Dumitru CHISĂLIŢĂ – PREŞEDINTE – Asociația Energia Inteligentă @ Conferința LIBERALIZAREA & PORTABILITATEA – SUCCESUL DIN TELECOM vs. IMPASUL DIN ENERGIE ȘI GAZE, organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 4 februarie 2022.
Vă mulțumesc pentru invitația la eveniment și salut această conferință, care mi se pare deosebit de interesantă. Aţi propus o comparație binevenită între Telecom, pe de o parte, un sector care a venit cu anumite elemente benefice din perspectiva liberalizării, concurenței și a prețurilor, și Energie, pe de altă parte, un sector care se găsește într-un haos.
Principalul element pe care aș dori să-l semnalez este timpul. Dacă în zona Telecomunicațiilor discutăm de 20 de ani de la liberalizare, în zona Energiei avem câteva zeci de luni de la acest proces. Timpul, vedem, are întotdeauna un rol foarte important în astfel de procese.
Un alt aspect important este diferența mare între ANRE și ANCOM din mai multe perspective. În primul rând, în zona telecomunicațiilor au existat oameni care s-au încăpățânat să meargă mai departe, în pofida diverselor intervenții care s-au spus că au existat. Discutăm de oameni profesioniști, discutăm de o asumare politică, o intervenție politică, care a rămas doar la nivelul președintelui autorității, poziția numărul unu în respectiva instituție. Cred că aceasta este una dintre cele mai mari diferențe care există între cele două sectoare.
În opoziție, vedem un ANRE în care, din cunoștințele mele, și la nivel de executant a intervenit politicul, nu doar la poziția numărul 1.
A doua chestiune se referă la faptul că, de cel puțin 6-7 ani, între cei care coordonează atât în zona operațională cât și în zona de supervizare, acel Consiliu Consultativ, nu există nicio persoană care să aibă studii de specialitate. Dincolo de faptul că sunt numiți politic, avem persoane cu pregătire în zootehnie, agricultură, orice altceva în afară de energie. Mai mult, chiar în urmă cu o lună a avut loc o numire politică controversată, plus că de la cel mai înalt nivel în stat ni s-a spus că de fapt că nu trebuie să avem profesioniști în instituții de reglementare, fapt ce spune foarte mult.
Un alt element foarte important, care este în corelație cu ce am spus până în prezent, se referă la aroganța și orgoliile celor care se găsesc în aceste instituții din zona energiei. Și salariile din acest domeniu sunt un element la fel de important, întrucât salariile sunt foarte mari. Între salariul meu, de profesor, și cel al șefilor ANRE, diferența este de 20 ori.
În altă ordine de idei, sectorul Energiei însumează 40-50 miliarde de euro, care este net superior oricărui alt sector al economiei. În acest context, și interesele sunt cu totul și cu totul altele, atât al celor care au intervenit în această piață, și se poate vedea că firmele care au apărut în acest domeniu au în spate politicieni, au în spate diverși oameni din diverse instituții ale statului, care au ajuns să beneficieze și să influențeze foarte mult piața și reglementările, modul în care se face comerț în această zonă.
Guvernul României, de 10 ani încoace, consideră Energia ca fiind cash goal-ul economiei
Noi, ca asociație, am previzionat încă din luna noiembrie 2020 situația în care ne găsim astăzi, e adevărat că nu la incidența în care ne găsim în prezent, nu ne-am așteptat să fie atât de mare haosul, dar lucrurile au fost mai mult decât predictibile pe toate scenariile și toate graficele care au existat. Am atras în nenumărate rânduri atenția cu privire la ce s-ar putea întâmpla, am publicat peste 900 de materiale în cursul anului 2021, prin care am previzionat și am venit cu soluții și cu potențiale corecții pentru a preîntâmpina ceea ce s-a întâmplat.
Discutăm de elemente care erau previzibile, chiar dacă nu era cunoscută amplitudinea, dar tot ce s-a întâmplat era previzibil că se va întâmpla.
Nimănui nu i-a fost milă, pentru că, din păcate, în foarte multe zone au existat cointerese pe această zonă. Noi am atras atenția încă din aprilie 2021 că cel mai mare beneficiar al acestor scumpiri este statul român, direct și indirect.
Practic, în situația dezavantajoasă în care se află bugetul României, s-a găsit un element foarte important pentru reglarea situației și lucrurile au fost lăsate să meargă mai departe.
Există obligația publicării unor informații despre resursele energetice, obligație impusă în urmă cu trei ani, care nu a fost respectată cu lunile, uneori chiar 6-7 luni, fapt ce a condus indirect la manipularea pieței de energie și gaze naturale, care a contribuit semnificativ la creșterea prețului la nivelul din prezent. Legea plafonării la gaze naturale a fost făcută de așa natură încât să tragă prețul în sus. După ce a fost publicat prețul plafonat, prețul pe toate piețele și la toate nivelele a crescut cu peste 60%.
În privința reglării deficitului bugetar, România are două variante: ori crește taxele și impozitele, ori să aplice alte metode similare. În opinia mea, în România nu au crescut taxele și impozitele pentru că s-a găsit altă metodă. Din calculele noastre, la nivelul anului 2022, statul va încasa din energie 2,7 miliarde de euro, care ar fi echivalat cu creșterea taxelor cu 150 euro per persoană activă. A fost o alternativă la creșterea taxelor și impozitelor.
Noi, ca stat, suntem într-o mare groapă, într-o mare gaură neagră, care nu poate fi rezolvată decât prin două metode: ori majorare de taxe și impozite, ori aplicăm alte metode de a lua bani din buzunarul oamenilor și, în opinia mea, cred că s-a ales a doua metodă.
În august 2021 am publicat un document denumit „Plan de măsuri de urgență energetică”, îl găsiți pe site-ul nostru, https://asociatiaenergiainteligenta.ro/. Acest document l-am înaintat către Președinție, Guvern și alte instituții ale statului.
În opinia mea, vremea prețurilor scăzute la energie și gaze a trecut, va urma o perioadă de 10 ani, cel puțin, în care tendința prețurilor va fi crescătoare.
În documentul Plan de măsuri de urgență energetică am propus, printre altele, diminuarea fiscalității în energie, care în ultimii 10 ani a devenit vaca de muls pentru economia românească. Acest lucru a fost posibil pentru că nu au mai fost investiții în această zonă. România s-a folosit de investițiile realizate înainte de 1989 care, armonizate fiind, aveau niște costuri mici. În acest context, a fost loc să introducem taxe, accize și alte elemente de acest tip. În acest moment nu mai este loc pentru introducerea altor elemente de acest tip. Dacă investim, vom avea amortizări, vom avea costuri ridicate și în acest context trebuie să regândim fiscalitatea în energie în concordanță cu perioada în care ne găsim și cu perioada care va urma.
Un alt capitol din document face referire la măsurile urgente de reducerea prețului în energie, pentru că au ajuns într-o zonă care, practic, nu mai au demult vreo legătură cu normalitatea.
Pe lângă partea de fiscalitate, trebuie să vedem două direcții importante. Una este legată de reglementarea marjei de profit, care, din păcate, a ajuns la niște cifre absolut inimaginabile, uneori la 600%. Nu există economie cu astfel de marje de profit și ca atare e nevoie de reglementare. Orice abatere a funcționalității economice trebuie adusă într-o zonă de normalitate.
A doua direcție este regândirea legislației în domeniul gazelor, care, din punctul meu de vedere, a fost cea care a determinat creșterea prețului la gaze naturale în România și care cu siguranță trebuie regândită tocmai pentru a elimina în continuare presiunea unei false diferențe între cerere și ofertă care să amplifice creșterea de preț.
Un alt treilea capitol se referă la măsuri urgente de asigurare a funcționalității pieței, pentru că noi trebuie să ne întoarcem la piață și atunci trebuie să ne gândim cum putem aduce într-o zonă de normalitate tot ceea ce a derapat. Aș pleca de la câteva chestiuni banale, cum ar fi aplatizarea vârfurilor de cost, care există în perioada de iarnă, cu mutarea unor costuri în vară.
Al patrulea capitol face referire la măsuri sistemice pe termen lung de reducere a prețului energiei și asigurarea funcționalității pieței. Sunt necesare investiții în creșterea capacităților de producție a energiei electrice și în capacitățile de transport ale rețelei.
Al cincilea capitol vorbește de regândirea măsurilor de sărăcie energetică și protejarea consumatorilor. În loc să avem această aberație cu plafonarea și compensarea, ar fi trebuit să lărgim baza de consumatori vulnerabili încă din toamnă și să fi rezolvat simplu și elegant această problemă.
Ultimul capitol se referă la măsuri pentru nefuncționarea pieței pentru cazuri de urgență energetică, adică situații similare cu cele întâmplate în toamnă. Ar trebui să avem un pachet legislativ adoptat, pe care să-l utilizăm de fiecare dată când apar astfel de situații de genul ăsta, că să nu stăm să bâjbâim și să ne întrebăm cine face, ce face și cum face.
