Wild set of tp porn videos on PornsOK.com Cel mai bun cazinou online din Moldova - 1win matrimoniale ploiești Farmacie online Farmacia Millefolia cu cele mai bune prețuri din România. Bitcore Surge

Mihai Daraban, CCIR @ GALA 30 de ani de Internet .RO: Doar industria IT&C poate să producă valoare adăugată substanțială la export pe termen scurt și mediu şi să ajute România să devină competitivă. Există, însă, o dezinstituționalizare în IT-ul românesc şi sunt foarte puține firme românești puternice în acest domeniu

Mihai DARABAN, Preşedinte – CCIR @ Gala Campionilor Internet – 30 de ani de Internet în România, organizată de Digital Transformation Council, în parteneriat cu Camera de Camera de Comerţ şi Industrie a României, la Palatul CCIR, pe 17 mai, cu prilejul Zilei Internaționale a Telecomunicațiilor și a Societății Informaționale.

Foto: Cristi Chivu

Din punct de vedere strict economic, aș face o diferențiere totală între ce înseamnă creșterea economică și creșterea PIB-ului. Din păcate, clasa noastră politică se rezumă la această falsitate care înseamnă creștere PIB-ului.

Strict din punct de vedere economic, oamenii de afaceri din România și-au făcut datoria, în sensul că cei care au depus bilanțul la organele fiscale, respectiv cei 802.243 de agenți economici, au avut 392 miliarde de euro cifră de afaceri, față de 329 miliarde de euro cu un an înainte, și un profit brut de 417 miliarde de euro, deci o rată a profitului pe medie mai mare de 10%, ceea ce nu este rău.

Problema este că economia noastră, așa cum este structurată, nu poate să țină la nesfârșit cheltuielile din spațiul bugetar, mai ales din spațiul administrativ. Nu putem face minuni din economia națională așa cum este structurată în prezent.

Am ținut să fiu prezent la acest eveniment pentru că este un domeniu care poate ajuta România pe termen scurt și mediu să devină competitivă, în special la export.

Avem un indicator care este lăsat în voia sorții, respectiv deficitul balanței comerciale, care a ajuns la 34,1 miliarde de euro, față de 28,3 miliarde de euro în 2021 și 23,8 miliarde de euro în 2020 și 8,7 miliarde de euro în 2015.

În ultimii opt ani, deficitul balanței comerciale a crescut de câteva ori.

Avem o creștere a PIB-ului bazată pe consum de marfă din import. Statul se bucură foarte mult, mai ales de Black Friday, când TVA-ul de la persoana fizică este donat statului român.

Eurostat ne plasează pe ultimul loc la inovare și cercetare în UE și asta arată că nu avem un brand românesc cu valoare ridicată. Aici ar putea să vină industria IT&C, care poate să suplinească acest deficit de brand românesc la export. 

Niciodată nu vom putea pozitiva balanța comercială cu niște cereale vândute direct de pe câmp, cu niște metri cubi de cherestea, cu niște soiuri de vinuri și cu celebrul gem de Topoloveni. 

Noi avem nevoie de produse cu valoare adăugată mare. Să nu picați în abaterea și să credeți că Dacia este un brand românesc, este doar un nume românesc. Încercați să cumpărați o mașină de la orice dealer Renault și o să vedeți că, deși achitați integral, până nu dă Parisul verde nu vi se eliberează mașina.

Uitați-vă la primii 100 de jucători din comerțul exterior, care au o pondere de 50%, și veți observa că doar unul este autohton. Cândva, au fost 3 sau 4, acum avem doar o firmă românească.

În clasamentul primilor 1.000 de exportatori, care au o pondere 82%, avem 147 de firme românești dintr-un total de aproape 25.700 de exportatori.

Anul trecut, România a importat de 126 miliarde de euro, față de 98,4 miliarde de euro în 2021.

Din totalul deficitului comercial, respectiv 34,1 miliarde de euro, doar 1,7 miliarde de euro sunt în dreptul stomacului, diferența revenind altor bunuri.

Cred că, pe termen scurt și mediu, singurul produs viabil la export nu poate fi decât din zona IT&C, care poate aduce produse cu valoare adăugată mare. Pe termen mediu și lung va fi și producția de energie, dar nu pe termen scurt.

Cifrele amintite mai sus nu sunt ale CCIR, ci ale statului român și noi încercăm să punem guvernanții cu picioarele pe pământ, luptăm împotriva imponderabilității lor. Cel mai important lucru este să cunoști ceea ce se întâmplă în teren, cine sunt jucătorii.

Uitați-vă la componența CES – Consiliul Economic şi Social (CES), unde sunt prezenți niște neica nimeni. Ok, pe noi nu ne vreți, vreți, se pare, interlocutori comozi, care iau notă despre ce spune Guvernul, dar credem că dialogul social este cam mimat în România. 

Guvernanții pot invita, de exemplu, firmele românești cu afaceri de peste 100 milioane de euro. Sunt doar 76, poți să stai de vorbă cu ei. Sunt 150 de agenți privați români cu afaceri între 50 și 100 milioane de euro, pe care poți să-i inviți la dialog obiectiv.

Noi, la Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), nici nu mai stăm de vorbă cu asociații patronale care nu sunt de ramură, adică vestitele confederații, unde este un talmeș-balmeș de domenii de activitate. Noi stăm de vorbă, separat, cu principalii jucători din diverse domenii, cum ar fi Erbașu la construcții sau Necșulescu la vinuri.

O altă mare problemă a mediului de afaceri din România este lipsa de asociativitate. Nu vom putea niciodată să fim competitivi la cât de fărâmițați suntem, atât administrativ, cât și business.

În Polonia, o țară cu o treime mai mare decât România, există 90.000 de fermieri. În România, avem 796.000 de fermieri, conform cifrelor LAPAR, din care 580.000 de fermieri dețin între 1 și 5 hectare. Avem 180.000 de fermieri care dețin între 5 și 30 de hectare. Avem 109 fermieri cu peste 3.000 hectare, iar între 2.000 și 3.000 de hectare avem 120 de fermieri. În aceste condiții, mai putem vorbi de competitivitate în agricultură?

Am un exemplu din industria mobilei, cu 60 de patroni tineri. M-au invitat la un eveniment organizat de ei și au început să se vaite că Kronospan îi rupe cu prețurile la PAL, că Kronospan are monopol. 

I-am întrebat cât costă o linie de producție PAL. Mi-au spus niște prețuri. Le-am spus să se asocieze pentru cumpărarea unei linii de producție de PAL, care să le asigure materia primă pentru viitoarea mobilă în funcție de necesarul lor. Atenție, să se asocieze fără ca cineva să dețină controlul. Și din sală a venit o întrebare, care a pus, subit, punct discuției: și cine va fi șeful la noua prăvălie?

Nu trecem de acest prag, al asociativității.

Domeniul IT&C are o mare concurență. Spre exemplu, Amazon are aproape 6.000 de oameni care lucrează în România. La fel și Deutsche Bank, cu vreo 3.000 de IT-iști, iar ei nici nu au deschis vreun ghișeu în România.

În acest domeniu sunt, din păcate, foarte mulți freelanceri, care stau acasă și primesc comenzi. Există o dezinstituționalizare în IT-ul românesc. Sunt foarte puține firme românești puternice în acest domeniu, care nu duce lipsă de creiere. 

Nu există un leadership care să-i adune pe acești tineri, care să le dea teme concrete de cercetare. Din păcate, ei așteaptă proiecte, așteaptă teme. Problema este lipsa ideilor. Cineva cu idei și bani, îi poate motiva pe acești tineri să lucreze împreună.

La noi, totul e lohn, iar acest lohn se întâlnește în toate domeniile. În metalurgie, spre exemplu, nu mai iese fum pe coș. Cutiile de viteze realizate în România sunt realizate din lingouri din Germania, care sunt însoțite de cuțitele de strung necesare prelucrării.

Nu uitați că suntem pe ultimul loc la cercetare și inovare și asta spune foarte multe. Nu vreau să fiu pesimist, dar din punct de vedere industrial am pierdut jocul și l-am pierdut complet. Repet, pe termen scurt și mediu numai industria IT&C poate să producă valoare adăugată substanțială la export și, probabil, producția de energie pe termen mediu și lung. Orice altceva, este târziu, s-a pierdut startul, e foarte greu să ajungi din urmă o tehnologie, chiar dacă mâine te-ai apuca de ea cu fermitate.

Doar să inventăm ceva, cu toate că avem doar 5 invenții la 1 milion de locuitori, față de 112 media la nivelul UE. Nu suntem tâmpiți, problema este că externalizăm aceste invenții pentru că nu le finanțează nimeni după ce au fost finalizate. 

Îl cunosc pe medicul clujean care a creat un medicament pentru AVC și, după ce a văzut că producătorii români îl ignoră, s-a dus în afara țării, iar acum pe cutia medicamentului scrie Made in Swiss.

75% din comerțul nostru este în UE, încă 10% se întâmplă cu țări europene non-UE, iar diferența cu restul planetei. Este o caracteristică a țărilor din Europa de Est.

Ignorăm exportul în afara Europei, suntem captivi, lohniști, suntem comozi, relaxați, ni se dă lingoul, ni se dă cuțitul, munciți băieți. Și chestia asta se întâmplă în IT.