Site icon Revista COMUNIC@ŢII Mobile

Radu Jugureanu @ EDU INVEST 2022: Vorbim de IQ sau inteligență emoțională, dar nu vorbim despre identitate digitală, empatie digitală, managementul agresiunilor pe internet, gândire critică, despre managementul confidențialității, al securității cibernetice și al amprentei digitale. Toate acestea ar trebui să fie un MUST.

Radu JUGUREANU – Profesor @ Conferința EDU INVEST 2022 – THE FUTURE OF EDUCATION & LEARNING – DIGITAL TRANSFORMATION IN EDUCATION, organizată de către Digital Transformation Council, Revista COMUNICAŢII Mobile şi TelecomTV.ro pe 4 martie 2022.
           

Care a fost primul semn al civilizației pe Terra? Potrivit Margaret Mead, unul dintre cei mai renumiți antropologi ai tuturor timpurilor, primul semn de civilizație într-o cultură antică a fost un femur rupt și apoi vindecat. Mead a explicat că în regnul animalelor, dacă îți rupi piciorul, vei muri. Nu poți fugi de pericol, nu poți să mergi la râu pentru a bea apă, nu poți să cauți mâncare. Niciun animal nu supraviețuiește cu un picior rupt suficient de mult pentru ca osul să se vindece.

Un femur rupt care s-a vindecat este o dovadă că cineva a vrut să stea cu cel care a căzut, a legat rana, a transportat persoana în siguranță și a ajutat-o să se recupereze. A ajuta pe cineva aflat în dificultate este momentul în care începe civilizația, a fost răspunsul Mead către studentul care a pus întrebarea.

CONFERINȚA LIVE

Despre asta este vorba în tot ceea ce facem ca profesori, pentru că rolul nostru este să ajutăm pe cineva aflat în dificultate. Am văzut cu preaplin acest lucru în perioada pandemiei. 

Conduc echipa de asistență tehnică care se ocupă de proiectul ROSE (Romania Secondary Education Project), adresat acelor școli în care trăiesc copiii care au cea mai mare nevoie de societate, au cea mai mare nevoie de școală. Sunt acei copii cărora le-au plecat părinții în străinătate și au rămas cu bunicii sau singuri-singurei.

Despre acești copii vreau să vorbesc mai mult și despre profesorii lor.

Este foarte frumos să vorbim despre vârfurile noastre, despre academiile Oracle sau Microsoft sau proiectele Google, dar 870 din cele 1.400 licee ale României sunt cu copii în această paradigmă.

Prima atestare a learning-ul este în 1728, respectiv cursuri de stenografie prin corespondență prin intermediul Boston Gazette.

În 1953 apar termenii programmed instruction și teaching machine, iar în 2005 Universitatea Boston devine prima instituție de învățământ din lume care acreditează un program de doctorat la distanță pentru educație muzicală.

România este prezentă în acest joc, primul soft educațional în țara noastră a fost creat de profesorul Gheorghe Marinescu în 1898. Marinescu și-a filmat sesiunile de hipnoză asupra persoanelor care sufereau de diferite maladii și le pune la dispoziția studenților de la Universitatea de medicină Carol Davila. A filmat circa 400 de ore, dar în prezent există doar câteva minute de peliculă.

Chiar dacă pare un film, profesorul Marinescu a creat un soft educațional, pentru că inserează descompunere de mișcare, inserează desen peste imagine, inserează explicații. Care a fost rezultatul? A fost perioada cu cei mai mulți doctoranzi la Paris din România în domeniul medicinei. La acel moment, România nu avea școală doctorală în domeniul medicinei.

Primele calculatoare în școlile românești au devenit disponibile în 1985, iar primele laboratoare dedicate au fost create în 1990, prin Fundația Soros. De asemenea, primele rețele au apărut în 1995.

Primul loc din România cu internet în mediul școlar a fost la Liceul Cantemir în 1992, când nu exista domeniul „.ro”.

În prezent, suntem o comunitate digitală, nu știm când vom ajunge la societatea informațională, la e-learning.

Profesorii s-au trezit într-un ecosistem numit internet fără să înțeleagă ce se întâmplă acolo.

În 1960, televiziunea a participat la câștigarea alegerilor prezidențiale din SUA, este bătălia dintre Kennedy și Nixon. Nixon credea în radio, el a apărut la televizor obosit, neras, în timp ce Kennedy a apărut zâmbitor ca un actor. Kennedy a câștigat alegerile cu ajutorul televiziunii.

În decembrie 1990, apare WWW.

În 2020, bătălia dintre Trump și Biden s-a purtat cu precădere în online. Această bătălie a costat 14 miliarde de dolari.

Ce înseamnă asta? Dacă în 1960 doar o mână de oameni se ocupa de meseria de jurnalist, în 2020 toată lumea poate deveni știrist, cu o vizibilitate foarte ridicată. În prezent, din păcate, este important cine vorbește primul, nu cine vorbește primul adevărul.

Aceasta este fața nevăzută a ecosistemului în care am intrat, ne-a dus, ca profesori, într-un mediu în care avem infinite de viruși. Ca profesor, nu poți să faci față unei asemenea avalanșe de informație. Avem manipulare, propagandă, fake news, ficțiune, minciuni, ne-a adus de toate.

Pentru a face ore online, ca profesor trebuie să înțeleg ecosistemul numit online, astfel încât să mă pot feri de aceste pericole.

În opinia mea, este greșită abordarea unor profesori care spun că „nu mă pricep la internet, nu e treaba mea să știu cu IT-ul”. Utilizarea tehnologiei este ca mijloc complementar, și nu alternativ pentru educație. Tehnologia este o mică parte din tot acest ecosistem. Trebuie definite corect procesele, oamenii și cultura specifică în care operez această tehnologie. Tehnologia vine și pleacă. Ce a fost ieri ok, azi este vechi.

Ca profesori, avem nevoie de acces la informație digitală, avem nevoie să contribuim la realizarea de conținut educațional, avem nevoie de personalizarea produselor și serviciilor, avem nevoie de conectivitate și de feed-back rapid.

Vorbim foarte frumos despre perioada online din România, dar puțină lume știe că aproape 50% dintre elevii liceelor din programul ROSE nu au internet în zonele lor, nu au nici tehnologia.

O treime dintre elevii României nu știu să-și protejeze identitatea în mediul online. 27% dintre elevii României cu vârsta cuprinsă între 9 și 18 ani au avut întâlniri directe cu persoane dubioase pe care le-au cunoscut pe internet.

Bullying-ul pe internet este a treia cauză de deces la nivel internațional în rândul elevilor.

Peste 14% dintre elevele din liceele României au avut cel puțin o cădere nervoasă din cauza acestei forme de hărțuire.

Vorbim de IQ sau inteligență emoțională, dar nu vorbim despre identitate digitală, despre empatie digitală, despre managementul agresiunilor pe internet, despre gândire critică, despre managementul confidențialității, al securității cibernetice și al amprentei digitale.

Toate acestea ar trebui să fie un MUST.

Cred că una din erorile trecerii la mediul online este că nu s-a reușit replicarea experienței din clasă.

Impactul emoțional al pandemiei în educație a fost dramatic și l-am ignorat. 8% dintre profesori resimt dramatic acest impact emoțional, iar elevii de trei ori mai mult, la fel și părinții acestor copii.

De ce nu a mers online? Pentru că le-am dat copiilor un film, un text, să asculte ceva, să vadă niște imagini, adică le-am dat ascultare și vizualizare, adică ceva pasiv. Partea de implicare și partea de participare, prezente în piramida DALE, au lipsit.  

Studiile arată că, în perioada pandemiei, eficiența școlii a fost mai mică.

La noi, lucrurile au mers bine în școlile implicate în proiectul ROSE. Cursurile intensive cu profesorii i-au ajutat pe aceștia să predea mai bine în mediul online. A fost creată o bibliotecă cu toate resursele digitale educaționale create în România, care a fost accesată de un milion de utilizatori în prima săptămână de la lansare.

De ce este importantă creșterea numărului liceenilor cu bacalaureat? Un punct procentual în plus de alfabetizare înseamnă +1,5% în plus la PIB/capita.

În România, creșterea ratei de absolvire a liceului cu 1% va reduce costurile criminalității cu aproape 90 milioane de dolari anual.  

Unitățile de învățământ implicate în proiectul ROSE au cunoscut îmbunătățirea indicatorilor privind abandonul școlar și promovabilitate la examenul de bacalaureat.

Cum arată viitorul? 65% dintre locurile de muncă în care vor munci actualii elevi în anul 2040 nu au fost încă inventate.

Cu alte cuvinte, ar trebui să-i învățăm să muncească în locuri de muncă ce astăzi nu există, cu tehnologii ce nu au fost inventate și pentru a rezolva probleme care astăzi nu știu că ar fi probleme. Pe scurt, misiune imposibilă.

Putem face asta acum în România? Da, dar trebuie să alocăm 6% din PIB, conform unei legi din 2010. Computerele nu sunt magice, dar profesorii pot fi.

Exit mobile version