Răzvan BOLOGA, profesor universitar ASE – Academia de Studii Economice din Bucureşti @ Conferința EDU Invest 2023 – Transformarea Digitală în Educație, Learning & HR, organizată de DIGITAL TRANSFORMATION COUNCIL, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTv pe 22 februarie 2023.
Paradoxal, România este una dintre primele țări care dispune de infrastructură educațională în școala gimnazială. În cadrul proiectului de bibliotecă școlară virtuală, există o infrastructură de inteligență artificială bazată pe tehnologia Nextsteptech, care din toamnă va deveni operațională pe zona de robotică școlară pentru toți copiii din România. Elevii din toate cele 5.400 de școli vor avea la dispoziție cele necesare pentru înființarea unui cerc de robotică, vor fi distribuite 216.000 de plăcuțe programabile.
Conceptele de inteligență artificială, robotică și big data sunt strâns legate între ele. Scopul implementării inteligenței artificiale este automatizarea unei părți a muncii pe care o făceau oamenii.
Îmbătrânirea populației ne obligă să ne asumăm aceste riscuri. Trebuie spus că este un proces foarte atractiv pentru oamenii care se ocupă de tehnologie. Pe de altă parte, nu este un domeniu atractiv pentru oamenii care se ocupă de arhitectura civilizației, pentru că trebuie clarificate o serie de aspecte legate de etică.
Ce trebuie să facem în educație pentru a pregăti copiii și societatea pentru viitor? În primul rând, trebuie să introducem câteva practici, trebuie să le dăm copiilor asistenți virtuali de învățare și forme de inteligență artificială cu care ei să lucreze. Evident, trebuie să le dăm și profesorilor aceste elemente. De asemenea, trebuie să le dăm copiilor semiconductori. N-ar trebui să mai existe vreun copil în școli care să nu fi pus mâna la o vârstă fragedă pe o plăcuță programabilă sau microcontroller.
Conferinţa LIVE (Intervenţia dlui. Răzvan Bologa la min. 10:50 şi 1:10:38)
Din păcate, suntem foarte departe de acest deziderat. Sunt foarte puțini copii care au pus mâna pe o plăcuță programabilă.
Trebuie să schimbăm sistemul de evaluare. Trebuie să renunțăm la scrisul pe hârtie. Sunt o serie de lucruri foarte greu de realizat, pentru că foarte mulți dintre noi suntem de acord că trebuie să facem modernizare, că trebuie să introducem aceste noi tehnologii, dar când realizăm cât de adânci sunt implicațiile apar unele ezitări. Îmi amintesc o discuție cu câteva sute de părinți, care au avut o reacție deloc favorabilă când au înțeles că educația digitală înseamnă educație fără pix, fără hârtie și fără tablă.
Noi pregătim elevii să realizeze calcule cu numere mari, avem fel și fel de exerciții în acest sens, există teste de evaluare, olimpiade. Ierarhizarea acestor elevi se face în funcție de capacitatea lor de a face operațiuni cu numere mari. Elevii se pregătesc cu anii pentru a face mental sau cu pixul pe hârtie aceste calcule, dar, tehnic vorbind, este un mare handicap în calea pregătirii pentru profesiile viitorului. Este foarte greu să ceri școlii să schimbe sistemul de evaluare. Trebuie să trecem la o evaluare orientată pe competențe.
Ce este evaluarea orientată pe competențe? Copiii ar trebui să primească proiecte și evaluarea trebuie să se facă în funcție de capacitatea lor de a demonstra funcționarea acelui proiect. În prezent, în domenii ca muzica sau dansul, copiii sunt evaluați și admiși în funcție de capacitatea lor de a interpreta un cântec sau de a executa un dans.
În zona de tehnologie, sistemul actual nu face evaluare orientată pe competențe. Nu s-a făcut niciodată. Ar trebui să existe proiecte și elevilor să li se ceară să facă pe loc un anumit proiect și să facă demonstrațional dovada competențelor pe care le au. Nu suntem pregătiți pentru asta.
Unde este dificultatea? Noi avem o întreagă infrastructură educațională care este gândită pentru altă epocă. Avem școli, biblioteci, centre de meditații, centre de examinare, tot felul de certificări și testări, care au fost gândite pentru epoca care acum se închide, epoca în care oamenii urmau o școală, o finalizau, apoi lucrau într-o companie sau instituție publică și la un moment dat ieșeau la pensie.
Foarte puțini dintre ei se recalificau pe parcursul vieții profesionale. Principalele caracteristici pe care trebuia să le ai pentru a fi un angajat de succes sunt următoarele: să fii capabil să execuți foarte bine o rutină, trebuia să asculți foarte bine de șefi, să respecți ierarhia și punctualitatea, adică cele trei caracteristici ale omului industrial, respectiv rutina, ierarhia și sincronizarea.
Toate acestea nu mai au nicio valoare. Dimpotrivă, rutina trebuie înlocuită cu creativitatea, ierarhia cu antreprenoriatul și punctualitatea cu flexibilitatea.
Școala actuală continuă pe principiile industriale. Elevii sunt chemați la ore fixe, li se cere să respecte autoritatea ierarhică și să facă o muncă de rutină timp de 12 ani.
Nu trebuie să ne mire că există la tot mai mulți tineri o tendință de a refuză școala. Școala este foarte greu de reformat.
Ce ar trebui făcut? În primul rând, am putea să introducem aceste tehnologii de inteligență artificială cu asistenți virtuali de învățare, care astăzi există.
Paradoxal, România este una dintre primele țări care dispune de infrastructură educațională în școala gimnazială. În cadrul proiectului de bibliotecă școlară virtuală, există o infrastructură de inteligență artificială bazată pe tehnologia Nextsteptech, care din toamnă va deveni operațională pe zona de robotică școlară pentru toți copiii din România. Elevii din toate cele 5.400 de școli vor avea la dispoziție cele necesare pentru înființarea unui cerc de robotică, vor fi distribuite 216.000 de plăcuțe programabile.
Educația trebuie să treacă de la scrisul pe hârtie la scrisul pe cipuri. Nu stăm foarte bine la capitolul cipuri.
În opinia mea, vor trece cel puțin 10 ani până când elevii vor renunța la scrisul pe hârtie.
În sistemul actual de educație, elevul începe școala, dupa 8 ani dă un examen, ajunge la un liceu, apoi urmează o facultate, dacă vrea. Traiectoriile acestor elevi sunt foarte rigide, lucru care este incompatibil cu meseriile viitorului.
Nu se mai poate continua în această manieră. Oamenii sunt într-un continuu proces de învățare, dezvățare și reînvățare, în funcție de modul în care evoluează tehnologiile. Prin urmare, va fi un șoc pentru sistemul educațional, și nu doar pentru cel preuniversitar, ci și pentru cel universitar când se vor introduce microcertificările.
Companiile vor angaja pe baza microcertificărilor. Nu va mai fi nevoie să te duci timp de 3 sau 4 ani la o școală pentru a învăța ce ți se oferă.
Din păcate, industrialismul nu avea, tehnologic vorbind, posibilitatea să construiască un sistem de învățământ personalizat, care să țină cont de caracteristicile și capacitățile fiecărui individ. Un astfel de sistem personalizat este posibil doar dacă fiecare elev are un profesor personal și acesta deține baze enorme de cunoștințe, adică fiecare să aibă Aristotelul lui.
Există posibilitatea construirii unui Aristotel personal virtual și este posibil chiar și în România.
Din punct de vedere al eticii, lucrurile în privința noilor tehnologii nu se vor clarifica prea repede, pentru că implică schimbări sociale mult mai profunde. Dacă scoatem hârtia din școli, cum se va da capacitatea?
Reiterez o afirmație care mi-aș dori să devină mai populară, respectiv roboții sunt de-ai noștri, nu vă speriați de ei, n-o să ne înlocuiască, nu vom dispărea din cauza lor.
Joburile viitorilor vor fi, însă, transformate semnificativ de roboți. Nu prea avem ce să facem. Noi devenim din ce în ce mai bătrâni, copiii sunt din ce în ce mai puțini, criza demografică impune necesitatea ca oamenii să-și asume riscul implementării inteligenței artificiale și roboticii pe scară largă.
Oricât de mult ne-am dori noi să păstrăm actualul sistem economic, bazat pe industrie, servicii, muncă repetitivă, ierarhii, programe fixe, punctualitate, pur și simplu nu se mai poate, nu mai suntem destui, nu mai suntem suficient de tineri.
În acest context, ne trebuie o reformă a sistemului educațional, în primul rând. Introducerea pe scară largă a noilor tehnologii va crea multe situații în care joburile din prezent nu vor mai avea relevanță.
Nu mă refer la joburi cum ar fi taximetriști sau bucătari sau alte zone în care roboții sunt deja destul de ușor de intuit. Vorbim inclusiv de joburi aparent imune, cum ar fi avocaţii. Există instrumente generative care pot scrie o pledoarie peste nivelul unui avocat mediu. De asemenea, vorbim de joburi din publicitate sau notariat sau alte zone, care vor fi puternic transformate.
Concluzionând, există trei direcții care ar trebui puse în practică, după părerea mea. Astfel, trebuie să introducem în școli învățarea adaptivă cu AI, trebuie să introducem semiconductori în școli și trebuie să trecem la o evaluare orientată pe competențe, de la evaluarea orientată pe cunoștințe, practicată în prezent.
