Călin VILT – CONSILIER ŞTIINŢIFIC – World Energy Council @ Conferința LIBERALIZAREA & PORTABILITATEA – SUCCESUL DIN TELECOM vs. IMPASUL DIN ENERGIE ȘI GAZE, organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 4 februarie 2022.
În opinia mea, energia nu a avut noroc, comparativ cu telecomul. Pe de altă parte, nici Bruxelles-ul nu a fost constant, directivele europene au avut un drum sinuos. România a avut ghinionul ca în anii 1997-1998 să prindă un tren total nefavorabil. Apăruse Directiva 92/1996, a fost o voință politică de restructurare, corectă de altfel, dar s-a dus într-o direcție greșită.
În acea perioadă eram numărul 2 în structura RENEL și i-am prezentat șefului meu o serie de documente, prin care atrăgeam atenția că nicio țară mare din vestul Europei, cum ar fi Franța sau Germania, nu este de acord cu această directivă. În 2001, a avut loc modificarea Directivei 92/1996, dar la noi RENEL-ul era deja desființat. Suntem singura țară europeană cu generarea de energie electrică spartă pe surse. Numai din această organizare defectuoasă, plus Codul Comercial și soft-ul pieței en gros avem un 25-30% mai sus la prețul la energie decât ar fi trebuit să-l avem.
Aș vrea să conving clasa politică din România că energia nu are culoare politică. Toți cetățenii acestei țări trebuie să aibă energie. Trebuie să existe un pact între toate forțele politice ca să nu mai fie politizată energia. În urmă cu ceva ani, se ajunsese să fie schimbați șefi de stații teritoriale cu oameni politici. Într-o astfel de schimbare, a avut ghinionul să nimerească un lider de sindicat de la Cluj și a ieșit scandal mare, dar a fost un caz izolat.
În 1998, procesul de restructurare a fost pus în pericol de către sindicate, care au blocat Consiliul de Administrație al RENEL în sala de consiliu, s-a stat până la ora 3 dimineața în negocieri, au fost schimbați câţiva membri ai Consiliului de Administrație.
Spargerea celor două monopoluri naturale de transport și distribuție este o altă eroare făcută în acești ani din cauza oscilațiilor directivei europene și a unor pasiuni personale ale unor decidenți din țara noastră. A existat un dispreț față de aceste rețele de distribuție, care erau în cea mai jalnică stare.
În procesul de transparentizare lipsește o verigă, și anume transparența finanțării partidelor. Sunt plantați fel și fel de directori și consilieri ca să se racordeze la contractele care sunt în energie. Ce primesc partidele ca finanțare de la stat este mărunțiș. Când exista RENEL, din bugetul anual de două miliarde de dolari, 40% se duceau pe mentenanță, circa 50% erau materiile prime și 7% erau salariile. În prezent, aceste cifre s-au bulversat. Am ajuns la 12% la investiții, practic investițiile s-au prăbușit și din acest motiv am ajuns în situația aceasta de criză.
Uitați-vă la salariile directorilor din energie, care sunt publice în rapoarte. Înainte, între femeia de serviciu și șeful RENEL era o diferență de 7 ori la nivel salarial. În prezent, un director primește leafă de 15.000 euro și habar nu are despre ce este vorba în compania în care lucrează.
În SUA, după blackout-ul din 2001, începând cu anul 2007 autoritățile au impus ca disponibilitatea sistemului energetic să crească de la 99,8% la 99,999%, alocând pentru investiții un buget de 1.500 miliarde de dolari pentru următorii 25 de ani. Există un comitet de cinci miniștri, care se întrunește trimestrial și, în baza unui raport întocmit de acest comitet, Congresul SUA eliberează în fiecare an tranșa de bani pentru anul următor.
România traversează cea mai gravă criză de personal. Din centrala Cernavodă au plecat 500 de salariați, nici la IT nu stăm bine. Spre exemplu, numeroși salariați din centrala Cernavodă, unde primeau un salariu de 15.000 lei, au plecat în Emiratele Arabe Unite și primesc 15.000 de dolari, plus casă și mașină. Sunt aproape 140 de salariați de la Cernavodă în Emirate.
În opinia mea, prin lipsa de măsuri și criza de personal sunt create toate condițiile să avem un blackout, cu certitudine vom avea un blackout.
Peste noi vine un tsunami extraordinar. Gândiți-vă că, până în anul 2050, trebuie să mutăm tot ce înseamnă transporturi de pe hidrocarburi pe electric și hidrogen.
Un calcul grosier, fără un studiu aprofundat, arată că în anul 2050 mai avem nevoie de circa 30 – 34 TWh pe an pe partea de consum.
În Vâlcea există un Nissan electric pe care au fost montate pile cu combustie cu hidrogen, care a atins niște randamente spectaculoase. Hidrogenul, în mod clar, va fi pentru transportul greu și este o nouă industrie care se naște. Ar trebui cumpărată o licență, așa cum România a cumpărat în anii ’60 pentru locomotive, pentru construirea de camioane și autobuze cu hidrogen. Problema la hidrogen este stocarea. Pe de altă parte, turbinele cu hidrogen au ajuns la performanțe extraordinare.
