Wild set of tp porn videos on PornsOK.com Cel mai bun cazinou online din Moldova - 1win Library zlib padthaibaannaa.fi omin kasin mielenkiintoinen

Nicolae OACĂ @ Liberalizarea & Portabilitatea – Telecom vs. Energie și gaze: Actuala lege 5G, dacă nu se modifică, va provoca un risc major în implementarea tehnologiei 5G, cu costuri mai mari pentru societate.

Nicolae OACĂ – Analist Telecom @ Conferința LIBERALIZAREA & PORTABILITATEA – SUCCESUL DIN TELECOM vs. IMPASUL DIN ENERGIE ȘI GAZE, organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 4 februarie 2022.

Încerc să fac o paralelă între telecom și energie, deși este greu pentru că sunt piețe diferite, cu servicii diferite, cu moduri de generare și vânzare a serviciilor diferite.

Pe partea de servicii, în comunicații avem servicii la punct fix și la punct mobil, iar uneori serviciul este produs și utilizat în interiorul rețelei.

La energie, procesul este diferit. Avem un producător de energie, un transportator și există și distribuitori și procesul depinde de furnizori și de tot lanțul și de aici provin diferențele de preț, fiecare verigă din lanț aducând noi majorări ale prețului.

În urmă cu 30 de ani, în blocul în care locuiesc erau prezente mai multe rețele: gaze, energie, apă-canal și una de telefonie. Erau rețele dificil de replicat. În economie sunt denumite monopoluri naturale, pentru că multiplicarea unor astfel de rețele nu are sens economic.

După 30 de ani, lucrurile s-au mai schimbat. Rețeaua de energie a rămas aceeași, în timp ce la telecom schimbările au fost profunde, pe fondul schimbărilor în tehnologie, în principal.

Apariția cablului coaxial, a fibrei optice, a transmisiei prin radio a forțat liberalizarea pieței începând cu anii ’80 în SUA, apoi în Anglia, în Europa în 1997 și în 2003 în România.

În prezent, în blocul în care locuiesc sunt prezente trei rețele de telecomunicații fixe și patru rețele de telefonie mobilă, plus doi operatori mobili virtuali.

Toate acestea sunt efectul dezvoltărilor tehnologice. Practic, avem o competiție putenică în rețele. Astfel, tarifele au fost corelate cu puterea de cumpărare redusă a românilor.

Dacă în telecom liberalizarea a adus o competiție în rețele, în energie nu s-a întâmplat la fel.

Un alt aspect este reglementarea. În comunicații există directive europene care prevăd cadrul de funcționare a industriei, inclusiv serviciul universal, adică fiecare cetățean european trebuie să aibă acces la un serviciu minimal de voce și date la o anumită viteză. În partea de energie există un serviciu universal, dar la gaze, nu.

Pare că la nivel de reglementare, ANRE nu se ridică la nivelul ANCOM în privința performanțelor.

Interferențele politice și-au făcut loc în ambele domenii, dar mai puțin în domeniul comunicațiilor, cu toate că și aici au fost derapaje.

În telecom, avem costuri cu echipamente și costuri operaționale. Cele operaționale depind de țară, de contextul național. Costurile de echipamente depind de contextul internațional, a se vedea criza semiconductorilor.

În energie, avem costuri cu echipamente, costuri operaționale și costuri cu materia primă, ultimele fiind sensibile la contextul geopolitic. Așa cum am mai spus, în telecomunicații avem o competiție în rețele, în timp ce în energie avem o competiție în servicii.

Intervențiile politicului modifică structura cheltuielilor, cum s-a întâmplat în sectorul telecom cu OUG 114/2018, care a blocat licitația 5G și voia să introducă niște costuri suplimentare, care, dacă s-a fi aplicat, s-ar fi transferat în tarife.

În energie, costurile de achiziție sunt factorul fundamental. Dacă depinzi de un singur furnizor, cumperi la prețul pe care acesta îl cere.

Spre deosebire de energie, unde se așteaptă reduceri la facturi din aprilie, în telecom anticipez majorări de tarife din cauza unor probleme specifice industriei.

Spre exemplu, legea 5G va obliga operatorii să scoată o serie de echipamente care nu respectă cerințele CSAT. Vor fi scoase echipamentele producătorilor chinezi și înlocuirea lor va conduce la costuri suplimentare. Dacă în SUA au fost prevăzute fonduri pentru acoperirea acestor costuri suplimentare, la noi nu vor exista compensații. Astfel, operatorii vor fi nevoiți să majoreze tarifele pentru a recupera aceste costuri suplimentare.

Legea 5G constituie un risc în succesul licitației 5G. În toamna anului 2021, ANCOM a avut o licitație pentru un rest de frecvențe. Orange și Vodafone nu s-au prezentat.

Actuala lege 5G, dacă nu se modifică, va provoca un risc major și în implementarea tehnologiei 5G, care va însemna costuri mai mari pentru societate.

Un alt factor de creștere a prețurilor este concentrarea pieței. Orange a preluat fostul Romtelecom și va ajunge la 50% din veniturile totale ale pieței. Consiliul Concurenței ar trebui să intervină. În plus, preluarea fostului Romtelecom va conduce și la dispariția fostului Cosmote, care ar putea fi înghițit de RCS&RDS. În acest context, cu doar trei operatori, e clar că prețurile se vor duce în sus.

Tarifele ar putea să scadă dacă pe piață ar apărea un operator de turnuri, cum se întâmplă pe alte piețe.

În România, operatorii virtuali de telecomunicații nu sunt un succes pentru că marii operatori de telecomunicații au blocat intrarea acestora pe piață. 

O cauză a acestor probleme ale pieței de telecomunicații este numirea în funcțiile publice din acest domeniu – ministru, secretar de stat, director – a unor politicieni fără expertiză specifică industriei. 

Să ne amintim că ultimii miniștri sau secretari de stat nu aveau nicio tangență cu telecomunicații, poate decât că foloseau telefonul mobil sau internetul.

Astfel a fost posibilă dispariția Ministerului Comunicațiilor și transformarea lui într-un departament al Ministerului Transporturilor. Practic, o industrie foarte dinamică a fost introdusă într-un minister mamut, un minister ale cărui performanțe au pus România pe unul dintre ultimele locuri din Europa la numărul de kilometri de autostradă, în timp ce comunicațiile erau pe unul dintre primele locuri la viteza internetului, la calitatea serviciilor.

Acum, comunicațiile au ajuns la Ministerul Cercetării, Digitalizării și Inovării, o struțo-cămilă condusă de persoane fără expertiză. Toate astea s-au întâmplat din cauza politicului.

Blocajul din telecomunicații poate fi rezolvat, pe fondul penuriei de specialiști din cadrul politicului, prin numirea unei personalități din industrie, a unui CEO cu vechime, cu performanțe. O astfel de numire ar putea să evite creșterea tarifelor, plus menținerea unui concurențe ridicate prin intrarea unui nou jucător, prin cumpărarea fostului Cosmote, care, singur, nu poate rezista pe piață.