World Economic Forum face o predicţie sumbră, dar deopotrivă şi optimistă: Automatizarea va elimina 85 de milioane de locuri de muncă la nivel mondial, până în 2025. Deopotrivă, tot până în 2025 vor apărea însă şi alte 97 de milioane de noi locuri de muncă, mult mai potrivite pentru o economie automatizată. Trecerea masivă la “munca la distanță” ar putea fi, însă, un factor și mai mare de afectare a locurilor de muncă pe termen scurt. Primele două tendinţe globale sunt Transformarea Digitală a companiei şi „munca la distanţă”.
Forumul Economic Mondial (WEF) a lansat, în această săptămână, Raportul “Future of Jobs”, subliniind gradul înalt în care COVID 19 va accelera eforturile de automatizare și va remodela, practic, economia globală. Cea mai citată sintagmă din raport este „adaptarea afacerilor” , ca răspuns la efectele pandemiei COVID19. Raportul cuprinde analiza răspunsurilor a 291 de directori de afaceri de la companii globale cu peste 100 de angajați, reprezentând în total peste 7,7 milioane de angajați din întreaga lume, conform Business Insider.
Care sunt concluziile raportului
– Până în 2025, 85 de milioane de locuri de muncă la nivel mondial vor dispărea ca urmare a Automatizării. Angajatorii se așteaptă să scadă „rolurile din ce în ce mai redundante” (cele care sunt cel mai ușor de automatizat), ce reprezintă acum 15,4% din forța de muncă, dar vor ajunge doar la 6,4%, până în 2025.
– Automatizarea va contribui, de asemenea, însă şi la crearea de noi locuri de muncă – nu doar pentru aceiași lucrători, ci şi pentru alţii noi. WEF prezice că până în 2025 vor apărea alte 97 de milioane de noi “roluri” mult mai potrivite pentru o economie mai puternic automatizată. De asemenea, WEF predicţionează că va exista o cerere crescută pentru aceste noi roluri, precum oamenii de știință în Date (Data Scientist), specialiști în AI (Inteligenţa Artificială) și Machine Learning (Învățare Automată ), dar și specialiști în automatizarea proceselor.
– Predicţiile WEF vizează şi o scădere a cererii de locuri de muncă în rândurile funcționarilor pentru introducerea datelor, a muncitorilor din construcții și a funcționarilor din serviciilor poștale clasice. Panica acestora nu trebuie să fie mare, pentru că 40% dintre lucrători vor necesita o pregătire de recalificare care durează șase luni sau chiar mai puțin. Cu toate acestea, WEF este sceptic în privinţa recalificării muncitorilor slab calificaţi, bazându-se pe o experienţă istorică a succesului în această direcţie. Dacă WEF este corect în această predicție, națiunile dezvoltate s-ar putea confrunta cu o criză structurală a șomajului fără precedent în istoria recentă.
Munca la distanţă – o provocare epocală
În viitorul apropiat, WEF crede că trecerea la “munca la distanță” va fi un factor mai mare de dispariţie a vechilor locuri de muncă decât automatizarea. La întrebarea cum au planificat să își adapteze afacerea ca răspuns la pandemie, 83% dintre angajatorii chestionați au declarat că intenționează să ofere mai multe oportunități de a lucra de la distanță, față de doar 50% care au spus că intenționează să accelereze automatizarea.
Trecerea la “munca la distanță” ar putea dispersa lucrătorii existenți, deoarece companiile caută modalități de a reduce costurile prin angajarea de lucrători în regiunile în care costurile forței de muncă sunt mai mici. De exemplu, potrivit unui raport din iulie 2020 al The Information, CEO-ul Uber, Dara Khosrowshahi, a planificat să mute echipele de ingineri ale companiei în India pentru a reduce costurile pe fondul pandemiei. Uber a concediat peste 6.700 de angajați în luna mai și, începând din octombrie a anunțat că va începe să angajaze ingineri chiar din India. Așadar, în timp ce mulți angajați cu salarii mari din țările dezvoltate declară că se bucură de munca la distanță datorită flexibilității mai mari oferite, aceasta poate se poate îndrepta împotriva intereselor lor pe termen lung, deoarece irelevanța crescândă a amplasării lucrătorilor permite corporațiilor să poată iniţia concedieri în masă.
