Internet Society – Romania Chapter a organizat, împreună cu Asociația Interlan și Asociația Națională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), evenimentul “May Romanian Telecom market trend be reversed?” în cadrul căruia a fost prezentat studiul Pulse Internet Society, care estimează că piața românească este caracterizată de un nivel slab de concurență. Totodată, datele au fost corelate cu studiul ANCOM privind piața serviciilor de comunicații electronice din România, furnizorii de servicii de comunicații urmărind ca împreună cu reprezentanți ai autorităților cu atribuțiuni în domeniul concurenței și comunicațiilor electronice să analizeze cum s-a ajuns la această situație a pieței, care este impactul asupra concurenței, serviciilor și rezilienței Internetului în România și care ar fi pașii pentru revenirea la un mediu concurențial sănătos.
De la concentrarea pieței și blocarea interconectării locale până la simulacrul de concurență și lipsa de reacție a autorităților, raportul prezentat la conferința ANISP & InterLAN radiografiază o criză sistemică.
La conferința „May Romanian Telecom Market Trend Be Reversed?”, din 29 mai, experți din industrie și oficiali ai organizațiilor internaționale au evidențiat disfuncțiile din piața de comunicații electronice din România: de la dominanța unui singur operator pe internetul fix, la lipsa interconectării locale și intervenții reglementare tardive sau absente. Comparația cu Bulgaria scoate încă o dată la iveală fragilitățile unui model românesc de dezvoltare digitală construit pe formule administrative, nu pe echilibru de piață, atrag atenția organizatorii conferinței.
Piața românească a ajuns la un grad de concentrare periculos, potrivit lui Eric Băleanu, Președinte Asociația InterLAN și membru al Internet Society România. Datele ANCOM arată că DIGI controlează peste 75% din conexiunile de internet fix, iar numărul de furnizori activi a scăzut dramatic între 2003 și 2024, de la câteva sute bune, la câteva zeci azi, de peste 90%. Această dominanță reduce presiunea concurențială, afectează calitatea serviciilor și descurajează inovația, susține Băleanu.
Mai grav, avertizează Băleanu, se destramă comunitatea profesională: lipsa unui cadru de dialog, de comunicare transparentă, de cooperare standardizată și de politici favorabile ISP-urilor mici duce la migrarea competențelor și la abandonul pieței de către antreprenori locali. Fără ecosistem, nu există sustenabilitate.
Această situație are implicații directe asupra:
• Calității serviciilor, în lipsa presiunii concurențiale reale;
• Inovației tehnologice, care este adesea descurajată în piețele captive;
• Rezilienței infrastructurii digitale, un aspect critic în contextul geopolitic actual și al dependenței crescute de conectivitate;
• Și, foarte important, asupra forței de muncă din sector, care, confruntată cu lipsa investițiilor și a unei dinamici sănătoase de creștere, este adesea prost remunerată, ceea ce duce la migrarea competențelor tehnice în afara țării.
În paralel cu scăderea concurenței și concentrarea pieței în mâinile câtorva actori mari, asistăm și la o disoluție treptată a comunității tehnice și profesionale din sectorul telecom, punctează Băleanu, în sensul în care forumurile de dialog real între operatori sunt din ce în ce mai rare, iar interesul pentru colaborare între jucători independenți este în scădere, odată cu creșterea presiunii financiare și lipsa de sprijin instituțional. Nu mai avem un cadru coerent în care vocile tehnicienilor, antreprenorilor locali și experților în infrastructură să se facă auzite sau să lucreze împreună pentru standarde și soluții comune, iar acest vid de comunitate lasă loc deciziilor unilaterale, lipsei de transparență și izolării profesionale.
Este esențial ca autoritățile de reglementare și factorii decizionali să acorde atenția cuvenită acestor date. Acestea provin dintr-o sursă independentă, cu rol activ în monitorizarea și analiza tendințelor globale din domeniul guvernanței internetului – Internet Society.
Avem nevoie de o piață deschisă și dinamică, în care concurența reală să ofere șanse egale tuturor operatorilor, indiferent de dimensiune. Este vital să sprijinim în special operatorii locali și regionali, care aduc valoare adăugată, diversitate și proximitate în comunitățile din care fac parte, concluzionează Eric Băleanu.
Interconectare ocolită și rutare absurdă prin Frankfurt
Peste 70% din traficul local este rutat prin noduri din vestul Europei (precum Frankfurt sau Amsterdam), chiar dacă sursa și destinația se află în România, susţine Tiberiu Gîndu, director executiv ANISP (Asociatia Națională a Internet Service Provider-ilor din România), care a prezentat o radiografie tehnică alarmantă. Această rutare externă are efecte multiple:
– latență crescută – peste 40 ms în loc de 4-5 ms;
– riscuri de securitate crescute;
– costuri comerciale ridicate pentru ISP-uri;
– dependență de furnizori străini.
„Cea mai mare rețea de internet din România este prost interconectată local”, afirmă Tiberiu Gîndu, ceea ce obligă ceilalți operatori să plătească tarife disproporționate sau să accepte pierderi de performanță.
Rețelele mici sunt împinse în afara jocului prin prețuri triple la interconectare și refuzuri sistematice ale operatorului dominant de a furniza peering local sau servicii echitabile de tip transit IP, susţine acesta. Trace route-urile arată rute de peste 14 hopuri prin Europa Occidentală între rețele din România, ceea ce înseamnă latență, costuri și insecuritate digitală. Astfel, „cercul operatorilor mici” dispare vizibil în hărțile de peering, iar Internet Exchange-urile independente sunt ignorate în statisticile autorităților. „Dacă nu intervenim acum, tot traficul va trece printr-un singur nod. Realitatea ne va obliga, nu reglementarea.”
Pulse Index: România, „foarte slabă” la concurență
Robbie Mitchell, reprezentant Internet Society, a prezentat scorul României din “Internet Resiliency Index 2025”: doar 56%, cu mențiunea „Very Poor Market Competition”.
România are un număr redus de noduri de interconectare (IXPs), iar doar 8% dintre rețelele locale folosesc aceste canale. Lipsa de transparență privind performanțele operatorilor, lipsa unor hărți publice ale infrastructurii de fibră și pasivitatea autorităților contribuie la perpetuarea acestui status-quo.
Iată ce propune Mitchell pentru redresarea acestei anomalii:
– introducerea standardului Open Fibre Data;
– măsurători locale constante;
– stimularea peeringului local prin reglementare;
– susținerea ISP-urilor mici prin politici publice dedicate.
Vocea Ministerului Economiei și Digitalizării: un apel la insistență, nu la resemnare
Într-o intervenție sinceră și deloc protocolară, Corneliu Mănescu, director în Ministerului Economiei, Digitalizării, Turismului şi Antreprenoriatului a recunoscut public faptul că în ultimii 15 ani nu s-au făcut progrese reale în domeniul interconectării și al echilibrului digital. Acesta a pledat pentru o relație mai directă între industrie și autorități, criticând pasivitatea ambelor părți: operatorii nu insistă suficient, iar statul reacționează birocratic sau deloc.
Trei idei esențiale din discursul lui Corneliu Mănescu:
- „Edge nodes” și descentralizarea datacentrelor trebuie accelerate pentru a menține traficul în România și a scădea latența. Acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea infrastructurii cloud locale și a autonomiei digitale.
- Ministerul este singura instituție cu drept de inițiativă legislativă și trebuie implicat direct, nu doar prin petiții formale. Dialogul direct și insistent cu factorii de decizie este vital.
- Lipsa unei relații funcționale între autorități și industrie duce la stagnare: „Trăim într-o Românie reală, nu într-una ideală.” Mănescu cere insistență, transparență și colaborare reală – dincolo de evenimente și sesizări pasive.
Acesta a anunțat lansarea unor consultări structurale cu jucători din piață, inclusiv în format online, pentru a construi un cadru real de colaborare în digitalizare. Discursul său, deși neconvențional, a fost primit cu interes de către participanți, care au văzut în el un potențial punct de relansare a dialogului între guvern și ecosistemul de telecomunicații.
Comparația România – Bulgaria: paradoxul estic al UE
Imaginea comparativă dintre cele două state vecine este paradoxală. Bulgaria, cu o infrastructură mult mai modestă ca dimensiuni, reușește o conectivitate internă mult mai eficientă:
– traceroute-urile au 4-5 salturi;
– peering local efectiv;
– latență redusă;
– diversitate de furnizori interni și IXPs active.
România, în schimb are:
– rutare prin noduri externe pentru trafic intern;
– latență > 35-40 ms;
– interconectare slabă;
– operator dominant cu putere de piață excesivă.
Paradoxul este că Bulgaria reușește să ofere servicii comparabile calitativ, dar cu o infrastructură mai ieftină, grație unei piețe mai echilibrate și interconectării locale mai eficiente.
Dorin Odiațiu – Must-carry-ul, în forma actuală, sufocă concurența
Unul dintre cele mai tehnice și tranșante puncte de vedere a fost oferit de către Dorin Odiaţiu, Head of Public Affairs – Orange Romania, care a abordat problema regimului de retransmisie TV în România. Acesta a arătat că sistemul de prețuri pentru pachetele de canale TV favorizează operatorii mari și blochează efectiv accesul noilor intrați pe piață. Ideile esenţiale din intervenția sa:
Costurile pentru operatorii mici sunt de două ori mai mari decât tariful la care vând pachetele în piață operatorii mari – o barieră clară de intrare și o distorsionare a concurenței.
Regimul must-carry, care ar trebui să asigure accesul gratuit la conținut informativ, cultural și educațional, a devenit o anomalie: astăzi oricine poate deveni „must-carry”, indiferent de calitatea conținutului.
Soluția nu este un nou regulament ANCOM, ci o reformă a Legii Audiovizualului, care să redefinească clar criteriile de includere în must-carry, în spiritul protejării interesului public.
Lipsa unei relații funcționale între autorități și industrie duce la stagnare: „Trăim într-o Românie reală, nu într-una ideală.” Mănescu cere insistență, transparență și colaborare reală – dincolo de evenimente și sesizări pasive.
Acesta a anunțat lansarea unor consultări structurale cu jucători din piață, inclusiv în format online, pentru a construi un cadru real de colaborare în digitalizare. Discursul său, deși neconvențional, a fost primit cu interes de către participanți, care au văzut în el un potențial punct de relansare a dialogului între guvern și ecosistemul de telecomunicații.
Comparația România – Bulgaria: paradoxul estic al UE
Imaginea comparativă dintre cele două state vecine este paradoxală. Bulgaria, cu o infrastructură mult mai modestă ca dimensiuni, reușește o conectivitate internă mult mai eficientă:
– traceroute-urile au 4-5 salturi;
– peering local efectiv;
– latență redusă;
– diversitate de furnizori interni și IXPs active.
România, în schimb are:
– rutare prin noduri externe pentru trafic intern;
– latență > 35-40 ms;
– interconectare slabă;
– operator dominant cu putere de piață excesivă.
Paradoxul este că Bulgaria reușește să ofere servicii comparabile calitativ, dar cu o infrastructură mai ieftină, grație unei piețe mai echilibrate și interconectării locale mai eficiente.
Dorin Odiațiu – Must-carry-ul, în forma actuală, sufocă concurența
Unul dintre cele mai tehnice și tranșante puncte de vedere a fost oferit de către Dorin Odiaţiu, Head of Public Affairs – Orange Romania, care a abordat problema regimului de retransmisie TV în România. Acesta a arătat că sistemul de prețuri pentru pachetele de canale TV favorizează operatorii mari și blochează efectiv accesul noilor intrați pe piață. Ideile esenţiale din intervenția sa:
Costurile pentru operatorii mici sunt de două ori mai mari decât tariful la care vând pachetele în piață operatorii mari – o barieră clară de intrare și o distorsionare a concurenței.
Regimul must-carry, care ar trebui să asigure accesul gratuit la conținut informativ, cultural și educațional, a devenit o anomalie: astăzi oricine poate deveni „must-carry”, indiferent de calitatea conținutului.
Soluția nu este un nou regulament ANCOM, ci o reformă a Legii Audiovizualului, care să redefinească clar criteriile de includere în must-carry, în spiritul protejării interesului public.
Ceea ce influențează piața de broadband este piața de retransmisie a serviciului de televiziune. O piață unde, din păcate, discrepanța între principalul furnizor și ceilalți este la fel de mare, poate fi chiar mai mare și unde costurile de achiziție a programelor TV sunt tot așa foarte diferite în favoarea operatorilor care au cel mai mult număr de clienti. Deci există un pricing, o schemă de prețuri pentru activitățile acestor servicii de transmisie de canale TV care nu stimulează concurența, sunt anti-competitive, punctează Dorin Odiațiu.
Pentru un operator care începe acum activitatea, sunt niște baremuri minime de număr de abonați Deci, practic, costurile pentru un operator care vrea să intre pe piață sunt dublu față de tariful la care se vinde acel pachet de servicii în piață.
În condițiile acestea, modul de tarifare a acestor servicii reprezintă o barieră de intrare pe piață pentru cei mici și un faptul anticoncurențial pentru toți ceilalți. Problema care trebuie rezolvată este, deci, revizuirea acestui sistem de tarifare, care nu poate fi făcută însă de ANCOM, pentru că nu se ocupă de așa ceva, conform atribuțiilor.
Consiliul Concurenței întotdeauna declară că discută doar despre anumite fapte ale unuia dintre jucătorii de pe piață și nu de reglamentare ex-ante. În situația asta, cred că ar trebui să mergem la miezul problemei, respectiv legea audiovizualului, mai precis modul în care se definește regimul de must-carry în România, un mod care s-a definit acum peste 20 de ani, deși ar trebui revizuită la 5-6 ani. Această abordare, care inițial părea în linie cu problemele de atunci, nu mai corespunde astăzi sub nicio formă și trebuie, în mod real, analizată și corectată.
Practic, regimul de must-carry a apărut în SUA în anii 60 pentru a proteja conținutul important pentru populație – respectiv informativ, cultural, educational și social – de influența din ceea ce mai mare a conținutului comercial și l-a protejat prin obligarea furnizorilor să-l transmită gratis. De la acest spirit iată la ce s-a ajuns acum, în sensul în care must-carry este oricine în România care dorește să fie must-carry, indiferent ce conținut oferă, în condițiile în care anumite posturi de televiziune care oferă conținutul must-carry sunt în afara must-cary și vând pe bani acest conținut.
Regimul acesta și legislația din România trebuie neapărat schimbată. Aici trebuie intervenit. CNA nu reglementează, CNA aplică legea audiovizualului, iar dacă această lege nu mai este corespunzătoare, trebuie intervenit. Regimul de must-carry trebuie redefinit, reanalizat și conținutul relevant să fie oferit gratis populației, nu pe bani. De asemenea, conținutul care nu are legătură cu must-carry ar trebui eliminat, concluzionează Dorin Odiațiu.
În loc de concluzie: nu infrastructura este problema, ci guvernanța digitală
România nu suferă de lipsă de cabluri sau rețele, culmea, ci de lipsa unei strategii coerente, participative și transparente. Evenimentul din 29 mai poate să fie o altă “piatră de temelie” spre realizarea unui adevărat pact digital național: pentru conectivitate echitabilă, pentru inovație locală, pentru un internet deschis.
