Radu JECAN –Medic Primar Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” @ MEDTECH Forum 2024, organizat de DIGITAL TRANSFORMATION COUNCIL pe 25 aprilie și moderat de Ion Vaciu și Roxana Onea.
Chirurgia plastică este o specialitate inovativă, ne-am născut din dorința sau din necesitatea altor specialități de a rezolva probleme la care nu existau soluții și astfel am devenit un fel de chirurgi ai chirurgilor.
Inovația a făcut parte din istoria noastră din cele mai vechi timpuri, când sunt descrise proceduri de chirurgie plastică.
Când vorbim de conceptul de inovație, trebuie să facem o diferență clară față de invenție. Nu toate invențiile ajung inovații. Inovația înseamnă a aduce ceva nou într-un proces care deja se desfășoară în scopul îmbunătățirii și simplificării acestuia, iar foarte puține inovații, invenții ajung, împreună cu conceptul de inovație, să fie utilizate în practică.
Îl vedeți aici, pe vestitul Rod J. Rohrich care la 1600 a publicat deja metode avansate de reconstrucție, iar Peter C. Neligan ne spune că întotdeauna istoria chirurgiei plastice a fost legată de inovații.
Avem un inovator, Dr. Joseph E. Murray, respectiv primul chirurg care a făcut un transplant renal este un chirurg plastician. Acestea sunt cercetările lui.
Multă lume a râs de el, dar în final a reușit, iar restul este istorie, aproape tot ce este chirurgie de transplant astăzi este legat de numele lui. Îi vedeți aici pe ceilalți 4 chirurgi din istorie care au primit Premiul Nobel. În 1990 Joseph E. Murray a fost distins cu acest premiu.
Vă supun atenției câteva tendințe emergente. Suntem în căutarea noi soluții pentru că avem nevoie de țesuturi ca să suplinim ce lipsește ca formă, ca volum și ca funcție.
Resursele corpului uman sunt destul de limitate și atunci dorim să implementăm și ingineria tisulară, adică fabricarea de matrici de celule, să le asamblăm, să le facem să crească și să matureze într-o unitate tisulară, ținând cont și de siguranța pacientului. Aici intervine mult digitalizarea prin imprimantele 3D care au utilități atât ex vivo, cât și in vivo. Iată o imprimantă destul de profesională care permite pe baza conversiei imaginii din Programul 3D procesarea unui model.
Vedeți câteva contururi care pot fi imprimate 3D, dar la baza lor stă digitalizarea, respectiv avem un model, îl transformăm într-o imagine 3D digitalizată care va da imprimarea tipului de proteză.
Putem avea modele ale vaselor care hrănesc lambourile sau pentru reconstrucția unui mamelon tot pornind de la imagini digitale.
Digitalizarea are un rol în chirurgia plastică și în simularea realității virtuale care implică antrenamentul chirurgilor, dar nu pe modelele pre-formate, ci efectiv pe țesuturile sau pe matricea pacientului, pentru că este preluată din Angio CT, Angio RMN refăcută și modelul pe care poți să practici este chiar cel real.
Mai avem și programele care ne ajută să vizualizăm anatomia 3D de tip Oculus sau Touch Surgery, care este o aplicație pe tabletă, unde efectiv faci pașii și dacă n-ai făcut pasul operator care trebuie nu te lasă să treci la următorul diapozitiv sau tipul de Crisalix care preia imaginea, o digitalizează și creează reconstrucții 3D ale corpului uman, ajutându-te să reproduci rezultatul final.
Noi învățăm fie prin operații pe cadavru, fie prin printare 3D. Acum un an de zile a fost o lucrare de doctorat, sub conducerea profesorului Lascăr, a unui coleg de la Spitalul Militar, care făcea exact lucrul acesta – osteotomii și modelare in vivo pe fibulă, exact după caracteristicile pacientului.
Folosim digitalizarea și în angiografia cu fluorescență cu indocianin verde, în imaginile termale sau în reconstrucția conductelor arteriale în proiectarea lambourilor.
Folosim și inteligența artificială sub formele ei de machine learning, deep learning, natural language processing sau facial recognition, fiecare dintre ele având aplicații fie în dezvoltarea unor metode cognitive de diagnostic, clarificarea cazului sau urmărirea postoperatorie, inteligența artificială având un potențial enorm.
În clinica noastră dezvoltăm un algoritm AI, un program capabil să identifice lambourile pe baza imaginilor termale și să prezică evoluția acestora.
Se analizează culoarea cu ajutorul unei camere cu infraroșii, iar prin antrenarea unei rețele neuronale convoluționale se poate observa atunci când există diferențe semnificative și există o problemă clinică la lambou. Este un proiect la care lucrează unul dintre doctoranzii mei și urmează, probabil, să și patenteze soluția.
Rețelele neuronale sunt importante și în ecografie. Noi folosim ecografia din ce în ce mai mult. Învățarea este grea, nu se poate ajunge ușor din urmă un ecografist cu experiență, și atunci folosim inteligența artificială pentru a ne ajuta să înțelegem pixelii pe care nu îi înțelegem.
Mai există un rol în antrenamentul biosenzorilor, care preiau reacții chimice, recunosc molecule și le traduc într-un semnal. Conversia dintr-un semnal analog recoltat de biosenzor este procesat digital și transformat și trimis mai departe către un soft. Acest aspect este important pentru că pasul următor în protezele de membru cred că este reprezentat de cele bio mecanice, care preiau impulsul nervos și îl transformă într-o mișcare adaptată, iar aici intervine foarte mult digitalizarea.
Telemedicina va fi din ce în ce mai prezentă în viața noastră. Pandemia COVID-19 ne-a învățat și ne-a și forțat să folosim telemedicina.
Știu că este în curs de reglementare legislativă, cum și care este greutatea pe care un consult o va avea rămâne de văzut. Noi am folosit telemedicina empiric și rudimentar, dar a mers și am obținut rezultate bune.
Concluzionând, specialitatea noastră este undeva între știință și artă. Căutăm să restaurăm funcția și forma, dar ținem cont și de aspectul estetic și de etică în sensul binelui pacientului, iar inovația stă la baza specialității noastre.
