Călin Radu VILT – Consilier Senior – World Energy Council @ Conferința GREEN IS THE NEW DIGITAL organizată de DIGITAL TRANSFORMATION COUNCIL, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 9 septembrie 2022.
„Ecuația energetică a devenit mult prea complicată ca cineva să poată să se pronunțe ca persoană fizică. În zona energetică, lucrurile sunt foarte încurcate.
Faptul că în 2015 a fost înființat Ministerul Energiei, care nici până în prezent nu este în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) spune multe, că avem o problemă.
În iarna dintre anii 1988 și 1989, România a avut un vârf de consum de aproape 13.000 MW, la o frecvență de circa 47 Hz. Prin programe de deconectări automate și manuale, în vârfurile de sarcină se decuplau circa 3.000 MW. România importa atunci din Rusia o cantitate de energie de 2.000 MW, prin linia de 750 kV Isaccea – Varna.
CONFERINŢA LIVE – Intervenţia dlui. Călin Radu Vilt (min. 04:50:50)
Dacă România ar fi funcționat în condiții normale, ar fi trebuit să avem vârful de 17.500 MW. La vremea respectivă, România avea o putere instalată de 18.300 MW.
Nicio țară nu are vârf de consum la mai mult de 75% din puterea instalată, pentru că există posibilitatea ca această putere să nu fie livrată din cauza unor lucrări de mentenanță, din cauza lipsei de combustibil.
De 22 de ani de când au loc reorganizări și restructurări în energie, au fost neglijate investițiile, avem aceeași putere instalată. Ar fi trebuit să avem vreo 16.000 MW, pentru că mai sunt încă de tăiat vreo 2.500 MW din punctul de vedere al funcționării, dar sunt blocați pentru că sunt gajate niște bunuri în bănci pentru credite.
La 9.000 MW consum, România importă 2.000 MW, cam cât importa și în anii 1988 sau 1989.
A scăzut consumul și tot nu putem să asigurăm necesarul de energie pe care România îl are. În România, după 1989, au dispărut aproape 1.500 de fabrici. În mod ironic, tot fierul rezultat din dezmembrarea acestor fabrici, circa 10 milioane de tone, a fost dus la un combinat siderurgic din Turcia pe care inginerii români l-au construit în anii ‘70.
În ultimii 30 de ani, România nu a reușit să pună în loc altceva pe partea de producție. În hidro, potențialul energetic a fost fructificat în proporție de 50%. Hidroelectrica aleargă după offshore și după alte fantezii.
România este singura țară din UE care a spart RENEL-ul pe tipuri de energie, respectând directivele europene. Restul țărilor au contestat directivele, iar noi am rămas așa. Astfel, o treime din prețul actual al energiei este dat de această spargere a RENEL-ului. A fost o eroare decizională și o eroare politică.
Fără stocare, viitoarele proiecte energetice voltaice și eoliene sunt sinucigașe. Avem în prezent pe zona voltaică o capacitate instalată de 1.400 MW, dar producția reală nu depășește 900 MW.
Pe zona energetică, totul trebuie gândit integrat, de la un capăt la altul. Altfel, apar sincope și, implicit, pierderi.”
