Page 61 - Revista 114

cercetare fundamentală | CERN

Higgs fusese mai înainte refuzată de către comi-
tetul de lectură care, în mod evident, n-a înţeles
prea bine interesul lucrării.
Nici una din aceste lucrări nu evocă, în mod ex-
plicit, o particulă; este vorba, mai degrabă, de un
câmp care ar putea aduce un răspuns satisfăcător
unei probleme teoretice profunde, cea a masei
unei particule denumită boson intermediar.
Dovadă că ideea plana în aer, trei alţi cercetători
(Gerald Guralnik, Carl Hagen şi Tom Kibble) au
publicat şi ei un articol asemănător, înainte de
sfârşitul anului 1964 şi tot în aceeaşi revistă.
Anumite manuale de fizică denumesc, de altmin-
teri, mecanismul decorticat de cei şase cercetători,
ca fiind mecanismul Brout-Engler-Higgs-Hagen-
Guralnik-Kibble (sau BEHHGK).

Va trebui să aşteptăm sosirea anului 1972 pentru 59
ca un alt fizician – Gerard’t Hooft, premiatul
Nobel al anului 1999 – să formalizeze existenţa
unei particule asociate câmpului scalar.
În această epocă ideea începe să se instaleze în
comunitatea ştiinţifică internaţională. Încet-încet,
noua particulă începe să dobândească un loc din
ce în ce mai important în modelul standard al
fizicii, deoarece ea umplea una din lacune.
Am fi tentaţi să gândim că Peter Higgs a căutat să
tragă spuza pe turta lui, încercând să-şi impună
numele bosonului omonim, dar nu este adevărat.
Fizicianul, astăzi în vârstă de 82 ani, n-a încetat
să spună ziariştilor care-l interogau în legătură cu
acest subiect că „descoperirea” teoretică nu-i apar-
ţine şi că el asociază, fireşte, numele colegilor săi.
Cât priveşte Englert, acesta repetă mereu că nu
doreşte ca numele său să fie asociat numelui
Higgs. În schimb, el doreşte ca particula să poarte
numele de boson scalar, căci – după părerea sa –
acest nume descrie mai bine ceea ce el reprezintă.
Cei doi savanţi ar putea obţine un premiu Nobel
anul acesta pentru lucrările lor teoretice; în
schimb, colegul lor Richard Brout, decedat anul
trecut, în mai 2011, nu va putea avea această
şansă, întrucât premiul Nobel se acordă doar
persoanelor încă în viaţă.

Prof. univ.
Titu-Marius I. Băjenescu

(Elveţia)

Note explicative:

1) Bosonul este la originea unui nou mecanism – imaginat la începutul decadei 1960 de către scoţianul Peter Higgs şi de belgienii François Englert şi Robert Brout – pentru a explica noţiunea de masă.
2) LHC (large hadron collider) este un inel cu o lungime de mai mulţi kilometri, construit, la o mare adâncime sub pământ, intersectând graniţa dintre Elveţia şi Franţa – în apropiere de Geneva – în
care protonii din două fascicule, deplasându-se în direcţii contrare, sunt trimişi, cu o viteză apropiată de viteza luminii şi cu energii extrem de importante, unii împotriva celorlalţi, pentru a putea
recrea astfel condiţiile existente imediat după Big Bang (“operaţia” care se află la baza formării universului), în condiţii de laborator, condiţii extreme necesare apariţiei câtorva bosoni. Pentru sesizarea
apariţiei bosonilor s-au folosit două experineţe principale, extrem de precise: ATLAS şi CMS. S-au proiectat şi construit detectoare speciale, deosebit de sensibile, bazate pe principii diferite, astfel încât să
poată fi făcute confirmări “încrucişate” ale descoperirilor care urmau să aibă loc. Pentru a ne da seama de imensitatea volumului de date care a trebuit prelucrat de specialişti, toată „muzica” datelor
furnizate de LHC în cursul unui singur an de funcţionare ar fi avut nevoie de 600 milioane ani pentru a putea fi ascultată, în întregime. Cum condiţiile materiale limitate nu puteau permite decât
înregistrarea a doar 40 ani de “muzică” (din cele 600 milioane ani), bucăţile reprezentative cele mai pertinente au trebuit selecţionate cu deosebită grijă; ele reprezintă un munte virtual de CD-uri
înalt de 20 kilometri. În această masă enormă de informaţii, apariţiile bosonului Higgs nu reprezintă decât câteva note izolate, inundate în zgomot de fond; aşadar, în cel mai bun caz, câteva zeci sau
sute de secunde de “muzică”.
3) Masa şi energia sunt legate prin celebra formula E = mc².

iunie-iulie 2012, ComuNiC@Ții mobile