfel de condiții, barierele de intrare scad dramatic, iar competiția devine reală: dacă investești capital și ai un model eficient, poți construi rețea.
În Portugalia, el consideră că autoritatea de reglementare a fost printre primele din Europa care a înțeles și implementat accesul la infrastructura pasivă. În România, în schimb, Popoviciu sugerează că un proces similar ar fi trebuit să se întâmple „la începutul anilor ’90” în raport cu infrastructura Romtelecom, dar că viziunea a lipsit și momentul a fost pierdut. În acest context, apar două teze puternice: prima este că politica publică poate accelera concurența fără a subvenționa direct rețelele, iar a doua este că, atunci când politica publică întârzie, actorii privați ajung să reconstruiască, mai scump și mai greu, o infrastructură care putea fi reutilizată prin reglementare.
O parte tranșantă a discursului apare atunci când Popoviciu critică felul în care succesul României este prezentat uneori în contexte europene. El oferă exemplul unui panel la FTTH Council, desfășurat la Varșovia, în care România era prezentată drept model, dar în panel ar fi participat actori care, în interpretarea sa, ar fi contribuit la aproximativ 20% din dezvoltarea fibrei din România, în timp ce meritul majoritar ar aparține DIGI. Mesajul nu este doar unul de reputație corporativă, ci atinge un punct sensibil în industriile infrastructurale: atunci când atribuirea meritelor este distorsionată, și lecțiile de politică publică extrase devin distorsionate. Cu alte cuvinte, dacă nu înțelegi corect cine a investit și cum, riști să copiezi în alte țări o poveste greșit povestită.
Integrarea tehnologică: software-ul de rețea ca avantaj competitiv românesc
O dimensiune adesea ignorată în discuțiile despre telecom este partea de inginerie software și de integrare a sistemelor. Popoviciu afirmă explicit că „software stack-ul” DIGI este realizat în România, de ingineri români de software și sisteme, sugerând o integrare completă care explică viteza de implementare și flexibilitatea operațională. Într-o industrie în care multe operațiuni sunt dependente de furnizori globali și de cicluri de upgrade lente, această integrare internă poate funcționa ca avantaj competitiv, mai ales când compania operează simultan în mai multe țări și trebuie să standardizeze rapid procese, echipamente și operațiuni.
Consumul de date și economia video: Portugalia, Spania, România
Din perspectiva comportamentului utilizatorilor, Popoviciu oferă o comparație relevantă a consumului mediu de date mobile. În Portugalia, consumul mediu ar tinde către 30 GB pe lună, în România ar fi în jur de 16 GB, iar în Spania ar depăși 20 GB. În paralel, el avansează ideea că aproximativ 70% din consumul general în rețele este reprezentat de conținut video, ceea ce sugerează că economia telecom este, în esență, o economie de distribuție video, indiferent dacă vorbim de streaming clasic, social video sau apeluri video.
Diferențele între piețe sunt explicate ca variații de „pattern de consum”, dar concluzia operațională este clară: operatorul trebuie să proiecteze rețele capabile să livreze calitate constantă în piețe diferite, cu densități diferite și cu așteptări diferite ale utilizatorilor.
5G: demitizarea unei povești de marketing și condițiile tehnice reale
Poate cel mai util segment al discursului pentru un public de industrie este demitizarea 5G. Popoviciu contestă narațiunea „Europa a rămas în urmă”, argumentând că 5G există „peste tot” și că diferența reală invocată în spațiul public ține adesea de distincția dintre 5G non-stand-alone și 5G stand-alone, distincție relevantă mai ales pentru aplicații industriale. În opinia sa, câștigurile 5G nu se reduc la „bit per hertz” ca eficiență spectrală, ci la optimizări sistemice care îmbunătățesc calitatea rețelei, iar condiția de bază pentru 5G performant este existența unei rețele dense de fibră în backhaul.
Mai mult, el introduce un obstacol practic rar menționat: adopția 5G SA pentru consumatorul final este limitată și de compatibilitatea SIM-urilor mai vechi, care nu suportă 5G SA, ceea ce ar presupune înlocuiri masive fără un beneficiu vizibil pentru utilizator, atâta timp cât aplicațiile care ar necesita latențe foarte mici nu sunt încă uzuale. Prin urmare, accentul mediatic pe 5G SA devine, în această lectură, mai degrabă un instrument de marketing decât o necesitate imediată.
Spectru și acoperire indoor: de ce 2600 MHz poate fi mai pragmatic decât 3,5 GHz
În partea tehnică, Popoviciu explică rațiunea alegerilor de spectru pentru 5G, argumentând că o frecvență mai joasă, precum 2600 MHz, poate fi preferabilă în practică pentru acoperire indoor. El insistă asupra faptului că legătura de urcare, uplink-ul, este critică: dacă telefonul nu poate transmite suficient către site din interiorul clădirii, atunci întreaga experiență de date este compromisă, indiferent de downlink. În aceeași logică, banda de 3,5 GHz are capacitate mare, dar penetrare slabă, ceea ce o face mai puțin eficientă în utilizarea cotidiană, dacă nu este densificată masiv.
Oficialul DIGI completează explicația cu modernizarea sistemelor radio, descriind trecerea de la 2T2R la 4T4R și potențial până la 32T32R, ca modalitate de multiplicare a capacității fără creșterea directă a spectrului, subliniind că progresul tehnologic permite upgrade-uri semnificative chiar înainte de a invoca neapărat noi licitații și benzi.
Portugalia ca studiu de caz: intrarea unui competitor schimbă piața
Unul dintre cele mai interesante pasaje, cu relevanță pentru teoria concurenței, este cel despre Portugalia. Popoviciu afirmă că înainte de 2021, generaţia 5G nu era implementată în Portugalia, iar după intrarea DIGI în licitație, operatorii existenți ar fi accelerat implementarea 5G și și-ar fi multiplicat numărul de site-uri, crescând de la aproximativ 3.000 la circa 5.000 fiecare. DIGI, la rândul său, ar fi ajuns în trei ani la aproximativ 4.600 de site-uri și ar urmări să atingă un nivel similar în anul următor, ceea ce sugerează un efect clasic de „investment race” generat de intrarea unui nou competitor cu model agresiv investițional. În Portugalia deja avem o rețea foarte mare și am reușit în 3 ani să facem o rețea mobilă aproape similară cu a celorlalți operatori. Și aici se vede efectul concurenței.
Popoviciu face și o comparație geografică relevantă, spunând că Portugalia are circa 100.000 km², iar România circa 237.000 km², în timp ce DIGI operează în România o rețea de peste 9.000 de site-uri, pe care o descrie drept cea mai mare rețea din țară. Relieful e dificil ca și în România, Spania sau ca și în Franța, pentru că este un relief deluros. Nu neapărat montan, dar deluros, care este cel mai greu de acoperit pentru că ai șosele sau localități pe vale. Concluzia implicită este că densitatea, relieful și distribuția localităților contează decisiv, iar acoperirea reală nu se reduce la „semnal”, ci la capacitatea de a asigura trafic de calitate.
2026 și planul de 20 de milioane de locuințe acoperite în Spania
În final, Valentin Popoviciu proiectează o direcție clară pentru 2026 și următorii ani, cu accent pe Spania ca piață majoră, a cărei dimensiune demografică, de aproximativ 40 de milioane de locuitori, va tinde să depășească România ca potențial economic, chiar dacă încă nu o face în prezent. El afirmă un plan de extindere a acoperirii FTTH până la 20 de milioane de locuințe în următorii cinci ani, prezentat ca plan realizabil și deja în implementare, în timp ce Portugalia și Belgia rămân piețe noi, aflate în faza de consolidare comercială și infrastructurală.
Semnificația premiului: România ca furnizor regional de arhitecturi digitale
Diploma de Excelență acordată DIGI la Gala Digital Transformation & AI 2025 a sintetizat, într-o formulare coerentă, ceea ce discursul lui Valentin Popoviciu a argumentat pe larg: extinderea la nivel european a unei infrastructuri proiectate și operate din România și consolidarea rolului României ca furnizor regional de arhitecturi FTTH și Mobile Next Generation. Dincolo de ceremonie, mesajul este că există cel puțin un caz în care România nu este doar piață de consum sau teren de test, ci origine a unui model operațional care funcționează în Vest, iar această inversare de rol are relevanță strategică pentru întreaga discuție despre competitivitatea regională în economia digitală europeană.
Daniel Tudose, Ericsson @ GALA Digital Transformation & AI 2025: 5G, infrastructura invizibilă și testul maturității strategice – o lectură necesară a Ericsson pentru România, prin lentila industriei
De câțiva ani vorbim obsesiv despre 5G. Uneori ca promisiune, alteori ca întârziere, adesea ca pretext politic sau statistic. Mult mai rar vorbim despre 5G ca despre ceea ce este în realitate: infrastructură critică, acel strat invizibil fără de care nici AI, nici digitalizarea, nici economia „viitorului” nu pot funcționa. Dialogul cu Daniel Tudose, reprezentant Ericsson, a fost pentru noi mai mult decât o conversație tehnică de GALĂ: a fost o lectură din interiorul industriei, lucidă și realistă, despre ce înseamnă să construiești infrastructură într-o economie aflată sub presiune.
Dincolo de statistici: realitatea 5G
Afirmația că România sau Suedia ar fi „codașe” ale 5G-ului, conform Indexului DESI al Comisiei Europene, spune mai mult despre felul superficial în care citim indicatorii decât despre realitatea din teren. Așa cum sublinia Daniel Tudose, în Suedia statisticile sunt distorsionate de concentrarea populației în câteva zone urbane, iar în România progresul este mai consistent decât pare din exterior. 5G nu mai este o promisiune, ci o tehnologie deja instalată, cu pași importanți făcuți în ultimii ani. Întrebarea reală nu este dacă există 5G, ci cum este integrat într-o strategie coerentă de dezvoltare.
Ericsson: continuitate industrială, nu ciclu de hype
Compania suedeză, dar şi globală, Ericsson este unul dintre puținii actori internaţionali care nu doar că participă la istoria telecomunicațiilor, ci se confundă cu ea. De la primele sisteme de comunicații până la rețelele actuale și viitoarele arhitecturi 6G, compania reprezintă o continuitate industrială rară. Faptul că în 2026 Ericsson va marca 150 de ani de existență nu este un detaliu aniversar, ci dovada capacității de a traversa cicluri tehnologice, economice și geopolitice.
Anual, la Mobile World Congress de la Barcelona, unde Ericsson este constant un reper central, rămâne locul unde industria își vede direcția reală. După cum spunea Daniel Tudose, accentul se mută tot mai clar de la promisiuni la use case-uri concrete, de la viteză ca slogan la infrastructură ca fundament.
România ca nod strategic în rețeaua Ericsson
Un punct esențial al intervenției lui Daniel Tudose a fost rolul României în ecosistemul Ericsson. România nu este doar piață de consum, ci un nod industrial și operațional important: peste 1.650 de angajați, una dintre cele mai mari prezențe din regiune, o fabrică proprie de antene la Timișoara care produce echipamente de ultimă generație pentru piața europeană și centre globale de servicii care susțin operațiuni internaționale. Într-un context în care alți jucători au plecat, faptul că Ericsson a rămas și a investit spune ceva despre valoarea strategică a României.
Infrastructură într-o economie sub presiune
Poate cea mai importantă dimensiune adusă în discuție de Daniel Tudose este legătura directă dintre infrastructură și economie reală. Blocajele de cash-flow, întârzierile la rambursarea TVA-ului, presiunea fiscală și lipsa de predictibilitate afectează direct capacitatea industriei telecom de a investi aici şi acum. Telecomunicațiile lucrează cu investiții mari, pe termen lung, într-un cadru care cere stabilitate. A vorbi despre 5G fără a sublinia aceste realități economice înseamnă a discuta viitorul doar pe jumătate.
Leadership responsabil
Din această perspectivă, pozițiile publice ale Ericsson în România nu sunt simple exerciții de comunicare. Ele reprezintă, așa cum reiese din intervenția lui Daniel Tudose, un efort constant de a conștientiza decidenții asupra faptului că infrastructura nu poate fi tratată conjunctural. De aceea, premiul acordat Ericsson pentru leadership și responsabilitate în promovarea unei viziuni strategice asupra dezvoltării 5G în România nu este unul simbolic, ci reflectă un tip de leadership rar: calm, argumentat și orientat pe termen lung.
Privind spre 2026
Pe măsură ce ne apropiem de 2026, devine tot mai clar faptul că fără rețele solide nu există nici AI, nici automatizare, nici stat digital, nici economie competitivă. 5G nu este un slogan și nici doar un indicator într-un tabel. 5G a devenit coloana vertebrală a lumii care suntem azi. Iar maturitatea unei societăți se vede în felul în care își tratează infrastructura invizibilă – exact acolo unde vocea industriei, reprezentată de lideri tineri precum Daniel Tudose, devine esențială.
Dragoș-Cristian Vlad, Președinte – Autoritatea pentru Digitalizarea României @ GALA Digital Transformation & AI 2025: Statul ca sistem – interoperabilitate, construirea încrederii și infrastructura invizibilă a României digitale
Dacă 5G este infrastructura invizibilă a economiei, iar COMINT este infrastructura invizibilă a securității, interoperabilitatea este infrastructura nevăzută a statului modern. Fără ea, digitalizarea rămâne o colecție de aplicații izolate, bune pentru rapoarte, dar slabe pentru cetățeni.
Intervențiile lui Dragoș Vlad, președintele ADR, și Cătălin Giulescu, oficial al MAI, au oferit una dintre cele mai clare radiografii ale momentului în care se află administrația românească: momentul în care mecanismul sistemului național începe, în sfârșit, să funcționeze ca un întreg.
De la silozuri la sistem
Timp de peste 15 ani, statul român a construit sisteme informatice izolate, insulare, fiecare cu regulile, bazele de date și logica sa. Rezultatul a fost o fragmentare cronică: cetățeanul muta hârtii dintr-o instituție în alta, iar statul nu era capabil să „se vadă pe sine”.
2025 marchează o ruptură de acest model. Platforma Națională de Interoperabilitate a fost semnată, documentată și a intrat pe linia procedurală de implementare. Nu vorbim despre un proiect IT, ci despre o schimbare de arhitectură administrativă: de la interconectare punctuală la interoperabilitate asumată.
Cloudul guvernamental: infrastructură care nu se vede, dar schimbă multe
Un detaliu esențial, adesea ignorat în discursul public, este faptul că România are deja un cloud guvernamental funcțional. În doar doi ani, s-a trecut de la concept la realitate, iar instituțiile migrează treptat din sisteme vechi și eterogene. Așa cum sublinia Dragoș Vlad, cloud-ul nu este un scop în sine. Cetățeanul nu „vede” cloud-ul, dar îl simte prin servicii mai rapide, mai sigure și mai coerente. Pentru piața de ICT, impactul este major: dezvoltarea de aplicații nu mai este blocată de hardware, iar focusul se mută de la infrastructură la servicii publice reale.
Interoperabilitatea și marea provocare a încrederii
Poate cea mai grea bătălie nu este tehnică, ci culturală și socială. Interoperabilitatea presupune schimb de date. Iar schimbul de date presupune încredere. Atât din partea statului față de sine, cât și din partea cetățeanului față de stat. Dragoș Vlad a formulat limpede miza: digitalizarea este, în fond, „afacerea timpului”. Dacă cetățeanul câștigă timp, va avea încredere. Dacă nu, tehnologia devine irelevantă. De aceea, educația digitală, transparența și protecția datelor nu sunt anexe, ci condiții de bază.
Identitatea digitală: punctul zero
ROeID, cărțile electronice de identitate și viitorul European Digital Wallet sunt piese din același puzzle. România a depășit deja pragul simbolic de un milion de utilizatori, iar constrângerile rămase sunt mai degrabă operaționale decât conceptuale. Cătălin Giulescu a punctat corect: fără identitate digitală funcțională, interoperabilitatea rămâne incompletă. Statul poate construi platforme, dar adopția este testul final. Aici este nevoie de campanii naționale, de explicații simple și de rezultate vizibile.
Reglementare, suprapuneri și oportunitatea europeană
Uniunea Europeană este adesea criticată pentru suprareglementare. eIDAS 2, AI Act, Data Act, regulamentele de interoperabilitate și pachetul Omnibus creează un cadru complex și dificil de implementat. Dar experiența GDPR arată că unde există reguli clare, apar și investițiile.
Dragoș Vlad a surprins paradoxul european astfel: alte continente pot fi mai rapide tehnologic, dar Europa construiește încredere instituțională. Iar într-o lume dominată de fake news, manipulare și asimetrii informaționale, acest capital de încredere devine strategic.
Adevăr, media și statul digital
Un episod aparent lateral, dar extrem de relevant, a fost cel despre informație și adevăr. Nici monopolul narativ al statului, nici haosul fake news nu sunt soluții. Adevărul se construiește din surse multiple, verificate, într-un ecosistem media funcțional. Statul digital nu poate exista fără această maturitate informațională. Interoperabilitatea nu este doar tehnică, ci și epistemică: capacitatea societății de a corela date, surse și contexte.
Motivația premiului vizează efortul de trecere de la sisteme izolate la un mecanism funcțional, orientat spre cetățean, precum și eforturile de a construi încredere, securitate și coerență într-un domeniu esențial pentru viitorul României.
Cătălin Giulescu, Director General – Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor – MAI @ GALA Digital Transformation & AI 2025: Identitatea digitală ca infrastructură critică a statului
În cadrul GALA Digital Transformation & AI, una dintre cele mai consistente intervenții din zona administrației publice a aparținut lui Cătălin Giulescu, director al Direcției pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Discursul său a oferit o radiografie lucidă și necosmetizată a stadiului real al transformării digitale în România, dincolo de retorica uzuală despre „digitalizare” și „servicii online”. Mesajul central a fost unul ferm: transformarea digitală nu mai este un proiect, ci un proces deja aflat în desfășurare, cu rezultate măsurabile, dar și cu blocaje structurale profunde, în special la nivel de interoperabilitate și guvernanță semantică.
Cartea electronică de identitate (CEI): pragul simbolic al primului milion
Unul dintre reperele-cheie anunțate îl reprezintă depășirea pragului de un milion de cărți electronice de identitate (CEI) aflate în circulație, un moment cu valoare simbolică, dar și operațională. După mai bine de două decenii de dezbateri, amânări și blocaje instituționale, România a intrat efectiv într-o etapă de implementare accelerată a identității electronice.
Intervenția a subliniat însă un paradox clasic al administrației: lansarea instrumentului a precedat existența unui ecosistem complet funcțional de utilizare, inclusiv cititoare dedicate. Răspunsul instituțional a venit prin dezvoltarea aplicației ROeID eReader, destinată titularilor CEI, dar și printr-un efort susținut de extindere a interoperabilității între sisteme.
Estimările prezentate indică o dublare a numărului de CEI până la mijlocul anului 2026, semn că procesul a intrat într-o fază de adopție accelerată.
Starea civilă digitală: un avantaj structural ignorat
Poate cel mai solid argument prezentat a fost cel legat de digitalizarea completă a stării civile. România deține în prezent aproximativ 80 de milioane de acte de stare civilă digitalizate, acoperind întreaga arhivă începând cu anul 1921 – nașteri, căsătorii și decese – ceea ce plasează statul român într-o poziție unică la nivel global.
Deși Republica Moldova a demarat mai devreme un proces similar, volumul gestionat de România este de aproape patru ori mai mare. Sistemul funcționează deja la scară națională, cu peste 4 milioane de dosare digitale generate, iar din 31 martie, toate noile înregistrări de stare civilă se realizează exclusiv digital. Această tranziție a avut și un efect colateral esențial: scoaterea la lumină a unor erori administrative istorice, inclusiv discrepanțe între data nașterii reale și cea înscrisă în acte, perpetuate timp de decenii.
Interoperabilitatea și problema semanticii administrative
Dincolo de infrastructură și volume de date, intervenția a identificat un obstacol mai profund: lipsa unei semantici comune între sistemele informatice ale statului. Chiar și în prezența registrelor digitale și a canalelor moderne de comunicație, dialogul real între sisteme este adesea blocat de nomenclatoare diferite, standarde incompatibile și rezistență instituțională.
Această fragmentare explică de ce interoperabilitatea rămâne „cheia succesului” și, simultan, cea mai dificilă etapă a Transformării Digitale. Totuși, progresele sunt vizibile: 14 bănci sunt deja interconectate la sistemul de evidență a persoanelor, reducând semnificativ sarcina administrativă asupra cetățenilor.
Un capitol aparte al intervenției l-a constituit analiza rezistenței publice față de cartea electronică de identitate. Petițiile primite de instituție reflectă nu doar temeri legate de confidențialitate, ci și narațiuni conspiraționiste, inclusiv asocierea chipului cu simboluri religioase sau numerologice. Contrastul evidențiat este relevant: în timp ce administrația publică este acuzată de „control excesiv”, platformele private de social media dețin deja volume incomparabil mai mari de date personale, oferite voluntar de utilizatori. Această disonanță cognitivă rămâne una dintre marile provocări ale alfabetizării digitale.
Spre dematerializare și identitate digitală europeană
Privind spre 2026, direcțiile strategice sunt clare: extinderea serviciilor asociate CEI de la 3 la 11, dematerializarea cărții electronice prin replicarea pe telefonul mobil și integrarea cu ROID, soluția de identitate digitală gestionată de Autoritatea pentru Digitalizarea României. În paralel, România se pregătește pentru portofelul european de identitate digitală, cu primele proiecții instituționale așteptate la începutul anului viitor. În acest context, identitatea digitală devine nu doar un instrument administrativ, ci o infrastructură critică a statului modern.
Marinel Moscaliuc, CEO – StarC4Sys @ GALA Digital Transformation & AI 2025: Drona, spectrul și noua infrastructură a securității – COMINT, Electronic Warfare și testul maturității strategice a României
Dacă în ultimii ani am subliniat importanţa 5G ca infrastructură invizibilă a economiei digitale, există un alt strat, și mai discret, dar la fel de critic: infrastructura de securitate a spectrului electromagnetic. Aici nu mai vorbim despre confort digital sau competitivitate economică, ci despre Siguranță Națională, Apărare și capacitatea statului de a-și proteja spațiul fizic și informațional.
Intervenția în cadrul GALEI a lui Marinel Moscaliuc, CEO StarC4Sys, a fost unul dintre acele rare momente în care discursul despre Defense și Securitate coboară din abstracțiune și devine concret, aplicat și responsabil.
De ce drona a devenit simbolul epocii noastre
Trăim într-o perioadă în care dronele au trecut rapid de la gadgeturi tehnologice la instrumente cu potențial disruptiv major. Conflictele recente, tensiunile geopolitice și accesibilitatea tehnologiei comerciale au transformat drona într-o amenințare reală pentru infrastructuri critice, aeroporturi și obiective strategice. Așa cum sublinia Marinel Moscaliuc, problema nu este doar existența dronelor, ci asimetria dintre ușurința cu care pot fi folosite și complexitatea cu care trebuie contracarate. Iar aici apare prima lecție de maturitate strategică: nu există soluții universale.
COMINT și războiul invizibil al spectrului
StarC4Sys operează într-un domeniu puțin vizibil publicului larg: COMINT – Communications Intelligence, monitorizarea și analiza spectrului radio, completate de capabilități de Electronic Warfare. Este un spațiu în care confruntarea este permanentă, dar rar perceptibilă. Abordarea prezentată de Marinel Moscaliuc se bazează pe platforme modulare, multi-layer, capabile să integreze senzori diferiți și să răspundă contextual fiecărui tip de amenințare. Detecția, localizarea și neutralizarea nu sunt tratate ca acțiuni brute, ci ca procese calibrate, adaptate mediului civil, militar sau mixt.
De la lacună legislativă la capabilitate operațională
Un punct esențial îl reprezintă întârzierea cadrului legislativ. Până în 2025, autoritățile române au funcționat într-o zonă gri în ceea ce privește gestionarea amenințărilor generate de drone. StarC4Sys a ales însă să construiască din timp, colaborând cu instituțiile din Sistemul Național de Apărare pentru a pregăti soluții viabile încă înainte ca legislația să fie clarificată. Această abordare – tehnologie care anticipează politica publică, nu o așteaptă pasiv – este rară și extrem de valoroasă pentru capacitatea statului de a reacționa coerent.
O soluție românească într-un ecosistem aliat
Un alt element definitoriu este refuzul izolaționismului tehnologic. Soluțiile StarC4Sys sunt românești ca viziune și integrare, dar construite într-un ecosistem de parteneriate cu furnizori americani, britanici, israelieni și NATO. Transferul de know-how, obținerea de licențe și posibilitatea manufacturii locale pentru anumite componente deschid perspectiva unei capabilități industriale autohtone în domenii extrem de sensibile.
Educație, laboratoare și generația care vine
Poate cea mai solidă investiție este cea în oameni. În 2025, StarC4Sys a deschis două laboratoare 100% românești, unul civil, la Politehnica București, și unul militar, la Sibiu – unice în mediul academic românesc pentru monitorizarea spectrului radio și operațiuni COMINT. Aici se formează o generație de specialiști într-un domeniu în care cererea globală este în creștere accelerată, iar competiția tehnologică este continuă. Internship-urile, lucrările de diplomă și expunerea la sisteme reale sunt semne clare de construcție pe termen lung.
StarC4Sys nu practică un leadership zgomotos. Sub conducerea lui Cristian Ghimfus, fondatorul și proprietarul companiei şi a lui Marinel Moscaliuc, CEO, plus echipa tehnică, compania a construit capabilități reale, validate prin testări, demonstrații și colaborări instituționale. Este genul de leadership tehnic, orientat spre rezultat și interes public, care nu caută vizibilitate, dar produce efecte structurale.
În acest context, Diploma de Excelență acordată companiei StarC4Sys pentru performanță în infrastructuri critice, COMINT și Electronic Warfare reprezintă o recunoaștere explicită a contribuției sale la dezvoltarea capabilităților naționale de securitate digitală și la modernizarea infrastructurilor strategice ale României în 2025.
Premiul validează nu doar o soluție tehnică punctuală, ci o viziune coerentă: aceea că securitatea modernă se construiește prin competență locală, parteneriate aliate, educație și responsabilitate strategică. Într-o lume în care amenințările devin tot mai sofisticate, astfel de inițiative nu sunt opționale. Ele sunt esențiale pentru maturitatea și suveranitatea tehnologică a României.
Mihai Tudor, CEO – SIMTEL @ GALA Digital Transformation & AI 2025: De la Telecom la Energie verde – SIMTEL și maturizarea convergenței digitale
Un alt moment definitoriu la GALA Digital Transformation & AI a fost dedicat unei companii care ilustrează logica transformării structurale a economiei românești: trecerea de la Telecomunicații la Energie, de la Infrastructură clasică la Ecosisteme digitale integrate. Simtel, reprezentată pe scenă de Mihai Tudor, CEO al companiei, a oferit un exemplu de continuitate profesională și adaptare strategică într-un context tehnologic aflat într-o accelerare permanentă.
Intervenția a fost ancorată într-un proiect concret, vizibil și funcțional, nu într-o promisiune abstractă, subliniind diferența dintre discursul despre tranziția energetică și implementarea efectivă a acesteia.
Rădăcini în telecom, extensie naturală spre energie
Simtel este una dintre acele companii românești care au crescut organic, pornind din zona telecomunicațiilor – un mic service cunoscut din centrul Bucureștiului – și evoluând, pas cu pas, către un actor relevant în infrastructura energetică modernă. Fondată de antreprenori cu formație tehnică solidă, compania și-a păstrat ADN-ul ingineresc chiar și în momentul în care și-a extins liniile de business.
Listarea pe piața AeRO în 2021 și ulterior trecerea pe piața principală a Bursei de Valori București în 2024 marchează nu doar maturizarea companiei, ci și validarea unui model de dezvoltare bazat pe tehnologie, disciplină financiară și viziune pe termen lung.
Digitalizarea energiei ca necesitate, nu opțiune
Mesajul central transmis de Mihai Tudor a fost unul direct: sectorul energetic nu mai poate funcționa în afara digitalizării. Convergența dintre Telecom și Energie nu este una conjuncturală, ci structurală. Automatizarea, monitorizarea în timp real, integrarea sistemelor și analiza datelor sunt deja condiții de bază pentru funcționarea infrastructurilor energetice moderne.
În acest context, Simtel nu se poziționează exclusiv ca dezvoltator de proiecte de energie verde, ci ca furnizor de ecosisteme tehnologice complete, care includ automatizări, servicii de furnizare și soluții integrate pentru parteneri industriali și instituționali.
Proiectul Giurgiu: energie verde pe un teren degradat
Proiectul prezentat în cadrul Galei (detalii AICI) reprezintă unul dintre cele mai relevante exemple de reconversie inteligentă a unui spațiu abandonat. Amplasat pe un teren degradat (brownfield) din intravilanul municipiului Giurgiu, fostă groapă de cenușă, parcul fotovoltaic dezvoltat de Simtel este considerat cel mai mare proiect de acest tip din România realizat pe un sit urban degradat.
Inițiat în perioada 2021–2022, proiectul a beneficiat de finanțare europeană prin PNRR, dar și de sprijinul capitalului românesc, cu Banca Transilvania în rol de finanțator principal, alături de BRD. Transformarea unui spațiu inutilizabil într-un activ energetic și ecologic funcțional ilustrează concret modul în care tranziția verde poate deveni și un instrument de regenerare urbană.
Elementele de biodiversitate observate în zonă – inclusiv lacul populat de companie cu pește și fauna locală – nu sunt artificiale, ci consecințe ale refuncționalizării terenului, subliniind impactul pozitiv al proiectului dincolo de producția de energie.
Un ecosistem de business în expansiune
Simtel a depășit de mult logica unei companii cu un singur pilon de activitate. Pe lângă Telecom și Energie, compania dezvoltă accelerat zona de Furnizare, considerată în prezent una dintre cele mai dinamice linii de business. Această abordare integrată permite companiei să ofere partenerilor nu doar infrastructură, ci și servicii complete, adaptate noilor cerințe de eficiență și sustenabilitate.
În cadrul GALEI Digital Transformation & AI, Simtel a fost premiată pentru realizarea celui mai mare parc fotovoltaic din România dezvoltat pe un teren brownfield urban, precum și pentru inovațiile aduse în integrarea energiei regenerabile în infrastructuri digitale complexe.
Motivația acordării premiului a avut în vedere: capacitatea de a reconverti un sit degradat într-un activ energetic strategic; integrarea profundă a digitalizării în sectorul energetic; modelul de finanțare care combină capital românesc și fonduri europene; demonstrarea faptului că tranziția verde poate fi realizată pragmatic, la scară mare, în România.
Tranziția energetică ca proiect de inginerie și viziune
Cazul Simtel confirmă că transformarea digitală și tranziția energetică nu sunt procese paralele, ci interdependente. De la telecom la energie, de la service local la companie listată, parcursul Simtel ilustrează maturizarea unei industrii care începe să înțeleagă că viitorul se construiește prin inginerie solidă, integrare tehnologică și decizii strategice coerente.
Elena Unciuleanu, Fondator & CEO – Reporting Center @ GALA Digital Transformation & AI 2025: AI în reglementare bancară – Reporting Center și redefinirea raportării prin date nestructurate
Unul dintre cele mai sofisticate momente la GALA Digital Transformation & AI a adus în prim-plan zona în care Transformarea Digitală întâlnește una dintre cele mai sensibile industrii: sectorul bancar și reglementarea financiară. Premiul acordat companiei Reporting Center, reprezentată de Elena Unciuleanu, a marcat recunoașterea unui tip de inovație discretă, dar profund transformatoare, situată la intersecția dintre RegTech, AI și suveranitatea datelor.
Intervenția a evidențiat un adevăr adesea ignorat în discursul public despre inteligența artificială: în domenii puternic reglementate, AI nu înseamnă doar creativitate sau predicții, ci şi precizie, conformitate și încredere.
Reporting Center: dincolo de automatizarea clasică a raportărilor
Compania românească Reporting Center este deja un actor consacrat în zona Regulatory Technology, automatizând raportările pe care instituțiile bancare le transmit către BNR și alte autorități de supraveghere. Aceste raportări nu permit aproximații, interpretări sau deviații: datele trebuie să fie exacte, reproductibile și perfect aliniate cadrului normativ.
Tocmai această rigiditate aparentă a făcut cu atât mai relevantă decizia companiei de a integra tehnologii AI într-un domeniu în care, la prima vedere, „nu ai voie să greșești”. Abordarea aleasă nu a fost una de substituire a proceselor, ci de accelerare inteligentă a muncii umane, prin reducerea timpilor de căutare, analiză și corelare a informațiilor.
AI Conversations: de la documente confidențiale la răspunsuri reglementate
Inovația premiată – modulul AI Conversations – răspunde unei probleme structurale din banking: volumul uriaș de date nestructurate (contracte, proceduri interne, norme, politici, documentație legală), care nu pot fi încărcate în soluții AI publice fără riscuri majore de confidențialitate.
Soluția Reporting Center propune un model radical diferit: utilizarea de modele AI pre-antrenate, descărcate și rulate local, în infrastructura instituției bancare, fără conectare la internet și fără expunere în cloud public. Astfel, băncile pot interoga documente sensibile într-un mediu complet izolat, păstrând controlul total asupra datelor.
În esență, compania a creat un „chat GPT izolat”, adaptat rigorilor bancare, capabil să înțeleagă limbaj juridic, normativ și operațional, fără a compromite securitatea informațiilor.
Raportarea ca dialog: o schimbare de paradigmă
Unul dintre cele mai relevante concepte enunțate în cadrul intervenției este cel al raportării conversaționale. În locul fluxurilor clasice – colectare, structurare, procesare, raportare – AI Conversations permite adresarea directă de întrebări către seturi de documente existente.
Astfel, întrebări complexe precum impactul unei noi reglementări (de exemplu DORA) asupra contractelor cu furnizorii IT pot primi răspunsuri rapide, extrase din documentația reală a instituției, fără parcurgerea manuală a zeci sau sute de fișiere. Raportarea devine, în acest model, un proces interactiv, nu doar un lanț rigid de operațiuni tehnice.
Această abordare inversează logica tradițională a raportării: nu mai construiești mai întâi baze de date structurate pentru a obține ulterior rapoarte, ci interoghezi direct realitatea documentară existentă.
Testare controlată și inovație responsabilă
Un element distinctiv al abordării Reporting Center este prudența implementării. Modulul AI este testat inițial intern, apoi în regim de laborator, alături de bănci partenere, inclusiv în departamente sensibile precum cel juridic. Accentul nu cade pe lansări spectaculoase, ci pe validare practică, graduală, înainte de adopția la scară largă. Această filozofie reflectă maturitatea unei companii care înțelege că, în banking, inovația fără control poate deveni risc sistemic.
În cadrul GALEI Digital Transformation & AI, Reporting Center a primit Premiul pentru dezvoltarea modulului AI Conversations și transformarea datelor nestructurate în infrastructură de raportare reglementată, cu procesare locală și confidențialitate totală.
Motivația a vizat integrarea inteligentă a AI într-un domeniu cu toleranță zero la eroare; respectarea strictă a cerințelor de securitate și suveranitate a datelor; potențialul de a schimba fundamental modul în care instituțiile financiare înțeleg raportarea; demonstrarea faptului că AI poate fi utilizat responsabil, fără compromisuri de conformitate.
AI sobru, invizibil, dar esențial
Cazul Reporting Center arată că adevărata revoluție AI nu se produce doar în aplicații vizibile publicului larg, ci și în infrastructuri critice, invizibile, unde precizia și încrederea sunt mai importante decât spectacolul tehnologic şi publicitatea. Transformarea raportării dintr-un proces mecanic într-un dialog inteligent cu datele marchează un pas decisiv spre banca digitală matură, în care tehnologia servește reglementarea, nu o subminează.
Cristina Uruc, Manager – ARTEXIM @ GALA Digital Transformation & AI 2025 – Transformarea digitală dincolo de tehnologie: artele ca teritoriu strategic
Festivalul George Enescu și transformarea digitală a artelor performative: ARTEXIM între patrimoniu cultural, tehnologie și politică publică
Intervenția Cristinei Uruc, manager ARTEXIM, în cadrul celei de-a 22-a ediții a Galei Digital Transformation & AI, se înscrie firesc într-o discuție mai amplă despre sensul real al transformării digitale, dincolo de industriile tradițional asociate cu tehnologia. Discursul său pleacă de la o distincție conceptuală esențială, pe care Ion Vaciu – Digital Transformation Council o afirmă de fiecare dată public, deşi adesea aceasta ignorată în spațiul public: diferența dintre Digitizare, Digitalizare și Transformare Digitală. În această grilă, artele performative și managementul cultural nu sunt un apendice decorativ al transformării digitale, ci un teritoriu strategic, în care miza nu este eficiența operațională, ci relevanța culturală și capacitatea de a crea experiențe contemporane.
Ion Vaciu afirmă explicit că România nu se află încă pe deplin în această a treia etapă, dar subliniază existența unor nuclee de excelență care au început deja să opereze la standarde europene și chiar globale. Festivalul Internațional George Enescu este prezentat ca un astfel de nucleu, tocmai pentru că gestionează simultan un patrimoniu cultural de valoare excepțională și presiunea adaptării la un public profund marcat de cultura digitală.
Contribuția noastră: provocarea explicită a ARTEXIM privind digitalizarea artelor
Un element-cheie, menționat în discurs, este rolul jucat de organizatorii Galei Digital Transformation & AI în accelerarea acestei reflecții. Cristina Uruc amintește momentul conferinței de presă de acum doi ani, când noi am adresat public conducerii festivalului o întrebare directă privind stadiul digitalizării și motivele pentru care această dimensiune nu era mai ferm asumată, în condițiile în care publicul o cerea deja. Acea intervenție nu a avut doar un caracter polemic, ci a funcționat ca o provocare instituțională legitimă, venită din zona transformării digitale, către una dintre cele mai importante instituții culturale ale României.
Această contribuție este relevantă nu ca episod anecdotic, ci ca exemplu de dialog constructiv între ecosistemul tehnologic și cel cultural. Ea ilustrează modul în care transformarea digitală nu se impune de sus în jos, ci se negociază, se explică și se co-construiește, mai ales în domenii sensibile, unde identitatea artistică poate fi percepută ca vulnerabilă în fața tehnologiei.
De la reticență la infrastructură de experiență digitală
Evoluția descrisă de Cristina Uruc este semnificativă. Dacă în urmă cu doi ani discuția despre digitalizare era încă defensivă, ediția recentă a Festivalului George Enescu a adus nu doar inițiative izolate, ci şi o infrastructură coerentă de experiențe digitale. Apariția unor spații dedicate digitalizării, a zonelor imersive și integrarea spectacolelor multimedia în programul oficial marchează o schimbare de paradigmă: tehnologia nu mai este un adaos marginal, ci devine parte din arhitectura experienței culturale.
Experiența spectacolului imersiv de la MINA, de exemplu, regizat de către celebrul Gigi Căciuleanu, este evocată ca un moment simbolic al acestei tranziții. Aici, publicul nu mai ocupă poziția tradițională de spectator pasiv, ci este plasat în interiorul actului artistic, într-un tip de relație care nu ar fi fost posibil fără instrumente digitale avansate. Acest tip de experiență validează ideea că transformarea digitală în arte nu presupune simpla mediere tehnologică, ci o redefinire a raportului dintre artist, spațiu și public.
Evaluarea excelenței prin algoritm: un semnal de maturizare instituțională
Un alt aspect relevant al discursului este descrierea procesului de selecție a proiectelor premiate, realizat printr-un algoritm dezvoltat intern, cu ajutorul unui agent virtual. Ion Vaciu subliniază faptul că analiza a durat peste trei luni și a fost construită pe criterii multiple, dintre care vizibilitatea mediatică reprezintă doar o componentă minoră. Această abordare introduce în zona culturală un tip de raționalitate specifică managementului modern și guvernanței bazate pe date, fără a elimina judecata umană, dar reducând arbitrarul.
Pentru sectorul cultural românesc, acest tip de demers are o semnificație aparte, deoarece sugerează o mutare lentă, dar vizibilă, de la evaluarea informală a valorii către mecanisme mai transparente și mai reproductibile, compatibile cu standardele europene.
Context economic dificil și transformarea digitală ca strategie de reziliență
Oficialul Digital Traansformation Council, Ion Vaciu, plasează discursul despre transformarea digitală în arte într-un context economic explicit dificil. Dialogurile avute cu lideri de companii, afectați de reduceri de salarii și de constrângeri bugetare, conturează un tablou sobru al prezentului și al viitorului apropiat. Estimarea unei perioade de revenire de patru-cinci ani, în absența unei schimbări de paradigmă, transformă digitalizarea dintr-un proiect opțional într-o strategie de reziliență.
În acest cadru, Gala Digital Transformation & AI este prezentată nu ca un refugiu festivist, ci ca un spațiu de reafirmare a optimismului rațional, construit pe exemple concrete și pe recunoașterea meritului real. Astfel, alegerea unei locații cu valoare istorică pentru GALĂ, Casa Eliad, și integrarea unui parcurs artistic atent construit funcționează ca metaforă a dialogului dintre tradiție și contemporaneitate.
Festivalul George Enescu ca studiu de caz de transformare culturală asistată digital
Acordarea Premiului pentru Festivalul Internațional George Enescu este justificată printr-o experiență trăită integral de către organizatori, descrisă de Roxana Onea ca un efort intens și continuu, cu participare zilnică la mai multe concerte. Această imersiune nu este prezentată ca sacrificiu personal, ci ca metodă de evaluare autentică a experienței culturale, dincolo de indicatori cantitativi.
Legătura dintre Festivalul George Enescu și transformarea digitală este astfel construită nu la nivel declarativ, ci printr-un proces gradual de deschidere către noi forme de expresie, către noi tipuri de public și către noi medii de interacțiune culturală. Festivalul devine, în această lectură, un laborator de adaptare a unui brand cultural de patrimoniu la exigențele unei societăți digitalizate.
Artă, știință și diplomație culturală: semnificația simbolică a decernării premiului
Prezența doamnei profesor univ, dr. ing. Doina Banciu, președinta Academiei Oamenilor de Știință din România, în momentul decernării premiului adaugă o dimensiune suplimentară de sens. Asocierea dintre artă, știință și diplomație culturală sugerează o viziune integratoare asupra transformării digitale, în care granițele dintre domenii devin permeabile, iar colaborarea intersectorială devine condiție de progres.
Transformarea digitală ca proces cultural, nu ca efect tehnologic
În ansamblu, discursul Cristinei Uruc oferă o perspectivă matură asupra transformării digitale în domeniul artelor, una care evită atât entuziasmul necritic, cât și conservatorismul defensiv. Festivalul George Enescu apare ca un exemplu de instituție care începe să-și regândească rolul într-o ecologie culturală digitală, iar ARTEXIM ca un actor care gestionează cu luciditate tensiunea dintre patrimoniu și inovație.
În acest context, intervenția noastră de acum doi ani, prin provocarea publică adresată ARTEXIM, capătă valoarea unui moment de inflexiune simbolică, demonstrând că dialogul dintre ecosistemul tehnologic și cel cultural poate produce schimbări reale, atunci când este purtat argumentat, consecvent și cu respect față de specificul fiecărui domeniu.
George Anghel, General Manager – ConectX @ GALA Digital Transformation & AI 2025: Digitalizarea administrației dincolo de software – ConectX și miza competențelor reale
Unul dintre cele mai intense momente la GALA Digital Transformation & AI a fost legat de premierea ConectX, companie reprezentată de George Anghel, pentru un demers care a depășit cu mult zona clasică a implementărilor ICT. Intervenția a mutat accentul de la tehnologie ca produs la tehnologie ca proces social și instituțional, într-un context economic și administrativ extrem de dificil.
Premiul a fost acordat într-un moment de luciditate colectivă, în care Transformarea Digitală nu mai poate fi discutată abstract, ci doar raportată la realitățile dure ale pieței și ale administrației publice românești.
Clean&Safe 2025: digitalizare la scară națională
ConectX a fost premiată pentru implementarea proiectului Clean&Safe 2025, precum și pentru rolul Academiei ConectX în formarea, standardizarea și digitalizarea proceselor administrative din România prin intervenții la scară națională.
Proiectul a reușit ceea ce, până recent, părea improbabil: acoperirea întregului teritoriu național, indiferent de nivelul de digitalizare inițial al instituțiilor publice. Consilii județene, primării și UAT-uri din zone considerate periferice din punct de vedere administrativ au fost integrate într-un model unitar, construit pe principii diferite de tot ceea ce fusese gândit anterior în România.
Rezultatul nu a fost doar o implementare tehnică, ci o schimbare de paradigmă privind modul în care administrația poate funcționa digital.
O piață blocată și presiunea statului ca actor economic
Discursul lui George Anghel a plasat acest efort într-un context macroeconomic apăsător. Mediul de business traversează, în opinia sa, cel mai dificil moment din ultimele decenii, marcat de blocaje sistemice generate de stat ca principal actor economic, cu un impact estimat la sute de miliarde de lei în economie.
Întârzierile de plată ale statului, blocajele fiscale și lipsa de predictibilitate au afectat transversal toate industriile. În acest context, proiectele de digitalizare nu au fost doar inițiative de modernizare, ci exerciții de supraviețuire instituțională, derulate sub presiune extremă.
Dincolo de livrare: de ce administrația are nevoie de servicii, nu doar de produse?
Unul dintre punctele centrale ale intervenției a fost critica modelului tradițional de relație dintre sectorul privat și administrația publică. Simplul transfer de produse digitale, fără sprijin, instruire și asumare pe termen lung, s-a dovedit insuficient.
ConectX a ales o abordare radical diferită: implicarea profundă în administrație, nu doar ca furnizor, ci ca partener. Experiența profesională anterioară a lui George Anghel în sectorul public a permis companiei să navigheze structuri birocratice complexe și să identifice problema reală din spatele eșecurilor de digitalizare: lipsa competențelor digitale funcționale.
Academia ConectX: guvernanța digitală ca disciplină lipsă
Modelul dezvoltat de ConectX a evitat scoaterea oamenilor „din producție” și a introdus instruirea în timp real, direct în activitatea curentă. Peste 12.000 de funcționari publici au fost implicați într-un sistem care a analizat comportamentele reale de lucru, a identificat erorile și a furnizat feedback personalizat, tutoriale și sugestii adaptate fiecărui utilizator. Acest demers a funcționat, în mod deliberat, ca un proof of concept gratuit, care a permis identificarea precisă a lacunelor reale de competență din administrație.
Probleme elementare, efecte sistemice
Rezultatele au fost revelatoare: multe dintre disfuncționalitățile majore ale administrației derivă din lipsuri elementare, precum neînregistrarea documentelor sau absența fluxurilor de lucru end-to-end. Digitalizarea a eliminat definitiv dispariția documentelor, a generat date măsurabile și a făcut posibil controlul managerial real.
În același timp, proiectul a scos la iveală o problemă structurală mai profundă: confuzia dintre instrumente digitale și guvernanță digitală. Competențele necesare pentru a administra procese digitale nu se reduc la utilizarea unor aplicații de bază, ci presupun înțelegerea responsabilităților, a fluxurilor și a finalizării formale a proceselor.
Meserii fără conținut și „forma fără fond” a e-guvernării
Un capitol critic al intervenției a vizat analiza meseriilor de specialist în e-guvernare și expert în e-guvernare, existente formal în politicile publice ale României. Deși aceste roluri sunt considerate fundamentale pentru arhitectura digitală a statului, ele nu beneficiază de standarde ocupaționale, adică de descrieri clare ale responsabilităților.
Absența acestor standarde a generat interpretări arbitrare și a transformat concepte-cheie ale guvernanței digitale în simple etichete administrative, fără conținut operațional – un exemplu clasic de „formă fără fond”, cu efecte directe asupra capacității statului de a livra servicii digitale funcționale.
În cadrul GALEI Digital Transformation & AI, ConectX a primit Premiul pentru implementarea proiectului Clean&Safe 2025 și pentru contribuția Academiei ConectX la formarea, standardizarea și digitalizarea administrației publice din România la nivel național.
Motivația juriului a vizat impactul național al proiectelor implementate; abordarea integrată, care combină tehnologia cu instruirea și guvernanța; curajul de a intra în „administrația profundă”, dincolo de livrarea de software; demonstrarea faptului că digitalizarea reală este, înainte de toate, un proces de transformare a competențelor umane.
Transformarea Digitală începe cu oamenii!
Cazuistica ConectX arată că transformarea digitală a statului nu eșuează din lipsă de platforme, ci din lipsă de capacitate instituțională de a le folosi. Clean&Safe 2025 și Connected Digital Academy propun un model rar în România: digitalizare construită de jos în sus, bazată pe înțelegerea profundă a administrației și pe investiția sistematică în oameni. Fără această fundație, orice tehnologie rămâne, inevitabil, doar o formă fără fond.
Alexandra Boros (Co-Fondator) și Victor Tanvuia (CTO) – SQB ROBOTICS @ GALA Digital Transformation & AI 2025: O nouă paradigmă în retail – robotizarea ca soluție pentru proximitate
Premiul a fost înmânat de dl. deputat Varujan Pambuccian.
Una dintre secvențele sugestive din cadrul GALEI Digital Transformation & AI a fost decernarea Premiului către SQB Robotics, un moment care a ilustrat deliberat contrastul asumat de organizatori între marile sisteme naționale de digitalizare și inovația de tip „deep tech” născută în afara centrelor consacrate. Premiul a fost acordat unei companii cu rădăcini în Braşov, confirmând opțiunea explicită a Galei de a susține ecosisteme antreprenoriale din întreaga țară, nu doar din Capitală.
Distincția a fost înmânată de către deputatul Varujan Pambuccian, una dintre figurile-cheie ale susținerii politicilor publice favorabile industriei IT&C din România, într-un gest cu puternică valoare simbolică pentru direcția strategică a inovației autohtone.
SQB Robotics și Proximart: primul convenience store complet robotizat din România
Diploma de Excelență a fost acordată companiei SQB Robotics, reprezentată pe scenă de Alexandra Boros, pentru crearea și operarea primului magazin de tip Convenience Store complet automatizat și robotizat din România, sub brandul Proximart (detalii AICI).
Conceptul Proximart propune o redefinire radicală a retailului de proximitate: un magazin autonom (de tip container), funcțional 24 de ore din 24, cu o amprentă de doar 15 metri pătrați, care poate fi amplasat rapid în comunități urbane sau peri-urbane lipsite de infrastructură comercială clasică. Soluția răspunde direct unei realități tot mai frecvente în România: ansambluri rezidențiale noi, populate de ani de zile, dar fără acces facil la servicii comerciale de bază.
Tehnologie românească, concepută de la zero
Un element distinctiv subliniat în cadrul prezentării a fost caracterul integral românesc al soluției. Creatorul tehnologic al platformei, Victor Tanvuia, este prezentat drept arhitectul sistemului, cu un parcurs precoce în programare și dezvoltare software, început încă din copilărie. Proximart nu este rezultatul unei adaptări locale a unei tehnologii importate, ci o soluție proiectată de la zero, pornind de la o problemă concretă identificată în operarea clasică a unui magazin.
Această abordare poziționează SQB Robotics într-o categorie rară în peisajul antreprenorial românesc: start-up-uri care combină robotica, automatizarea și AI într-un produs funcțional, deja implementat, nu doar conceptual.
O nouă viziune asupra „last mile” în distribuție
În intervenția lor, organizatorii Galei, Ion Vaciu și Roxana Onea, au subliniat relevanța strategică a soluției Proximart pentru întregul lanț de distribuție, în special pentru segmentul de „last mile”. Dincolo de retailul urban, conceptul are potențial de extindere în zone precum agricultura, unde producătorii locali se confruntă adesea cu dificultăți majore de acces la piață.
Soluțiile de tip micro-retail automatizat pot deveni noduri de distribuție eficiente, reducând costurile logistice și apropiind producătorii de consumatori. Invitația adresată echipei SQB Robotics de a prezenta soluția în fața comunităților de retaileri și agricultori confirmă această deschidere către aplicații scalabile, dincolo de contextul inițial.
Inovație autohtonă într-un context istoric dificil
Discursul lui Varujan Pambuccian a fost plasat într-un cadru istoric mai larg, amintind faptul că România a avut, punctual, momente de excelență tehnologică – inclusiv poziționarea sa, în 1957, printre primele cinci țări din lume care au proiectat și produs un calculator electronic.
Tocmai de aceea, apariția unor soluții precum Proximart este cu atât mai relevantă: ele indică reapariția unei culturi a viziunii tehnologice, rară, dar esențială.
Premiul acordat și motivația juriului
În cadrul GALEI Digital Transformation & AI, Diploma de Excelență a fost acordată companiei SQ Robotics pentru inovație tehnologică autentică, impact practic imediat și capacitatea de a redefini retailul de proximitate prin automatizare și robotizare.
Motivația juriului a vizat în mod explicit caracterul 100% românesc al soluției; funcționalitatea deja demonstrată, nu doar promisiunea tehnologică; adresarea unei nevoi sociale reale – accesul la servicii de proximitate și potențialul de scalare națională și sectorială, inclusiv în agricultură și distribuție locală.
De la start-up la infrastructură emergentă
Cazul SQB Robotics și Proximart ilustrează una dintre ideile-cheie ale Galei: transformarea digitală nu se construiește exclusiv prin mari sisteme naționale, ci și prin micro-inovații capabile să devină infrastructuri emergente. Retailul automatizat de proximitate nu este doar un experiment tehnologic, ci o posibilă soluție structurală pentru orașele și comunitățile României de azi, dar mai ales de mâine.
GALA Digital Transformation & AI 2025 – România, de la digitalizare declarativă la transformare sistemică
Ajunsă la cea de-a XXII-a ediție, GALA Digital Transformation & AI, organizată de primul think tank românesc dedicat transformării digitale – Digital Transformation (DX) Council – a depășit de mult statutul unui eveniment festiv de recunoaștere simbolică. GALA DX &AI funcționează astăzi ca un instrument critic de evaluare a maturității digitale a României, un barometru al capacității reale de a construi, opera și guverna sisteme digitale complexe, într-un context geopolitic, economic și tehnologic profund instabil.
În 2025, GALA și-a asumat explicit o miză de fond: identificarea transformării digitale autentice, nu a digitalizării declarative. Au fost evaluate exclusiv proiecte care au trecut de la intenție la infrastructură, de la pilot la producție, de la experiment la impact măsurabil. Nu promisiuni. Nu concepte. Nu demonstrații izolate, ci sisteme funcționale, integrate în procese critice.
Context european și global: de la opțiune la obligație strategică
La nivel european, transformarea digitală a ieșit definitiv din zona voluntarului strategic. Inițiative precum Digital Decade 2030, European Digital Identity Wallet, AI Act, DORA, Data Governance Act sau NIS2 impun standarde ferme de interoperabilitate, securitate, responsabilitate și guvernanță. Digitalizarea nu mai este un avantaj competitiv opțional, ci o obligație de conformitate și reziliență instituțională.
La nivel global, competiția pentru inteligență artificială, semiconductori, rețele 5G/6G, energie și securitate cibernetică redefinește noțiunea de suveranitate. Statele care nu pot opera autonom infrastructuri digitale critice devin dependente structural, indiferent de retorica lor politică. În acest context, România nu mai poate evalua succesul DX prin numărul de platforme achiziționate, ci prin capacitatea de a integra, guverna și susține sisteme digitale la scară mare, în condiții de securitate și continuitate.
GALA Digital Transformation & AI 2025 se înscrie deliberat în această paradigmă: premierea nu a urmărit spectacolul tehnologic, ci alinierea României la standardele de maturitate digitală ale economiilor avansate.
Algoritmul de premiere – rigoare, comparabilitate, responsabilitate
Selecția laureaților s-a realizat pe baza unui algoritm de evaluare unitar, aplicat fără excepție tuturor nominalizărilor, structurat în patru criterii ponderate:
1. Implementare reală și funcționalitate demonstrată – 35%
Au fost evaluate exclusiv proiecte operaționale, aflate în producție, cu rezultate verificabile.
2. Impact sistemic și scalabilitate – 30%
A contat capacitatea proiectelor de a produce efecte structurale: naționale, sectoriale sau cu potențial clar de replicare.
3. Inovație tehnologică integrată în procese – 20%
Nu premiem tehnologia în sine, ci integrarea ei în procese critice, cu valoare adăugată măsurabilă.
4. Guvernanță, responsabilitate și sustenabilitate – 15%
Au fost favorizate soluțiile care tratează serios securitatea, suveranitatea datelor, conformitatea și impactul pe termen lung.
Această grilă explică diversitatea domeniilor premiate: administrație publică, telecom, energie, AI, cultură, retail automatizat, infrastructuri critice, securitate, peste 20 de industrii din care am analizat peste 400 de proiecte provenite de la peste 180 de instituţii şi companii.
Decalogul Excelenței: valoare și refuzul inflației simbolice
Un element definitoriu al GALEI Digital Transformation & AI este opțiunea deliberată pentru un număr strict limitat de distincții. Ediția a XXII-a a consacrat explicit Decalogul Excelenței: doar 10 premii, acordate exclusiv acolo unde transformarea digitală este reală, operațională și relevantă sistemic.
Această opțiune reprezintă o poziționare intelectuală și etică, nu un artificiu de imagine. Într-un ecosistem în care proliferarea galelor cu zeci de premii a condus la diluarea capitalului simbolic al ideii de excelență, GALA Digital Transformation & AI a ales calea opusă: unicitate, bazarea pe criterii și discernământ.
Premierea excesivă produce inevitabil inflație reputațională. Atunci când aproape toată lumea este laureată, premiul își pierde funcția de reper și devine un simplu artefact formal. Din perspectivă sociologică și organizațională, valoarea simbolică există doar în condiții de raritate și rigoare. Fără acestea, recunoașterea se transformă într-un ritual gol.
Cele 10 premii acordate în 2025 nu pretind exhaustivitate și nu urmăresc să acopere „toate inițiativele meritorii”. Ele marchează deliberat zece puncte de referință, zece studii de caz care pot funcționa ca repere de maturitate digitală pentru administrație, industrie și mediul privat. În acest sens, Decalogul Excelenței nu este o ierarhie de imagine, ci o hartă minimală a transformării digitale autentice.
Premiile GALEI Digital Transformation & AI 2025
– Laureați și motivații –
1. Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) – Implementarea Sistemului Național de Interoperabilitate
Pentru construirea infrastructurii de interoperabilitate a administrației publice, fundament al identității digitale și al serviciilor publice integrate.
2. ARTEXIM – Digitalizare în cultură și artele spectacolului
Pentru integrarea tehnologiilor imersive în Festivalul George Enescu și deschiderea unei noi arhitecturi digitale în artele spectacolului la nivel global.
3. ConectX – Digitalizarea administrației publice
Pentru proiectul Clean & Safe 2025 și pentru rolul Academiei ConectX în formarea și standardizarea proceselor administrative la scară națională.
4. DIGI – Infrastructură digitală și conectivitate
Pentru extinderea la nivel european a infrastructurii digitale proiectate și operate în România și consolidarea rolului României ca furnizor regional de FTTH și Mobile Next-Generation.
5. ERICSSON – Leadership în dezvoltarea 5G
Pentru leadership și responsabilitate în promovarea unei viziuni strategice asupra dezvoltării 5G în România.
6. HUAWEI – Inovație tehnologică globală
Pentru lansarea primului smartphone pliabil trifold comercial din lume – Huawei Mate XT – ca reper de inginerie și design la nivel global.
7. Reporting Center – AI în RegTech și raportare financiară
Pentru modulul AI Conversations și transformarea datelor nestructurate în infrastructură de raportare reglementată, cu procesare locală și confidențialitate totală.
8. SIMTEL – Energie verde și digitalizare integrată
Pentru realizarea celui mai mare parc fotovoltaic din România pe un sit brownfield urban și integrarea digitalizării în infrastructura energetică.
9. SQB Robotics (Proximart) – Pentru crearea și operarea primului convenience store complet automatizat și robotizat din România.
10. StarC4Sys – Infrastructuri critice, COMINT & Electronic Warfare
Pentru contribuția la dezvoltarea capabilităților naționale de securitate digitală și modernizarea infrastructurilor strategice ale României.
De asemenea, în cadrul GALA Digital Transformation & AI 2025 a fost acordat un Premiu de Excelență Prof. Dr. Daniela Rus – Director, MIT CSAIL – Massachusetts Institute of Technology Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory pentru excelența mondială în AI și robotică și pentru prestigiul remarcabil adus României pe scena tehnologiei globale.
Mențiuni de excelență au fost acordate către Dr. Irina Calangea, Drd. Ing. Luiza Diana Bănică, Prof. Dr. Ing. Octavian Mihai Ghiță, Conf. Dr. Ing. Cosmin Karl Bănică, Dna. Corina-Daniela Mihai și Dl. Doru Calangea.
Ce ne-a arătat Transformarea Digitală din România în 2025?
Sinteza proiectelor premiate indică un fapt esențial: România nu mai are o problemă de acces la tehnologie, ci de guvernanță, competențe și coerență strategică. Transformarea digitală funcțională apare acolo unde tehnologia este integrată în infrastructuri critice; competențele umane sunt tratate ca infrastructură și digitalizarea este gândită ca proces continuu, nu ca achiziție punctuală.
Dar 2026: anul deciziilor ireversibile? Anul 2026 va marca o fază de selecție dură: interoperabilitate impusă, nu negociată; AI integrat în procese critice; presiune majoră asupra infrastructurilor energetice și digitale; delimitarea clară între transformare reală și simulacru.
GALA Digital Transformation & AI 2025 nu a premiat discursuri, ci capacitatea de a construi și opera sisteme digitale reale. În 2026, transformarea digitală nu va mai fi un avantaj competitiv. Va fi condiția minimă de funcționare a statului, economiei și societății.
GALA a inclus și un recital de pian susținut de către cunoscuta pianistă Mădălina Pașol în Sala Pianului din cadrul Casei Eliad.
RSVP:
Pentru înscriere și parteneriate, vă rugăm să ne contactați la:
Digital Transformation Council
–––––––––––––
Roxana ONEA |
–––––––––––––
Revista COMUNIC@ȚII Mobile | TelecomTV
Mobil: +40.723.319.678
Email: roxana.onea@comunic.ro
Participarea se face pe baza confirmării din partea organizatorilor.
