Page 3 - ePaper
P. 3
2
În ultimii ani, Europa a trecut prin cea mai gravă criză financiară și economică de la al
doilea război mondial. Măsuri fără precedent au trebuit să fie adoptate de instituțiile
UE și de guvernele naționale pentru a stabiliza economiile statelor membre, a
consolida finanțele publice și a împiedica anularea rezultatelor obținute în deceniile
de integrare europeană. Cel mai periculos scenariu a fost evitat. Piața internă și
integritatea zonei euro au fost menținute. Încet, dar sigur, creșterea economică și
încrederea își fac din nou simțită prezența în Europa.
Cu toate acestea, criza a avut un impact puternic. Peste 6 milioane de persoane și-
au pierdut locul de muncă în timpul crizei. Șomajul în rândul tinerilor a atins niveluri
record. Mai multe dintre statele noastre membre sunt încă departe de a avea o
creștere durabilă și niveluri adecvate ale investițiilor. În numeroase țări, încrederea în
proiectul european a atins cel mai mic nivel înregistrat vreodată.
Măsurile adoptate în timpul crizei pot fi comparate cu repararea unui avion în flăcări
în timp ce acesta zboară. În ansamblu, măsurile au reușit. S-au făcut însă greșeli.
Echitatea socială a avut carențe. Legitimitatea democratică a avut de suferit
deoarece multe instrumente noi au trebuit să fie create în afara cadrului juridic al
Uniunii Europene. După ce a petrecut mai mulți ani concentrându-se pe gestionarea
crizei, Europa constată că este adesea insuficient pregătită pentru provocările
mondiale cărora va trebui să le facă față, fie că se referă la era digitală, la cursa
pentru inovare și competențe, la penuria de resurse naturale, la siguranța alimentelor
noastre, la costul energiei, la impactul schimbărilor climatice, la îmbătrânirea
populației, fie că se referă la suferința și la sărăcia de la frontierele externe ale
Europei.
Odată cu începerea noului ciclu legislativ în urma alegerilor pentru Parlamentul
European din mai 2014, a venit timpul pentru o nouă abordare.
În calitate de candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, consider
că sarcina mea esențială este aceea de a reclădi punțile în Europa de după
criză. De a recâștiga încrederea cetățenilor europeni. De a axa politicile noastre
pe abordarea provocărilor-cheie cărora economiile și societățile noastre vor
trebui să le facă față. Și de a consolida legitimitatea democratică pe baza
metodei comunitare.
După ce în campania electorală pentru alegerile parlamentare europene m-am
prezentat în calitate de candidat principal al Partidului Popular European pentru
funcția de președinte al Comisiei – alături de Martin Schulz din partea Partidului
Socialiștilor Europeni, de Guy Verhofstadt din partea Alianței Liberalilor și
Democraților pentru Europa și a Partidului Democrat European, de Ska Keller și de
José Bové din partea Partidului Ecologiștilor Europeni, precum și de Alexis Tsipras
din partea Partidului Stângii Europene –, la data de 27 iunie 2014 am fost propus de
Consiliul European drept candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene.
Făcând această propunere, Consiliul European a ținut seama de rezultatul alegerilor
În ultimii ani, Europa a trecut prin cea mai gravă criză financiară și economică de la al
doilea război mondial. Măsuri fără precedent au trebuit să fie adoptate de instituțiile
UE și de guvernele naționale pentru a stabiliza economiile statelor membre, a
consolida finanțele publice și a împiedica anularea rezultatelor obținute în deceniile
de integrare europeană. Cel mai periculos scenariu a fost evitat. Piața internă și
integritatea zonei euro au fost menținute. Încet, dar sigur, creșterea economică și
încrederea își fac din nou simțită prezența în Europa.
Cu toate acestea, criza a avut un impact puternic. Peste 6 milioane de persoane și-
au pierdut locul de muncă în timpul crizei. Șomajul în rândul tinerilor a atins niveluri
record. Mai multe dintre statele noastre membre sunt încă departe de a avea o
creștere durabilă și niveluri adecvate ale investițiilor. În numeroase țări, încrederea în
proiectul european a atins cel mai mic nivel înregistrat vreodată.
Măsurile adoptate în timpul crizei pot fi comparate cu repararea unui avion în flăcări
în timp ce acesta zboară. În ansamblu, măsurile au reușit. S-au făcut însă greșeli.
Echitatea socială a avut carențe. Legitimitatea democratică a avut de suferit
deoarece multe instrumente noi au trebuit să fie create în afara cadrului juridic al
Uniunii Europene. După ce a petrecut mai mulți ani concentrându-se pe gestionarea
crizei, Europa constată că este adesea insuficient pregătită pentru provocările
mondiale cărora va trebui să le facă față, fie că se referă la era digitală, la cursa
pentru inovare și competențe, la penuria de resurse naturale, la siguranța alimentelor
noastre, la costul energiei, la impactul schimbărilor climatice, la îmbătrânirea
populației, fie că se referă la suferința și la sărăcia de la frontierele externe ale
Europei.
Odată cu începerea noului ciclu legislativ în urma alegerilor pentru Parlamentul
European din mai 2014, a venit timpul pentru o nouă abordare.
În calitate de candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, consider
că sarcina mea esențială este aceea de a reclădi punțile în Europa de după
criză. De a recâștiga încrederea cetățenilor europeni. De a axa politicile noastre
pe abordarea provocărilor-cheie cărora economiile și societățile noastre vor
trebui să le facă față. Și de a consolida legitimitatea democratică pe baza
metodei comunitare.
După ce în campania electorală pentru alegerile parlamentare europene m-am
prezentat în calitate de candidat principal al Partidului Popular European pentru
funcția de președinte al Comisiei – alături de Martin Schulz din partea Partidului
Socialiștilor Europeni, de Guy Verhofstadt din partea Alianței Liberalilor și
Democraților pentru Europa și a Partidului Democrat European, de Ska Keller și de
José Bové din partea Partidului Ecologiștilor Europeni, precum și de Alexis Tsipras
din partea Partidului Stângii Europene –, la data de 27 iunie 2014 am fost propus de
Consiliul European drept candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene.
Făcând această propunere, Consiliul European a ținut seama de rezultatul alegerilor