Elena ANTONEAC – FONDATOR & CEO – XPATH GLOBAL@ conferinţa virtuală dedicată ZILEI INTERNAŢIONALE A TELECOMUNICAŢIILOR ŞI A SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE, powered by ITU (The International Telecommunication Union), organizată de DIGITAL TRANSFORMATION COUNCIL, REVISTA COMUNICATII MOBILE şi TELECOMTV.RO, pe 17 mai 2021.
Fenomenul nomazilor digitali este un trend global și mi-aș dori ca România să încerce să prindă cât mai mult din această felie.
Nomazii digitali sunt o populație de angajați independenți, care aleg să adopte un stil de viață flexibil, care nu ține neapărat cont de locație, dar cu ajutorul tehnologiei aceștia își permit să călătorească și să lucreze de la distanță de oriunde din lume.
Nomazii digitali nu pot fi asimilați expaților, care sunt angajați transferați de companii în altă țară. Nomazii digitali sunt cei care decid să se transfere sau să lucreze într-o altă țară, ei decid să lucreze în afara țării de reședință.
România se situează pe locul 3 în lume ca țara cea mai atractivă pentru nomazii digitali sau pentru cei care lucrează de acasă, conform unui studiu de specialitate.
România are patru atuuri, respectiv viteza la internet, costul scăzut al internetului în comparație cu alte state considerate dezvoltate, chiriile sunt mai scăzute față de alte state din Europa și impozitul pe salariu, de 10%, care este cel mai scăzut din Europa. În Vest, impozitul pe salariu este progresiv, deci cu cât câștigi mai mult, cu atât ești mai mult taxat.
Impozitul de 10% pe salariu este extrem de atractiv, mai ales pentru angajații care vin din Vestul Europei. În Germania, impozitul pe salariu poate ajunge la 40%.
Există foarte mulți angajați din Vestul Europei care și-ar dori să se relocheze în România pentru că economiile pentru o detașare de doi ani sunt considerabile, undeva între 20.000 – 30.000 de euro.
Cine ar putea fi interesat de aceste facilități? În primul rând, oamenii din IT. Gândiți-vă că România are în vigoare legea cu impozit zero pentru specialiștii IT.
Venirea în România a unor angajați din alte state nu este însoțită de ajustarea salariului în funcție de costul vieții de aici, de fapt primesc bani în plus la salariu, pentru că relocarea este un proces complex, însoțit de un stres.
Un expat când pleacă, pleacă cu familia și, în acest context, partenerul de viață trebuie să renunțe la job și să caute un job în noua țară. De obicei, bărbații domină zona expaților, dar în ultimul timp și numărul femeilor în rândul expaților a crescut.
Legea migrației a fost modificată, a primit un upgrade, avem un act normativ care reglementează vizele pentru nomazii digitali. Am parcurs acest upgrade, pe care îl apreciez cam vag. Nu se înțelege, spre exemplu, cât pot să stea acești nomazi digitali în România.
Pe acest subiect, România ar fi trebuit să se uite la modelele din afară. Spre exemplu, Dubaiul încearcă frenetic să atragă cât mai mulți nomazi digitali, au pus un plafon destul de mare pentru a lua o viză de acest fel, respectiv un venit de 5.000 de dolari.
România, prin faptul că a mers pe un plafon de 1.100 de euro, este considerată în Europa ca fiind țara unde trebuie să ai cei mai puțini bani pentru a obține viza de nomad digital.
Estonia a implementat în urmă cu 4 ani sistemul nomad visa și au atras circa 70.000 de cetățeni străini care au generat 41 milioane de euro. Acești cetățeni străini au deschis în 4 ani circa 12.000 de firme în Estonia. Cred că acest sistem ajută foarte mult partea de startup-uri, nomazii digitali au un anumit profil, au job-uri care implică multă creativitate și își pot desfășura munca în fața unui calculator. Și Argentina este un exemplu interesant.
În prezent, platforma pe care o conduc, xpath global, dedicată mobilității umane, acoperă cu servicii un număr de 130 de state.
Din datele noastre, germanii sunt printre cei mai interesați să vină în România, cu toate că la început au fost reticenți. După un prim val, s-a dus vestea și acum vin foarte mulți. De multe ori am atras atenția că România are nevoie de PR pe această zonă, este nevoie de mai multă comunicare.
Pentru mulți expați, România este foarte atractivă, viața este bună aici, mulți cer prelungirea contractului.
Cred că va mobilitatea oamenilor va crește exponențial. Există proiecții care arată că până în anul 2035 se va ajunge la un miliard de nomazi digitali. 80% dintre millenials vor să experimenteze, măcar o dată, statutul de nomad digital.
La nivel global se manifestă un trend ascendent de peste 10 ani, iar pandemia a accelerat acest trend.
Gândiți-vă la companii cum este Microsoft, Amazon sau Spotify care au spus că vor lăsa angajații să muncească de acolo unde sunt mai productivi.
Forbes a făcut o cercetare care a scos în evidență că 30% din firmele chestionate vor lăsa angajații să muncească de oriunde din lume, pentru că doar așa va crește brandul angajatorului.
România ar trebui să-și facă o planificare pe zona de atragere a nomazilor digitali. Sunt foarte multe state care lucrează pentru atragerea nomazilor digitali.
România are numeroase avantaje pe această temă, cum este viteza internetului, și ar fi păcat să rateze această oportunitate.
Cât priveşte transformarea digitală, consider că în România există două lumi paralele. O lume a antreprenorilor și a startup-urilor, care, cu puțin noroc, decolează (vezi modelul Uipath), și lumea instituțiilor publice, unde sistemele sunt slabe și subperformante.
Din perspectiva mea, lucrez cu ANAF, cu emigrările, cu multe instituții ale statului și am văzut cum stau la capitolul transformării digitale.
Dacă nu se investește în pregătirea capitalului uman care operează în sectorul public, n-au făcut absolut nimic.
Pentru un profesionist care construiește tehnologie, este aproape hilar să lucrezi pe sistemele construite în sistemul public.
Modul în care sunt gândite e ceva de genul cum ne scărpinăm la urechea stângă cu mâna dreaptă. Nu există o logică, uneori mă întreb dacă beneficiarul a fost întrebat care este nevoia.
