Doina BANCIU – Vicepreşedinte – Academia Oamenilor de Ştiinţă din România @ Conferința EDU INVEST 2022 – THE FUTURE OF EDUCATION & LEARNING – DIGITAL TRANSFORMATION IN EDUCATION, organizată de către Digital Transformation Council, Revista COMUNICAŢII Mobile şi TelecomTV.ro pe 4 martie 2022.
De-a lungul timpului, mai bine de 20 de ani, am promovat ideea construcției unei biblioteci digitale pentru că, în opinia mea, acesta este viitorul, și nu neapărat legat de faptul că trecem acum prin pandemie.
Lumea s-a schimbat, tinerii preferă să se uite pe tabletă/mobil sau computer mult mai mult decât să răsfoiască o carte.
Vedem la toată lumea telefoane inteligente, dar, dacă ne uităm în statistica Eurostat, 90% dintre români nu au citit nicio carte în format clasic în ultimii ani.
Nimeni de pe mapamond nu poate schimba lucrurile. Internetul există în jurul nostru, peste tot, toată lumea se uită pe internet. Întrebarea specialiștilor este următoarea: cât poți să te informezi consistent și coerent de pe internet?
Conferinţa LIVE
Pe internet există foarte multă informație, care de fapt este o non-informare. Dacă ești o persoană fără prea multe cunoștințe, ești complet pierdut pe internet, pentru că nu știi ce este bun și ce nu este bun.
Bibliotecile ar trebui să poată oferi un suport, niște programe speciale pentru obținerea informației relevante pentru un subiect dat de pe internet.
Vă reamintesc că între 2006 – 2008, a fost lansat primul proiect de bibliotecă digitală europeană, care s-a realizat prin participarea tuturor țărilor UE.
În 2009, UNESCO lansează biblioteca digitală. Apoi, rând pe rând, țările își definesc bibliotecile digitale naționale. Spre exemplu, Germania lansează biblioteca digitală în 2012. În urmă cu aproape 2 ani, biblioteca digitală a Germaniei avea 33 milioane de obiecte digitale înregistrate. În 2013 a venit rândul Statelor Unite, urmate de Rusia, Coreea de Sud, China. Practic, în deceniul trecut, toate marile țări și-au lansat bibliotecile naționale digitale, adică acele structuri prin intermediul cărora te poți informa prin colecții de date digitale și accesând informațiile dorite.
Toate marile biblioteci din România au colecții de date digitale. Din păcate, avem multe dubluri sau mai multe copii ale aceluiași document/aceleiași cărți, fapt ce demonstrează că nu există o coordonare, o organizare eficientă pentru construcția unei biblioteci naționale. Există o lege în acest sens, dar nu s-a făcut aproape nimic.
Comisia Națională a Bibliotecilor nu are puterea necesară pentru a construi o bibliotecă digitală, nu are nici prin lege, nici prin atribuțiile pe care le are legea.
Dacă vreți să discutăm despre construcția unei biblioteci digitale naționale, sunt câțiva pași care trebuie puși în practică. Acești pași nu țin de noi, este o chestiune de organizare la nivel național, de abordare sistemică a construcției bibliotecii digitale naționale, în care sunt direct implicate Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii și ADR (Autoritatea pentru Digitalizarea României), a cărei funcție este sprijinirea transformării digitale a societății.
În concluzie, este vorba de organizare și cooperare.
În al doilea rând, trebuie identificate colecțiile de date digitale și unde se află acestea, pe ce platforme sunt disponibile. Trebuie identificat cum se asigură accesul la aceste colecții de date. Există o lege a dreptului de autor, nu poți digitaliza orice dacă nu ai dreptul să faci această operațiune.
Este clar că editorii trebuie cooptați în această formulă.
De asemenea, trebuie pusă în practică compatibilizarea colecțiilor de date la nivelul bibliotecilor publice.
Un alt aspect al discuției se referă la asigurarea accesului unitar la colecțiile de date și unde este acest punct unitar de acces.
Nu se poate face bibliotecă digitală fără o susținere legislativă corespunzătoare. În prezent, legea bibliotecilor este cam veche.
În această discuție trebuie amintiți termenii digital divide și analfabetismul funcțional.