În ultimele luni, sectorul energetic a suferit un dublu șoc: din cauza pandemiei COVID-19 și a perturbării pieței petrolului pe fondul prăbușirii cererii și al surplusului de ofertă. Şocul cererii de energie din 2020 este cel mai mare din ultimii 70 de ani, estimează specialiştii PwC în raportul ”PwC Power Utilities Future of Industries”, care are la bază datele Agenției Internaționale pentru Energie pentru 2020 (IEA). În același timp, se anticipează că cererea globală de energie va scădea cu 6% în acest an, de șapte ori mai mult decât în criza financiară din 2009, punctează într-o analiză David Trow şi Monica Biota, Parteneri PwC România. (foto)
Recesiunea globală cauzată de restricțiile prelungite privind circulația oamenilor, bunurilor și activitatea socială și economică va avea un impact semnificativ și asupra investițiilor în energie, care se estimează că se vor reduce cu 20% în acest an.
Ca răspuns la prăbușirea prețului petrolului și la continuarea incertitudinii prețurilor, Opec a anunțat cea mai mare reducere a ofertei din lume, de 10 milioane de barili pe zi, însă este doar o măsură pe termen scurt. Chiar dacă există șansa unei recuperări economice în formă de V, șocul pandemiei asupra comportamentului viitor nu poate fi ignorat. Astfel că, trebuie luate în calcul toate scenariile posibile: o recuperare mai lentă în formă de Usau o recesiune mai lungă în formă de L care vor avea implicații mai profunde. Indiferent ce va urma, lumea va fi diferită și companiile trebuie să se pregătească pentru noua normalitate.
Toate componentele lanțului valoric din energie sunt afectate – companii din amonte, midstream, aval și companii de servicii. Pe lângă implementarea măsurilor de siguranță COVID-19, companiile trebuie să acționeze toate pârghiile tradiționale în caz de declin, cum ar fi reducerile cheltuielilor de capital și conservarea numerarului. În același timp, strategiile viitoare de achiziții și de atenuare a riscurilor vor trebui să se bazeze pe analiza eficientă a tuturor scenariilor și a evoluției cererii. Este posibil ca producătorii cu costuri ridicate să fie nevoie să meargă mai departe și să ia în considerare parteneriate sau fuziuni care să le permită reducerea bazei de costuri.
Astfel, pentru companiile din sectoarele energiei, utilităților și resurselor va fi vitală combinarea unei planificări eficiente a scenariilor cu o examinare a modului în care evoluțiile diferite ar putea afecta afacerile lor pe termen scurt, mediu și lung. De asemenea, pe fondul noilor comportamente de călătorie, de muncă și de consum ale consumatorilor și accelerării digitalizării serviciilor, companiile au nevoie de strategii pentru a răspunde acestor schimbări.
Impactul crizei generate de COVID-19 este resimțit pe toate palierele sectorului energetic, de la alimentarea cu combustibil și la eficiență, cu implicații serioase pentru securitatea energetică și tranziția către energia curată.
Industria se îndepărtează tot mai mult de utilizarea combustibililor fosili și se îndreaptă către surse regenerabile. Cărbunele va înregistra cel mai mare declin de la cel de-al Doilea Război Mondial, alături de reduceri puternice pentru gaz și petrol.
În același timp, cererea de combustibili este puțin probabil să se recupereze pe deplin din cauza schimbărilor de comportament post COVID-19 legate de mobilitatea locală și internațională. Concurența va crește între furnizori pentru a asigura accesul la piețele finale. Oferta viabilă va fi eliminată pe baza echilibrului de piață revizuit și a previziunilor prețurilor, ceea ce va conduce la o contracție permanentă a piețelor de petrol și gaze.
De asemenea, o schimbare perturbatoare va avea loc și în mobilitatea vehiculelor electrice cu baterii care înlocuiesc deja autovehiculele pe bază de gaz și diesel. Apoi există „hidrogen verde”, care folosește energie regenerabilă pentru a extrage hidrogenul din apă prin procesul de electroliză. Consumatorii se vor aștepta la o experiență energetică integrată, cu surse interschimbabile utilizate perfect pentru a-și alimenta casele, vehiculele și locurile de muncă.
Energia nucleară este mai puțin afectată de măsurile de blocare, în timp ce sursele regenerabile sunt singurele aflate în creștere în 2020. Astfel, energia solară, eoliană, maree și geotermală își majorează ponderea în mixul energetic global.
În ceea ce privește sectorul de utilități, care a suferit ca urmare a prăbușirii pieței la începutul crizei, acesta pare că ar fi mai rezistent decât altele, fiind inclus la servicii esențiale. Multe activități sunt reglementate sau desfășurate în baza contractelor pe termen lung, astfel că le este asigurată continuitatea ofertei. Multe companii de utilități au planuri de urgență elaborate pentru gestionarea perturbării și protejarea infrastructurii critice și au trecut la surse regenerabile în ultimul deceniu, beneficiind de prețuri fixe pe termen lung.
Pe termen scurt, companiile ar trebui să se concentreze pe restructurarea strategică a costurilor și să se asigure că inițiativele de cost nu inhibă creșterea strategică viitoare. La fel de importantă este restructurarea lanțului de aprovizionare pentru a îmbunătăți rezistența și a reduce costurile. O poziție financiară puternică și asigurarea capabilităților de a construi infrastructură critică poate crea un avantaj competitiv durabil. Accelerarea agendei digitale poate oferi „mai multe servicii la costuri mai mici” și poate îmbunătăți eficiența întreținerii și a operațiunilor. Construirea unor platforme digitale integrate care să permită interacțiunea perfectă între diverși actori poate constitui un punct de pornire pe piața emergentă a serviciilor energetice din aval și astfel accesul la noi modele de a genera venituri. Și nu în ultimul rând, inovația poate oferi produse și servicii moderne, care implică tehnologii precum realitatea virtuală / augmentată pentru a crea o soluții energetice integrate.
Oportunitățile de investiții sunt încă multe, iar companiile au suficientă lichiditate și acces la piețele de capital. Potențialele investiții vor depinde însă de capacitățile esențiale ale companiei și de prioritățile sale strategice: renunțarea la cărbune și investiții în gaze, dublarea mizei pe energiile regenerabile, construirea infrastructurii critice pentru baterii, tehnologia hidrogenului, concentrarea pe rețele critice.
De asemenea, se așteaptă ca activitățile de fuziuni și achiziții (M&A) să înceapă să crească din nou pe termen mediu-lung, pe măsură ce companiile scapă de efectele imediate ale crizei. Investitorii financiari încep să aibă mai mult interes pentru investiții în capitaluri / datorii pentru a capta oportunități de la companii aflate în dificultate, cu modele de afaceri sănătoase și poziții de piață, dar afectate negativ de criză. De asemenea, M&A pot fi utilizate ca o pârghie pentru a da prioritate competitivității pe termen lung, obținând acces la ideile, persoanele, capacitățile sau clienții țintei de achiziție.
Investițiile viitoare în tranziția energetică depind de acțiunile guvernamentale: guvernele ar putea alege să nu cheltuiască pe surse regenerabile, dar să favorizeze companiile să o facă prin stimulente economice. Mai mult, companiile din petrol și gaze, care au făcut investiții mari pe piețele de energie și utilități la nivel mondial în ultimul deceniu, ar putea continua această tendință de investiții, în special în sectorul regenerabilelor, determinată de necesitatea diversificării portofoliului.
Pandemia de coronavirus a accelerat transformarea industriei energetice, iar singura întrebare pentru liderii din acest sector este dacă vor lua măsurile necesare pentru a-și transforma și a-și asigura securitatea companiilor în noua normalitate.