Mirela PĂUNESCU, Expert contabil – CECCAR – Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România @ Conferința Transformarea digitală fiscală a României – eFactura: Bilanțul primei luni de utilizare B2B organizată de către Digital Transformation Council pe 31 ianuarie 2024 și moderată de Ion Vaciu și Roxana Onea. Parteneri Media: Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV
Detalii aici
Cred că este general acceptat faptul că, totuși, reacția sistemului și pregătirea pe care sistemul ar fi trebuit să o asigure contribuabililor a fost întârziată, adică în ciuda faptului că am apreciat toate acele webinarii organizate de ANAF, ele au venit târziu. În ceea ce privește discuția privind faptul că din 2014 piața trebuia să știe despre obligația de a emite facturi electronice, aș vrea să apreciez poziția domnului Albert Fruth, de la ANAF, care a recunoscut că Directiva 55/2014 este obligatorie pentru autoritățile contractante, nicidecum pentru operatorii economici. Ce s-a întâmplat în România într-adevăr, începând cu 2021, a fost o pregătire a sistemului, în condițiile în care România încă nu obținuse derogarea de la Comisia Europeană pentru a putea impune factura electronică. Și cred că aici sunt în asentimentul majorității, în sensul că ar fi trebuit început acest proces de pregătire a contribuabililor.
Aici sunt din nou de acord cu domnul Fruth, care a precizat că obligația de a transmite facturi electronice nu este nicidecum în sarcina contabilului. Ce este în sarcina acelui antreprenor, acelei societăți, că sunt profesioniști contabili care acordă astfel de servicii asta este altă discuție și e un lucru normal, așa cum sunt și alte categorii profesionale sau alte tipuri de firme care oferă astfel de servicii. Nu putem să nu profităm de tehnologie și nu putem să apreciem procesul de digitalizare, dar pe de altă parte, și aici susțin ceea ce s-a spus un pic înainte, pare că se digitalizează cu forța doar piața privată, doar mediul privat, în condițiile în care autoritățile rămân în urmă în ceea ce privește această digitalizare. Fără să fiu răutăcioasă, îmi aduc aminte de registrul unic de control, care este un caiet în care scriem de mână și care nu se mai digitalizează, în condițiile în care toată piața trebuie să transmită aceste facturi electronice. Mai sunt alte probleme care au fost comunicate de-a lungul timpului, respectiv faptul că SPV-ul nu funcționează. Și nu mă pot opri să mă gândesc la SPV ca la o garsonieră în care te muți cu nevasta când te-ai căsătorit și apar copiii, apar și socrii în vizită, mai vin și doi vecini, iar la un moment dat trebuie să deschizi fereastra. Apare sentimentul acela că SPV-ul nu mai ține, pentru că, în altă ordine de idei, discuția este canalizată doar pe factura electronică, în condițiile în care cred că majoritatea suntem conștienți de faptul că factura electronică nu este singura care ne paște, care se întâmplă, adică discutăm de eTransport, eSigiliu, discutăm de SAFT-E, discutăm de un volum crescut de informații pe care îl transmitem și pentru care trebuie să ne pregătim să-l transmitem pentru că aceste informații par să fie în creștere.
Faptul că nu s-a pregătit piața în ceea ce privește această obligație a pus o sarcină nu doar pe cei care dezvoltă programe de facturare, dar și pe profesia contabilă pe care o reprezint, în sensul că am fost cumva intermediari între contribuabili și ANAF. Pentru tot ceea ce nu a existat ca informație pe piață, cumva profesioniștii contabili au trebuit să intervină și să răspundă la întrebări și să ajute contribuabilii pentru că efectiv nu a existat un canal de comunicare. Apreciez pe de altă parte, informația comunicată de către dl. Albert Fruth, și anume, înțeleg că se lucrează la un ghid – mai bine mai târziu decât niciodată -, astfel încât întrebările cele mai rapide și situațiile cel mai des semnalizate să-și găsească răspuns nu doar pentru cei care oferă servicii pentru a ajuta antreprenorii să se conformeze, dar și pentru contribuabilii care deja au luat problema în mână și care se pregătesc din ce în ce mai serios pentru momentul 1 aprilie.
În ceea ce privește obligația de a transmite factura electronica, din nou total de acord cu domnul Fruth, n-avem cum să scăpăm de ea, pentru că la nivelul Uniunii Europene este o discuție care este avansată în ciuda întârzierilor din ultima perioadă. Dar pe de altă parte, zic că este obligatorie amânarea sancțiunilor începând cu 1 aprilie 2024.
Aș mai vrea să atragă atenția și poate este un mesaj pe care îl duceți dumneavoastră mai departe. Nu știu dacă guvernul nostru, Ministerul de Finanțe a ținut cont de ceea ce se întâmplă în cazul societăților cu capital de stat sau chiar în cazul instituțiilor publice care și ele vor avea obligații să transmite eFactura.
Am clienți din toate zonele și vă pot spune că dacă în mediul privat se mai mișcă lucrurile, în ceea ce privește societățile cu capital de stat, sunt societăți mari cu capital de stat care emit facturi în Excel, de mână, adică sunt persoane plătite, angajate, care emit în fiecare lună sute de facturi. Și atunci cumva discuția aceasta legată de eFactură trebuie îndreptată spre amânarea impunerii unor sancțiuni, pentru că obligația o avem deja, începând cu 1 ianuarie 2024 este obligatoriu să transmită facturile în sistem. În ceea ce privește amânarea sancțiunii, aceasta este o discuție importantă din perspectiva mea.
De asemenea, ar trebui revizuit și sistemul sancțiunilor începând cu 1 iulie 2024, pentru că dacă obligația de a încărca factura în sistem este o obligație a emitentului, începând cu 1 iulie 2024 destinatarul riscă sancțiuni care sunt de 15% din valoarea facturii, în condițiile în care singurul instrument pe care îl are destinatarul împotriva emitentului este să meargă în instanță.
Aceste probleme ar fi trebuit cumva identificate din timp în baza reacției mediului privat și găsit un răspuns la aceste întrebări. Mai este un aspect: Ce se întâmplă în țară, cu cei care n-au acces la tehnologie, la internet, cu cei care își declarau veniturile pe baza documentelor făcute de mână. Este o realitate total diferită față de ceea ce avem în orașele mari, nu doar în București.
Tendința, discutată cu antreprenori, este ca atunci când îți vei găsi un partener începând cu iulie 2024, să nu-ți mai iei unul mic, prăpădit despre care nu știi dacă va încărca sau nu factura în SPV, evident, în măsura în care îți permiți să faci o astfel de alegere, ci să te duci la un furnizor mare, despre care ai siguranță mai mare că firma respectivă deja este în pas cu modificările și va încărca toate facturile, astfel încât să nu se expună pe tine ca destinatar riscului să fii sancționat, pentru că nu s-a încărcat factura respectivă în SPV.
S-a discutat și o să se discute foarte mult de partea tehnică, extrem de importantă, dar din perspectiva profesiei contabile, partea legislativă este de asemenea importantă, ca să nu zic că, de fapt, partea legislativă este cea care ar trebui să primeze. Sunt foarte multe aspecte care nici din punct de vedere legislativ nu sunt reglementate, la acest moment, nu sunt reglementate suficient, trecând peste sancțiunile despre care am vorbit.
Încă sunt probleme de legislație, în sensul că, spre exemplu, alte documente care vor trebui emise de către contribuabilii care fac factură, deci vorbim aici, nu de profesionistul care este educat, ci de către antreprenori, documente care trebuiesc emise în lipsa încărcării facturii respective în SPV. Aici apar o grămadă de discuții care sunt de natură operațională, la care la acest moment nu avem răspuns, în condițiile în care 1 iulie nu este atât de atât de departe. Apreciez și eu, pentru că am fost la diverse grupuri de lucruri și discuții, că ordonanța 115 a clarificat un lucru foarte important, respectiv că data emiterii facturii nu este data comunicării de către SPV. Sunt într-adevăr niște reacții, numai că, din păcate, reacțiile respective nu sunt suficient de în timp.
Partea de educație este extrem de important – a fost o perioadă de timp în care ANAF avea pe Facebook câteva intervenții, o dată pe săptămână, o dată pe lună sau în anii bisecți, dar intervențiile respective chiar foloseau, iar cei care întrebau de regulă nu era profesiile, nu doar cea contabilă și alte profesii, ci erau oamenii care aveau diverse nelămuriri. Poate mai ales în perioada aceasta, când suntem în focuri, este important ca ANAF să deschidă mai multe canale de comunicare și trebuie ținut cont de feedback-ul venit din piață.
Susțin ceea ce s-a discutat în conferință, legat de faptul că SPV-ul nu funcționează. E ușor să zici am 5 zile, am timp să mai intru. Nu poți să prezumi că cineva stă și apasă pe buton până merg sistemele. Trebuie făcut ceva prin amânarea sancțiunilor, poate prin amânarea termenelor, astfel încât să nu mai ajungem în situația în care foarte mulți simt că vor fi penalizați din cauza faptului că nu a mers serverul ANAF.
Ca să închei în schimb pe un ton pozitiv, este minunat că ANAF a venit la această conferință pentru că știu că feedback-ul pe care îl veți primi va fi dus mai departe, iar profesia pe care o reprezint cu siguranță a deschis căile de comunicare și dacă aveți nevoie de ajutor, îl veți primi din partea CECCAR.
Printr-o modificare recentă și anume, legea 296/2023, alte probleme care sunt legate cumva de factura electronică nu se mai pot plăti la la jumătate.
Și aici, legat de modul în care nerespectarea obligației de a emite factura electronică va influența contribuabilul, trebuie văzut și un termen în care autoritatea are timp să sancționeze, adică nu trebuie să ne imaginăm că dacă n-am depus factura pe 1 iulie și nu m-a penalizat a 2-a zi sau a 5-a zi, am scăpat.
Am avut discuții la Ministerul finanțelor și întotdeauna mesajul pe care l-am primit a fost: noi nu vrem să vă sancționăm, noi pornim de la premisa că totul e în regulă. Atunci hai să schimbăm legislația ca să nu putem fi sancționați cei care suntem de bună credință și nu reușim să facem lucrurile în timp, pentru că altfel discuția este una și legea este alta.
