Festivalul internațional “George Enescu”: Clasic și modern, cu Camerata BERN și violonista Patricia Kopatchinskaja 

Ateneul Român a găzduit pe 12 septembrie un concert inedit în cadrul Festivalului internațional George Enescu, sub conducerea muzicală a Patriciei Kopatchinskaja (vioară). Detalii AICI

Spectacolul a ridicat sala în picioare, interpreții la rândul lor cântând în picioare, într-o interpretare scenică deosebită a următoarelor fragmente muzicale:

Nörmiger – Dance of Death (ar. Michi Wiancko), Anonim – Cântare bizantină pe Psalmul 140 pentru vioară solo și orchestră de coarde (ar. PatKop), Schubert – Cvartetul de coarde nr. 14 în re minor D 810, Moartea și fata (ar. pentru orchestră de coarde de PatKop), Schubert – Moartea și fata D 531 (ar. pentru voce și orchestră de coarde de Michi Wiancko), Gesualdo – Moro, lasso, al mio duolo, Caietul VI, Kurtág – Ligatura-Message to Frances-Marie (The Answered Unanswered Question) op. 31b, Kurtág – Ruhelos din Kafka-Fragmente pentru vioară op. 24.

Înființată în 1962 cu scopul de a cânta ca formație flexibilă fără dirijor, CAMERATA BERN este astăzi o orchestră de cameră de renume mondial, cu 15 membri, toți soliști de excepție. Patricia Kopatchinskaja este partener artistic al ansamblului încă din anul 2018.

CAMERATA BERN interpretează un repertoriu care se întinde de la Baroc la Contemporan, stând în picioare și fără dirijor. Repertoriul inovator al ansamblului combină diferite perioade și stiluri și variază de la programe de concert clasic la concerte puse în scenă, proiecte de muzică de cameră și concerte pentru copii.

Patricia Kopatchinskaja se concentrează să ajungă la esența muzicii, la semnificația ei pentru noi – acum și aici. Cu o combinație de profunzime, strălucire și umor, Kopatchinskaja aduce un inimitabil simț al teatrului în muzica sa. Descrisă de The New York Times drept „o interpretă de o rară energie expresivă și de o dezarmantă informalitate, de o fantezie și o ambiție teatrală”, abordarea distinctivă a lui Kopatchinskaja transmite întotdeauna esența lucrării, fie că este vorba de o interpretare ieșită din comun a unui clasic al repertoriului tradițional de vioară, fie de un proiect original pus în scenă pe care îl prezintă în calitate de interpret-dramaturg experimental.