GALA LADIES 4TECH 2021: Simona MICULESCU, Ambasador UNESCO – Prioritatea înlăturării discriminărilor de gen în ştiinţă devine acută întrucât vedem o subreprezentare a femeilor în domenii esențiale pentru viitor (economia digitală sau energia regenerabilă), doar 3% dintre studente alegând tehnologia informației ca specialitate, la nivel global.

Simona-Mirela MICULESCU, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar, UNESCO@ GALA “LADIES 4TECH” 2021, prima ediţie a Galei virtuale a Excelenţelor feminine în Ştiinţă, Tehnologie şi Leadership organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAŢII Mobile şi TelecomTV pe 26 martie 2021. GALA a fost moderată de către Ion Vaciu, Preşedinte Digital Transformation Council şi Roxana Onea, Redactor şef Revista COMUNICAŢII Mobile. Premiile GALEI LADIES 4TECH au fost acordate în urma consultării a peste 5000 de cititori şi specialişti ai portalului www.comunic.ro şi din ecosistemul social networks (LinkedIn, Twitter, Facebook).

“Această stranie pandemie a demonstrat rolul crucial al femeilor în știință. Femeile din cercetare au condus numeroase descoperiri esențiale în lupta împotriva pandemiei, de la înțelegerea virusului și controlul răspândirii acestuia până la dezvoltarea testelor de diagnosticare și a vaccinurilor.

În același timp, există însă dovezi din ce în ce mai clare că pandemia a afectat femeile, inclusiv femeile din știință și economie, mai profund decât bărbații din perspectiva distribuției dezechilibrate a responsabilităților sociale, casnice și familiale. Știm cu toții, de cele mai multe ori, femeia este cea care se ocupă de teleșcoala copiilor, de îngrijirea persoanelor în vârstă și de alte griji ale casei în detrimentul propriului loc de muncă.

Există o serie de date globale pe care voiam să vi le recomandăm din rapoartele UNESCO.

Practic, în primul rând, raportul anual științific al UNESCO arată că doar 33% dintre cercetătorii lumii sunt femei, în ciuda faptului că ele reprezintă 45% și 55% dintre studenții la nivelul studiilor de licență și, respectiv, masterat, precum și 44% dintre cei înscriși în programe de doctorat.

Aici, la UNESCO, suntem cu toții conștienți că trebuie să ne intensificăm eforturile pentru a înlătura lacunele de gen în știință și pentru a ne apleca asupra normelor și stereotipurile care limitează carierele tinerelor cercetătoare.

Prioritatea devine cu atât mai acută când avem în vedere subreprezentarea femeilor în domenii esențiale pentru viitor, cum ar fi economia digitală sau energia regenerabilă, pentru că doar 3% dintre studentele din învățământul superior aleg tehnologia informației ca specialitate, la nivel global.

Sigur că acest turbion de care aminteați ne afectează pe toți, dar depinde foarte mult de planul local, de cultura locală, de dinamica socială, de dinamica politică și economică locală, chiar și de pandemie. Uitați-vă în jur câtă lume a trebuit să-și identifice un alt parcurs de carieră pentru a putea supraviețui economic.

Cred că este foarte important ca în țările membre ale UNESCO, pentru că vorbesc din această perspectivă, politicile și programele de gen, care sunt una din prioritățile UNESCO și pentru a fi cu adevărat transformatoare și utile în orice context și dinamică socială, ar trebui să încurajeze femeile, pentru că, mai ales în țările în curs de dezvoltare, este o mare problemă.

Practic, cred că esența este ca toate politicile și programele de gen trebuie să elimine stereotipurile de gen prin educație, un cuvânt esențial, să schimbe norme sociale, să promoveze modele pozitive ale femeilor. La acest capitol, cred că România nu stă foarte bine pentru că, vedeți bine, ce modele sunt promovate. Autoritățile trebuie să clădească în fiecare zi o conștientizare la cele mai înalte niveluri de decizie. 

UNESCO este foarte preocupată de toate aceste aspecte. În acest context, vă semnalez o serie de materiale interesante, inclusiv o strategie foarte importantă care, dacă ar fi citită și aplicată de mai mulți lideri, dar și citită și asumată de către cele care fac obiectul acestei strategii, este o strategie care se numește “De la acces la emancipare. Strategia UNESCO pentru egalitatea de gen în și prin educație 2019 – 2025”.

Există preocupare, există eforturi și, practic, toate eforturile UNESCO se subsumează acestei strategii, mă refer la acest domeniu.

La UNESCO, experții au un important cuvânt de spus. Eu nu reprezint România în toate reuniunile, în toate programele, în toate proiectele UNESCO pentru că avem experți foarte, foarte calificați, care se ocupă de diverse domenii.

Știu că România este destul de activă în acest domeniu. Eu, ca ambasador, nu am văzut ca România, prin rapoartele sau documentele UNESCO, să fie un caz particular, nici negativ, nici pozitiv. Aici, la UNESCO, cifrele sunt globale și mai ales regionale, e vorba de 193 de state. Toate datele încearcă să vizeze fenomene care se reflectă la un nivel mai mare decât cel național.

Sigur că pandemia a avut o serie de efecte negative, dar în același timp oferă numeroase oportunități de introspecție sau de îmbogățire a cunoștințelor noastre, să aducem noi informații în creierul nostru, pentru că acesta este singurul tezaur pe care nimeni nu ni-l poate fura.

Totul pornește și se oprește la educație.

Mamele, care nu doar aplică presiune în casă, ele împrăștie și dragoste, cu afecțiunea lor ele pot să motiveze copiii mult mai mult decât cu disciplinare, să-i facă să se întoarcă din lumea ecranelor, pentru că trăim într-o lume a ecranelor, să-i întoarcă înspre acest exercițiu, spre această sărbătoare a simțurilor care este, de fapt, lectura unei cărți, pentru că nu doar mintea și ochii ne sunt solicitate atunci când ținem în mână o carte, ci și celelalte simțuri, cum ar fi cel tactil. Vă aduceți aminte cât de frumos miroase o carte proaspăt tipărită?

Toate aceste lucruri care țin de autenticitatea vieții cred că trebuie să fie pentru familie și pentru sistemul educațional o prioritate. 

Realmente, această perioadă de pandemie a însemnat pentru mulți dintre prietenii mei perioade în care s-au ocupat de dezvoltarea personală. Asta recomand din tot sufletul, dincolo de proiecte UNESCO, de toate strategiile ambițioase. Până la urmă este vorba de noi înșine. Vrem sau nu vrem să ne dezvoltăm personal? Cred că esențial este să o facem, pentru că în societatea actuală, unde adaptibilitatea și versatilitatea devin cuvinte cheie în evoluția noastră, trebuie să fim mereu pregătiți pentru orice. Ori asta nu o putem rezolva decât printr-o dezvoltare continuă. Cred enorm în conceptul lifelong learning, înveți toată viața. 

Realmente, asta menține și creierul viu, dar te ajută să supraviețuiești unei lumi care este din ce în ce mai impredictibilî, mai plină de relativisme de tot felul. Stă în noi înșine puterea de a supraviețui și de a evolua.

Englezii au o vorbă: country blessings. Realmente, în aceste timpuri grele, în care sănătatea mentală este afectată pe termen lung pentru foarte multe persoane, eu cred că este foarte important să-ți formezi scutul tău personal. Eu l-am folosit. Când îmi este greu, când mă năpădește tristețea, mi-am produs un scut mental din amintirile cele mai frumoase din viața mea, mai ales cele legate de copii. Aș repeta în continuu următorul principiu învățat acasă, în familia mea: fă rai din ce ai.

Trebuie să învățăm să ne bucurăm de ceea ce avem și să profităm de ceea ce avem. Bineînțeles, în același timp, nu trebuie să ne oprim să tindem spre mai mult. Trebuie să fim conștienți de binecuvântările pe care le putem număra.

Un ultim gând pentru cei care ne urmăresc, un citat al lui Nicolae Titulescu: “Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina”.

Hai să fim aprindem lumina, măcar în sufletele noastre.”