Festivalul internațional “George Enescu”: Pianistul Igor Levit acompaniază Orchestra Filarmonică din Viena, sub bagheta dirijorului Jakub Hrůša, la Sala Palatului

În seria Mari orchestre ale lumii din cadrul Festivalului internațional “George Enescu”, Orchestra Filarmonică din Viena va susține un concert de excepție sub bagheta dirijorului Jakub Hrůša, audiența urmând a se delecta cu BrahmsConcertul nr. 2 în si bemol major pentru pian și orchestră op. 83 și Dvořák -Simfonia nr. 8 în sol major op. 88. Seara muzicală de la Sala Palatului se anunță cu atât mai atractivă cu cât pianistul Igor Levit va completa distribuția – detalii AICI

Potrivit site-ului festivalului Enescu, probabil nu există un alt ansamblu muzical mai strâns asociat cu istoria și tradiția muzicii clasice europene decât Orchestra Filarmonică din Viena. În decursul ultimilor 180 de ani, această orchestră a trăit și a influențat cursul istoriei muzicale din întreaga lume. Chiar și în prezent, soliști și dirijori proeminenți se referă la „sunetul vienez” unic ca fiind calitatea excepțională care o diferențiază de alte orchestre.

Fascinația pe care orchestra a exercitat-o de la înființarea sa de către Otto Nicolai în 1842 asupra compozitorilor și dirijorilor proeminenți, precum și asupra publicului din întreaga lume, se bazează pe menținerea conștientă a unui stil muzical omogen, care este moștenit cu grijă de la o generație la alta, precum și pe o istorie și o structură organizatorică unice. Pilonii „Ideii Filarmonicii”, care rămân valabili și în prezent, sunt o organizare democratică, care plasează întregul proces de luare a deciziilor artistice și organizaționale în mâinile muzicienilor înșiși, și o simbioză strânsă cu Orchestra Operei de Stat din Viena. Statutul Filarmonicii din Viena stipulează că numai muzicienii din orchestra de operă pot deveni membri ai Filarmonicii din Viena.

O altă caracteristică unică a acestei structuri democratice este faptul că orchestra însăși este singura responsabilă pentru organizarea concertelor și selecția repertoriului, precum și pentru angajarea dirijorilor și a soliștilor. În 1860, a fost introdusă seria de concerte cu abonament, pentru care un singur dirijor era angajat pentru o întreagă stagiune. Aceste concerte au format o bază artistică și economică solidă, care a rămas în vigoare până în prezent. Începând cu 1933, orchestra a adaptat un sistem de dirijori invitați, care promovează un spectru larg de întâlniri artistice cu cei mai proeminenți dirijori ai fiecărei generații.

Activitatea de turnee a orchestrei a debutat la începutul secolului al XX-lea și, de atunci, a dus-o pe toate continentele de pe glob. În ultimii ani, aceasta a inclus concerte programate în mod regulat în Germania, Japonia, SUA și China. Relația cu Japonia și cu publicul japonez este atât de apropiată încât chiar și în anul pandemic 2020, turneul orchestrei în Japonia a avut loc după implementarea unor măsuri de securitate extinse și o carantină pe toată durata turneului. Încă de la începutul pandemiei, Filarmonica din Viena și-a asumat un rol de lider prin teste și studii și a devenit prima orchestră din lume care a susținut concerte pentru publicul live după primul episode de izolare, în iunie 2020.

În 2018, a fost înființată Academia Orchestrei Filarmonicii din Viena. Studenții academiei sunt selectați în conformitate cu un proces de audiție strict, orientat pe plan internațional, și sunt pregătiți la cel mai înalt nivel pe parcursul a doi ani de studiu. Membrii primei promoții a academiei din 2019-2021 au finalizat cu succes programul.

Născut în Republica Cehă, Jakub Hrůša este dirijor șef al Orchestrei Simfonice din Bamberg, director muzical desemnat al Operei Regale din Covent Garden (director muzical din 2025), dirijor principal invitat al Orchestrei Filarmonicii Cehe și dirijor principal invitat al Orchestrei dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia. De asemenea, a fost anterior dirijor invitat principal al Orchestrei Philharmonia.

Este invitat frecvent să dirijeze multe dintre cele mai mari orchestre din lume, având relații strânse și concertând în mod regulat cu Orchestra Filarmonicii din Viena, Orchestra Filarmonicii din Berlin, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze, Orchestra Filarmonicii din München, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Capelei de Stat din Dresda, Orchestra Tonhalle din Zürich, Orchestra Festivalului de la Lucerna, Orchestra Regală Concertgebouw, Orchestre de Paris, Orchestra Filarmonică Radio Franța, Orchestra Simfonică NHK și Orchestra de Cameră Mahler, iar în SUA cu Orchestra din Cleveland, Orchestra Filarmonicii din New York, Orchestra Simfonică din Chicago și Orchestra Simfonică din Boston.

În calitate de dirijor de operă, a dirijat producții pentru Festivalul de la Salzburg (Kát’a Kabanová cu Orchestra Filarmonică din Viena), Opera de Stat din Viena (Cazul Makropulos), Opera Regală – Covent Garden (Carmen și Lohengrin), Opera Națională din Paris (Rusalka) și Opera din Zurich (Cazul Makropulos). De asemenea, a fost invitat regulat la Festivalul de la Glyndebourne, dirijând VanessaThe Cunning Little Vixen [Mica Vulpe Șireată], Visul unei nopți de varăCarmen, The Turn of the Screw [Întoarcerea șurubului], Don Giovanni și La Bohème, și a fost director muzical al Glyndebourne On Tour timp de trei ani.

Relațiile sale cu soliști vocali și instrumentali de marcă au inclus colaborări în ultimele stagiuni cu Behzod Abduraimov, Piotr Anderszewski, Leif Ove Andsnes, Emanuel Ax, Lisa Batiashvili, Joshua Bell, Yefim Bronfman, Rudolf Buchbinder, Renaud Capuçon, Gautier Capuçon, Isabelle Faust, Bernarda Fink, Julia Fischer, Sol Gabetta, Véronique Gens, Christian Gerhaher, Kirill Gerstein, Karen Gomyo, Hélène Grimaud, Augustin Hadelich, Hilary Hahn, Barbara Hannigan, Alina Ibragimova, Janine Jansen, Sheku Kanneh-Mason, Patricia Kopatchinskaja, Karita Mattila, Leonidas Kavakos, Lang Lang, Igor Levit, Albrecht Mayer, Anne Sofie Mutter, Stephanie d’Oustrac, Emmanuel Pahud, Kian Soltani, Josef Špaček, Nikolaj Szeps-Znaider, Jean-Yves Thibaudet, Daniil Trifonov, Mitsuko Uchida, Klaus Florian Vogt, Lukáš Vondráček, Yuja Wang, Alisa Weilerstein și Frank Peter Zimmermann.

În calitate de artist discografic, Jakub Hrůša a primit numeroase premii și nominalizări pentru discografia sa. Cel mai recent, alături de Orchestra Simfonică din Bamberg, a primit Premiul ICMA pentru muzică simfonică atât în 2023, cât și în 2022, pentru înregistrările Simfoniei nr. 1 de Rott și Simfoniei nr. 4 de Bruckner (pentru care a fost nominalizat, de asemenea, la Premiul Opus Klassik pentru dirijorul anului). A primit „Preis der Deutschen Schallplattenkritik” pentru înregistrarea Simfoniei nr. 4 de Mahler, iar în 2021, înregistrarea concertelor pentru vioară de Martinů și de Bartók cu Frank Peter Zimmermann a fost nominalizată la premiile BBC Music Magazine și Gramophone, iar discul său cu Concertul pentru vioară de Dvořák cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze și Augustin Hadelich a fost nominalizat la Premiul Grammy ®. Înregistrările sale cu Concertele pentru pian de Dvořák și Martinů cu Ivo Kahánek și Orchestra Simfonică din Bamberg (Supraphon) și Vanessa de la Glyndebourne (Opus Arte) au fost premiate de BBC Music Magazine în 2020. Alte lansări recente includ Simfoniile de Dvořák și de Brahms cu Bamberg Symphony (Tudor), Simfonia Asrael de Suk cu Orchestra Simfonică Radio Bavaria (BR Klassik) și Requiem și Te Deum de Dvořák cu Filarmonica Cehă (Decca).

Jakub Hrůša a studiat dirijatul la Academia de Arte Interpretative din Praga, unde printre profesorii săi s-a numărat Jiří Bělohlávek. În prezent, este președinte al Cercului Internațional Martinů și al Societății Dvořák, precum și membru de onoare al Academiei Regale de Muzică din Londra. A fost laureatul inaugural al Premiului „Sir Charles Mackerras”, iar în 2020 a primit atât Premiul Antonín Dvořák din partea Academiei de Muzică Clasică din Republica Cehă, cât și – împreună cu Orchestra Simfonică din Bamberg – Premiul de Stat Bavarez pentru Muzică.

Cu un spirit alert și critic, Igor Levit își plasează arta în contextul evenimentelor sociale și o înțelege ca fiind indisolubil legată de acestea. New York Times îl descrie pe Igor Levit ca fiind unul dintre „cei mai importanți artiști ai generației sale”, iar New Yorker ca fiind un pianist „ca nimeni altul”.

În stagiunea 2023/24, Igor Levit va susține recitaluri la Musikverein Viena, Filarmonica din Berlin, La Scala Milano, Carnegie Hall New York, Wigmore Hall din Londra, precum și la Seul, Tokyo, Paris, Montréal și Toronto, printre altele. Punctele de atracție din calendarul stagiunii orchestrale al lui Igor Levit sunt două proiecte ciclice – un ciclu Bartok cu Orchestra Filarmonică NDR și Alan Gilbert și un ciclu Brahms cu Filarmonica din Viena și Christian Thielemann. Tot cu Filarmonica din Viena, Igor Levit își unește forțele pentru un turneu european (Jakub Hrůša) și în timpul Mozartwoche [Săptămâna Mozart] din Salzburg (Joana Mallwitz). Alte turnee orchestrale în stagiunea 2023/24 îl vor prezenta pe Igor Levit cântând cu Orchestra dell’Academia Nazionale di Santa Cecilia și Sir Antonio Pappano, precum și cu Berliner Barock Solisten. Printre concertele ca invitat se numără concerte cu Orchestra Filarmonicii din Los Angeles și Orchestra Capelei de Stat din Berlin cu Elim Chan, Orchestra Capelei Săsești de Stat din Dresda și Orchestra Simfonică din Cleveland cu Franz Welser-Möst, Orchestra Regală Concertgebouw cu Joanna Mallwitz, precum și cu Orchestra Filarmonicii din New York și Jaap van Zweden. Igor Levit se reunește cu colegii și prietenii săi de lungă durată, Markus Becker, Renaud Capuçon și Julia Hagen pentru concerte în trio și duo la Schubertiade din Schwarzenberg, la Berlin, Londra, München și Viena. După o lansare foarte reușită a Piano Fest în 2023, Igor Levit este curatorul celei de-a doua ediții a festivalului în mai 2024, în colaborare cu Festivalul de la Lucerna. Începând cu stagiunea 2022-23, Igor Levit este co-director artistic al Musikfestival Heidelberger Frühling.

Prima înregistrare extrem de apreciată a lui Igor Levit din 2019 a celor 32 de Sonate de Beethoven a fost distinsă cu premiul Gramophone „Artistul anului”, precum și cu premiul Opus Klassik în toamna anului 2020. În iunie 2022, albumul său „On DSCH” a fost distins cu Premiul „Înregistrarea anului”, precum și cu Premiul Instrumental al BBC Music Magazine. Igor Levit este „Artistul anului 2020” al Musical America și Artistul Gilmore 2018. Noul album solo al lui Igor Levit pentru Sony Classical, „Fantasia”, va fi lansat în septembrie 2023. În primăvara anului 2021, Hanser publică prima carte a lui Igor Levit, House Concert, scrisă în colaborare cu Florian Zinnecker, urmată în toamna anului 2022 de lansarea în cinematografe și pe DVD a documentarului de lung metraj „Igor Levit – No Fear”.

Născut la Nijni Novgorod, Igor Levit s-a mutat în Germania împreună cu familia sa la vârsta de opt ani. Și-a finalizat studiile de pian la Hanovra cu cea mai mare notă din istoria institutului. Printre profesorii săi s-au numărat Karl-Heinz Kämmerling, Matti Raekallio, Bernd Goetzke, Lajos Rovatkay și Hans Leygraf. Igor Levit a fost cel mai tânăr participant la Concursul Internațional Arthur Rubinstein din 2005 de la Tel Aviv, unde a obținut argintul, premiul special pentru muzică de cameră, premiul publicului și premiul special pentru cea mai bună interpretare a unor piese contemporane. În primăvara anului 2019 a fost numit profesor de pian la Universitatea de Muzică, Teatru și Media din Hanovra, alma mater a sa.

Pentru implicarea sa politică, Igor Levit a fost distins cu cel de-al 5-lea Premiu Internațional Beethoven în 2019, urmat de acordarea „Statuii B” de către Comitetul Internațional Auschwitz în ianuarie 2020. Cele 53 de concerte de casă transmise live pe Twitter în timpul izolării din primăvara anului 2020 au adunat un public din întreaga lume, oferind un sentiment de comunitate și speranță într-o perioadă de izolare și disperare. În octombrie 2020, Igor Levit a fost distins cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania. La Berlin, unde își are reședința, Igor Levit cântă pe un pian Steinway D Grand Piano oferit cu amabilitate de către Administratorii Operei Independente de la Sadler’s Wells.