VIDEO Nicolae Oacă: Ordonanţa 114, desfiinţarea MCSI şi proiectul de lege 5G au dus Comunicaţiile în derivă – deciziile au fost luate de politicieni, nu de specialişti @ Conferința Ziua Internațională a Telecomunicațiilor și a Societății Informaționale 2021

Nicolae OACĂ – ANALIST TELECOM @ conferinţa virtuală dedicată ZILEI INTERNAŢIONALE A TELECOMUNICAŢIILOR ŞI A SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE, powered by ITU (The International Telecommunication Union), organizată de DIGITAL TRANSFORMATION COUNCIL, REVISTA COMUNICATII MOBILE şi TELECOMTV.RO, pe 17 mai 2021.

Comunicațiile din România sunt în derivă de câțiva ani, de la finele lui 2018, când a fost aprobată Ordonanța 114, act normativ prin care Executivul vroia să scoată din piața telecomunicațiilor circa trei miliarde de euro, fapt ce a creat tensiuni în piață pentru o perioadă de 6 luni. În final, s-a renunțat. Dacă aceste șase luni nu erau pierdute, în prezent am fi avut licențele 5G acordate încă din 2019.

Un alt reper în timp a fost desființarea Ministerului Comunicațiilor în noiembrie 2019, care devenea un departament al Ministerului Transportului.

PNL nu era la prima ispravă de acest fel. În 1998, Partidul Naţional Liberal a desființat pentru prima dată Ministerul Comunicațiilor. După desființarea Ministerului Comunicațiilor de la finele anului 2019, a început deriva acestui sector.

S-a dat apoi acordul pentru vânzarea fostului Romtelecom către Orange, care va duce la dispariția unui important operator de pe piață, pentru că ulterior va dispărea și fostul Cosmote.

În august 2020, apare proiectul de Lege 5G, care ține blocată licitația 5G. Impactul acesteia va fi pe termen lung și mai mare decât al Ordonanței 114, vom resimți aceste efecte mai mulți ani.

În decembrie 2020 are loc desființarea departamentului Comunicațiilor din Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor și trecerea acestuia la Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Ultima entitate guvernamentală care avea în titulatură termenul de “Comunicații” a fost Institutul Naţional de Studii și Cercetări pentru Comunicaţii, care a dispărut şi el în acest an prin fuziunea cu ICI București, după ce la șefia acestui institut a fost numit un doctor în filozofie.

Proiectul de lege 5G a fost menținut și actualul Guvern nu a luat în considerare reacția pieței.

În concluzie, deriva comunicațiilor este efectul mutării deciziei de la profesioniști la politicieni.

România încearcă din 2017 să implementeze tehnologia 5G

Anul 2019 a avut trei mari obstacole – Ordonanța 114, memorandumul cu SUA, desființarea Ministerului Comunicațiilor.

Anul 2020 a adus alte obstacole, respectiv proiectul de lege 5G. 2021 a adus un proiect de lege 5G care nu ține cont de observațiile pieței – operatori, producători. Proiectul de lege a fost aprobat de Camera Deputaților.

După atâția ani, România nu este pregătită pentru 5G. În opinia mea, cauza principală a acestei situații este lipsa unui ministru al Comunicațiilor, a unui ministru care să se priceapă, care să aibă autoritate. Deciziile luate până în prezent pe acest subiect au fost luate de politicieni nepricepuți în acest domeniu.

Legea 5G este neclară, cu impact negativ pe termen lung, o intervenție brutală pe o piață liberă până în prezent, în contradicție cu prevederile UE, care autorizează operatorul, care pentru problemele de securitate a dat un toolbox.

Vulnerabilitatea rețelelor 5G este dată de multitudinea de obiecte care se conectează, de puterea mare de calcul şi de descentralizarea rețelei. Scopul actual al proiectului de lege 5G este eliminarea unor furnizori, dar acest scop creează o problemă și anume: care vor fi furnizorii 5G? Samsung încă este departe, la fel și NEC.

Care vor fi efectele acestei legi? Vom avea doar doi furnizori, investiții mărite, tarife mărite, instalarea rețelelor întârziată, adoptarea serviciilor întârziată, o întârziere a digitalizării. Iar România, care este o economie în dezvoltare, va avea mari probleme.

În toată povestea asta, un lucru-i clar: operatorii sunt nemulțumiți.

Când elimini niște jucători și spui că elimini o problemă de securitate, faptul că vei avea posibilitatea să apelezi doar la doi furnizori nu înseamnă că ai o problemă de securitate? Ideal ar fi să avem cel puțin șase furnizori, cu cote de piață relativ egale.

Fără o lege 5G clară, licitația 5G este pusă sub semnul întrebării. O lege 5G neclară va determina operatorii să fie precauți. Cei care au spectru nu se vor grăbi să participe sau să cumpere tot spectrul oferit spre vânzare. Probabil că operatorii vor accelera procesul de închidere a rețelelor 3G și, poate, 2G și, în acest context, vor reconsidera să folosească spectrul de care dispun.

În opinia mea, vor fi puțini participanți la licitație, iar o parte din spectru va rămâne nevândut.

Cred că după ce Senatul va aproba proiectul de lege 5G, acesta să fie abrogat, iar procesul de consultare cu piața să fie reluat. Dacă legea 5G merge mai departe, o propunere ar fi să dispară obligațiile de acoperire națională.

Dacă operatorii vor fi obligați să cumpere echipamente de la furnizori scumpi, cei rămași pe piață, atunci și tarifele serviciilor 5G vor fi ridicate, iar gradul de adoptare a acestor servicii va fi redus, pentru că, după cum se știe, consumatorii români sunt sensibili la nivelul tarifelor. În acest context, o idee utilă ar fi eliminarea obligațiilor de acoperire.

În opinia mea, de aproape un an de zile nu s-a făcut nimic pe subiectul 5G. Este clar că avem nevoie de o strategie națională pentru securitatea 5G, pe baza experienței Marii Britanii și a toolbox-ului UE, precum și o entitate care să răspundă de această strategie.

Ar trebui și un ghișeu online unic pentru autorizare infrastructură, propunere pe care am făcut-o în urmă de mai bine de doi ani.

Vor fi necesari 80.000 de piloni pentru fiecare viitoare rețea 5G, 3 sau 4, plus interconectarea lor și veți afla numărul necesar de autorizații pe care fiecare operator trebuie să-l obțină. Fără o autorizare facilă, licențele 5G nu au nicio valoare. Ar fi trebuit să fie refăcută Strategia 5G pentru România și documentația licitației 5G, ambele elaborate sub stresul OUG 114/2018, care viza doar obținerea unor fonduri la bugetul de stat.

Prețurile de pornire ar trebui să fie stimulative. Dacă ar fi date gratis, ar fi un imbold pentru implementarea tehnologiei 5G în România. Plata taxelor de licență era prevăzută pentru 15 zile. Cred că a fost o glumă, mai degrabă 15 ani dacă vrem să avem o dezvoltare rapidă a rețelelor.

Taxele de utilizare a spectrului ar trebui reduse la jumătate.

Pe de altă parte, în tot acest timp ar fi trebuit să se dezvolte proiecte pilot pe baza tehnologiei 5G. Guvernul ar trebui să se angajeze să utilizeze serviciile 5G în toate domeniile.

Care este viitorul pieței comunicațiilor din România?

Contextul mondial este dominat de pandemia de coronavirus, avem o criză a semiconductoarelor, care ar putea să dureze până în 2023. Avem o dispută comercială între SUA și China, iar Europa este la mijloc, mai mult discută și când discuți nu faci nimic, rămâi în urmă. Pe de altă parte, SUA și Asia merge mai departe cu tehnologia 5G.

În opinia mea, telecomunicațiile au un rol important în refacerea postpandemică și în digitalizare.

În România a fost pandemie, am avut o criză economică, politicienii au fost cu digitalizarea pe buze tot timpul, a devenit un buzzword, dar criza arată o nouă Românie. Criza i-a obligat pe politicieni să vorbească despre digitalizare, am avut școală online, lucru la distanță.

Pentru acest an și 2022 vom avea creștere economică, ceea ce înseamnă că și telecomunicațiile vor crește.

Pe de altă parte, avem dispariția comunicațiilor de la masa Guvernului, deciziile nu mai sunt luate de specialiști, nu avem un ministru care să bată cu pumnul în masă atunci când situația o impune, ca atare deciziile vor fi luate aiurea ca și până acum, fapt ce explică deriva comunicațiilor din România. România nu stă bine la utilizarea IT&C, suntem pe locul trei din coada clasamentului DESI.

O altă problemă este dispariția Ministerului Comunicațiilor, care a condus la mutarea deciziilor de la specialiști la politicieni.

Vânzarea fostului Romtelecom, care va conduce la concentrarea pieței, și blocarea unor producători sunt alte motive de îngrijorare cu privire la viitorul pieței de profil.

Comunicațiile ar trebui să stea la baza României postpandemice.

Radiografia operatorilor telecom:
Ce se va întâmpla cu piața de Comunicaţii?

Orange, care este un furnizor total de servicii, mobil și fix, speră să cumpere fostul Romtelecom, nu are probleme deosebite de spectrul, poate că nu s-ar grăbi cu participarea la licitația 5G, eventual poate să închidă rețeaua 3G. Așteaptă cu nerăbdare finalizarea achiziției fostului Romtelecom, care-i va consolida poziția dominantă.

Statul, în loc să aprobe vânzarea fostului Romtelecom, ar fi trebuit să achiziționeze compania, timpul nu-i pierdut, dar pentru asta este nevoie de un ministru care să se priceapă și care să îi convingă pe decidenți.

Vodafone este un furnizor total de servicii, are rețea mobilă, cât şi rețea fixă, în urma achiziției UPC, nu are probleme de spectru. Grupul Vodafone a decis în 2020 închiderea rețelelor 3G, probabil că a închis-o pe cea din România, nu știu dacă se va grăbi la licitație.

RCS&RDS este furnizor total de servicii, are rețea mobilă, are rețea fixă, are probleme de spectru, este ultimul intrat, are spectru puțin, speră ca prin aprobarea Codului comunicațiilor să poată lua spectru de la SNR. De asemenea, mai speră să achiziționeze fostul Cosmote.

Telekom este un furnizor total de servicii, are mobil, are fix, ar avea un pic nevoie de spectru, dar probabil că nu va participa la licitație, va dispărea în circa doi ani.

Pe termen mediu, România va avea trei mari jucători pe piața telecomunicațiilor – Orange, Vodafone și RCS&RDS, cu impact asupra concurenței, calității serviciilor, iar tarifele vor crește. Ceva similar se întâmpla în Franța în urmă cu 15 ani.

SNR-Radiocom ar trebui să devină al patrulea jucător, dacă Telekom România va dispărea în circa doi ani. Fără o restructurare, însă, SNR va dispărea ca operator, el nu mai are obiectul muncii.

SNR ar trebui transformat urgent în operator de telecomunicații și să concureze cu Orange, Vodafone și RCS&RDS. În opinia mea, SNR ar trebui să participe la licitația 5G, iar spectrul pe care-l deține în prezent să-l folosească, să nu-l închirieze către RCS&RDS. 

Telekom România nu este interesată de licitația 5G. Șefii operatorilor Orange, Vodafone și RCS&RDS s-au întâlnit cu Ludovic Orban în urmă cu câteva zile. La întrunire Telekom România nu a participat, semnalul este clar, grupul DT vrea să iasă de pe piață.

Din acest motiv, SNR trebuie să devină operator, să evite să trăiască din expediente, din închirierea de spectru către alții. Experiențele din piețele cu trei operatori nu sunt de bun augur, mai ales cum este cazul României, o piață senzitivă la preț.

În opinia mea, din SNR ar trebui să se desprindă partea de turnuri, așa cum se întâmplă în Europa, și viitoarea firmă să închirieze turnuri către ceilalți jucători. Ar fi un lucru bun, pentru că un singur turn rezolvă problema a patru operatori, care vor avea astfel costuri mai reduse. După separare, ce mai rămâne din SNR ar trebui să rămân activitatea de competitor pe piața de profil.

Cum va arăta piața autohtonă de profil?

Dacă în 2019 aveam șase operatori – UPC, Vodafone, Telekom Fix, Telekom Mobile, Orange și RCS&RDS, un an mai târziu UPC a fost absorbit de Vodafone. Dacă în acest an va avea loc preluarea fostului Romtelecom de către Orange, francezii ar sări de 40% cotă de piață. În mod normal, o astfel de tranzacție nu ar trebui să fie aprobată de Consiliul Concurenței.

Dacă, totuși, vânzarea Telekom Fix va avea loc, în 2022 se va vinde și Telekom Mobile și România va deveni o piață cu trei mari jucători, la fel ca Franța în urma cu 15 ani. Să ne aducem aminte că ANCOM-ul din Franța a aplicat o amendă de 600 milioane de euro celor trei operatori pentru că s-au înțeles asupra prețurilor. Dinamizarea pieței de telecomunicații din Franța a avut loc după ce a intrat al patrulea operator, Free.

În acest context, ne așteaptă o competiție mai scăzută, care înseamnă tarife mai mari, calitate mai slabă.