Radu JUGUREANU, Profesor, fondator al laboratorului Internet de la Liceul Cantemir din Bucureşti şi al altor laboratoare din mediul gimnazial la nivelul întregii ţări @ Gala Campionilor Internet – 30 de ani de Internet în România, organizată de Digital Transformation Council, în parteneriat cu Camera de Camera de Comerţ şi Industrie a României, alături de Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV, la Palatul CCIR, pe 17 mai, cu prilejul Zilei Internaționale a Telecomunicațiilor și a Societății Informaționale, moderată de Ion Vaciu și Roxana Onea.
Sunetul specific unei conexiuni dial-up l-am auzit pentru prima dată când eram profesor de matematică la Liceul Cantemir din Capitală. Aveam un laborator foarte bine dotat la acea vreme, plătit de Fundația Soros.
Liceul Cantemir avea o tradiție pe partea de calculatoare. Primul HC 85 în România, construit de regretatul profesor Adrian Petrescu, a fost testat în Liceul Cantemir. Încă am acest calculator.
Prima pagina web am văzut-o la Liviu Ionescu, era ceva despre Vatican și eram cu toții înnebuniți de această noutate.
M-am bucurat de apariția internetului și am început să-l utilizez, mai ales noaptea, că era mai ieftin, după care au început să vină facturile acasă și la liceu.
Factura venită la liceu reprezenta bugetul instituției noastre pe următorii 5 ani, în întregime, cu tot cu cretă, cu femei de serviciu, cu tot.
Am avut norocul că unul dintre copiii care învăța în liceu avea un părinte șef mare la Romtelecom. N-am plătit nici factura de acasă, nici cea de la liceu. O recunosc acum, cred că s-a prescris.
De ce a funcționat la Liceul Cantemir acel laborator? A funcționat pentru că am avut trei entități în jurul liceului.
Prima entitate a fost mediul universitar, obicei care s-a pierdut. Relația între mediul universitar și preuniversitar s-a pierdut, s-a dus. Nu știu de ce, habar nu am, cu toate că a fost atât de bine.
A doua entitate a fost mediul de business, care a acordat finanțare pentru funcționarea laboratoarelor de la Liceul Cantemir și apoi pentru alte 368 de licee.
Soros a avut un vis cu Liceul Cantemir. A plătit 40.000 de dolari pentru dotarea liceului cu un laborator și a venit să-l vadă.
Soros venise cu o echipă de filmare de la TV5.
Toți copiii prezenți în filmarea realizată atunci sunt hiperspecialiști în România sau în lume.
Făceam soft educațional cu copiii, învățasem să fac programare.
I-am prezentat lui Soros un dosar cu e-mailuri tipărite și i-am arătat ce înseamnă internet. După 30 de minute, Soros anunță la TV5 că va finanța România cu 4 milioane de dolari pentru conexiune la internet și, astfel, a fost creată rețeaua DNT.
A treia entitate a fost mediul ONG.
A fost un succes, care a ținut 10 ani, după care ministerul (Educației – n.r.) s-a gândit că nu e bine. Devenisem prima academie Cisco din România, apoi academie regională.
În 2003, Ministerul Educației s-a luat de cuvântul academie, că este un cuvânt rezervat. Am replicat că denumirea vine de la cel care a acordat finanțarea.
Apoi cineva mi-a zis că vrem să virusăm tânăra generație. Apărusem într-un ziar, România Mare, într-un articol foarte fain. Era o pânză de păianjen mare, pe toată revista, cu Soros în mijloc, iar eu eram pe un fir, cu mesajul „Pe mâna cui a încăput educația”.
Au fost mulți oameni atunci, cum a fost profesorul Crăciun, directorul Liceului Cantemir, care a ținut spatele la tot ceea ce întâmplat, ceea ce nu s-a întâmplat în Cluj, unde era Funar, blocându-se astfel accesarea fondurilor oferite de Soros.
Singura mea contribuție la acest proiect a fost să deschid laboratorul din Liceul Cantemir 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Am lăsat cheia la copii, ei știu mai bine ce vor. Profesorul Malița a spus la un moment dat că „alergăm după nevoia de cunoaștere a copiilor”.
În prezent stăm bine la graficele telecom, dar la firul ierbii e altceva. Conduc proiectul ROSE (Romania Secondary Education Project), care se ocupă de licee cu rezultate slabe la bacalaureat, respectiv 900 dintr-un total de 1.400.
În timpul pandemiei, 34% din elevii din clasa a XII-a nu au avut niciun fel de acces la tehnologie, niciun fel de internet, niciun fel de conectivitate pentru a se pregăti la bacalaureat. Câți dintre noi ar fi reușit orice examen din viața noastră nepregătindu-ne timp de trei luni de zile înainte de examenul respectiv?
M-am întâlnit cu câţiva profesori din Târgu-Jiu și mi-au spus că în timpul pandemiei online-ul a fost microbuzul școlii.
Eu cred cu tărie că oamenii cu vârsta cuprinsă între 45 și 55 ani și care au avut realizări au fost în filmul pe care l-am prezentat anterior, ei sunt rezultatele inițiativei prezentate în film. De aici au plecat Dănuț Damian, unul dintre cei mai mari specialiști în cloud computing, Alexandru Coșbuc, creator de proiecte e-learning sau Ștefan Morcov, unul dintre cei mai mari specialiști de la Bruxelles.
Fiecare procent în plus de absolvenți de bac înseamnă o scădere cu 70 milioane de dolari din criminalitate pe an în România. Acest lucru se face prin finanțarea educației și cu asumarea finanțării, cu asumarea cuvântului educației.
În legea educației scrie că se alocă 6% din PIB pentru acest domeniu. Anul acesta am avut 2%. Niciun ministru al Educației din 2011 și până în prezent nu a fost în legalitate. În schimb, dacă dvs. depășiți viteza sau traversați pe roșu, veți fi sancționat cu amendă.
Ceea ce ne-a adus internetul a fost o nouă teorie, care se numește DQ, inteligență digitală. În acest moment, nu contează cine spune adevărul, contează cine lansează primul informația, aici suntem.
Tot ceea ce înseamnă fake news și gândire critică în mediul digital este o disciplină în sine, care îmi lipsește și mie ca profesor, lipsește și copiilor mei, pentru că ea nu este nicăieri.
Vorbim de IQ, vorbim de EQ, dar de DQ nu vorbim nimic, nu vorbim despre amprentă digitală, nu vorbim despre bullying online, despre istoria digitală pe care o lași și copiii sunt victime. Nu ne gândeam la aceste lucruri în urmă cu 30 ani, în niciun caz.
Cred că trebuie reluată legătura între mediul preuniversitar și cel universitar.
