de Ion Vaciu – Preşedinte – Digital Transformation Council
Transformarea Digitală a României este deja un curent de opinie care începe să fie prezent atât în cercurile specialiștilor din industria ICT, dar şi în mediul academic şi în mass media româneşti, mai ales în ultimii doi ani. Fondurile PNRR care alocă 20% pentru dezvoltarea tehnologiilor digitale accelerează această tendință, însă trebuie să vedem dacă România şi are echipele şi specialiștii, proiectele şi integratorii cu care se pot accesa acest PNRR de potenţiale miliarde de euro. Altfel, banii alocaţi de către Comisia Europeană şi nefolosiţi de România se vor redistribui către ţările care-şi vor îndeplini cu asupra de măsură planurile lor naţionale. Competiţia este una dură şi UE trebuie să devină în acest fel continentul cel mai dinamic până în 2030.
Care este contextul global în acest sens? După Digitizarea din anii 50-60 ai secolului trecut, Digitalizarea din anii 70-80, cunoscută şi ca Automatizare, acum suntem în plină etapă de Transformare Digitală la nivel global, conform tuturor studiilor, rapoartelor şi documentațiilor specialiștilor marilor companii multinaţionale ICT, dar şi profesorilor şi cercetătorilor de la Harvard, Oxford, MIT, Stanford şi alte universități din top 10 global. Şi în România se văd paşi incipienţi în Direcţia Transformării Digitale, fenomenul axat pe focusarea în direcţia factorului uman din organizaţii, mai degrabă decât pe tehnologii, o adevărată transformare a managementului către o nouă etapă a Economiei Digitale 4.0.
În acest cadru, cu atât mai mult este de urmărit programul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR), care a dedicat o conferinţă specială Transformării Digitale a instituțiilor publice româneşti, care l-a avut ca invitat special pe Dragoș-Cristian VLAD, președintele Autorității pentru Digitalizarea României, alături de o serie de personalităţi din cadrul AOSR, profesori universitari, academicieni, manageri de biblioteci publice din întreaga ţară şi specialişti în domeniul înaltelor tehnologii. Conferinţa a fost iniţiată şi moderată de către vicepreşedintele AOSR, prof. univ. dr. Danciu Banciu.
Vă prezentăm, în continuare, o sinteză a evenimentului online, cu precizarea că întreaga conferinţă poate să fie urmărită în materialul video din cadrul acestui articol.
Conferința cu tema ”Transformarea digitală a instituțiilor publice”, organizată pe 28 aprilie 2022, de către Academia Oamenilor de Știinţă din România – Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologice și Institutul de Cercetări Avansate Interdisciplinare „CONSTANTIN ANGELESCU” (ICAI) precede conferinţa științifică de primăvară a AOSR, care se va desfășura între 6-7 mai şi care va trata fenomenul Transformării Digitale pe plan mondial şi la nivel naţional.
Prof. univ. dr. Doina BANCIU – Vicepreşedinte Academia Oamenilor de Ştiinţă din România – iniţiatorul şi moderatorul conferinţei
„Transformarea digitală a societății în contextul strategiei UE„
Oficialul AOSR a subliniat importanţa Transformării Digitale în cadrul instituţiilor publice din România, ţinând cont de evoluţia contextului european şi de cadrul PNRR, cu accent pe dezvoltarea bibliotecilor publice care trebuie digitizate, digitalizate şi transformate digital. Prezentarea detaliată şi documentată (cu slide-uri), a Doinei Banciu este prezentă în filmul conferinţei, fiind un material util profesioniştilor din domeniul Ştiinţei Bibliologiei şi cel al Informării.
„Aspectele legate de digitizare – digitalizare – transformare digitală nu au apărut în acest deceniu, ele au fost în atenţia Comisiei Europene încă din anii 2000-2005, când au fost lansate o serie de planuri foarte interesante precum eEurope (acesta viza ţările CE şi preciza direcţii strategice pentru implementarea societăţii informaţionale). Au urmat apoi, pentru ţările care urmau să adere la Uniunea Europeană, respectiv pentru România şi Bulgaria, planul Europe+, în care erau precizate o serie de acţiuni, activităţi pe care trebuia să le facă ţările pentru a trece la implementarea societăţii informaţionale în rândul economiilor respective. Urmează alte planuri, dintre care îl amintesc pe cel din 2014 – eEurope Agenda Digitală pentru Europa care definea punctele strategice pe care trebuie să le atingă orice strategie naţională astfel încât să se poată trece la o abordare corectă şi coerentă a societăţii. Planurile legate de Agenda digitală au fost transpuse în strategii digitale în fiecare ţară şi a existat şi în România o astfel de strategie pe care a promovat-o la nivel naţional Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale de la acea vreme, cu participarea multor specialişti din administraţia publică. În 2021, Ursula van der Leyen a lansat noua strategie europeană, care trebuie să reprezinte, de fapt, parcursul în domeniul informatic al Europei, astfel încât să se treacă de la digitizare-digitalizare la transformare digitală. Principalii piloni ai acestei strategii sunt competenţele (competenţele cetăţenilor), infrastructura (dezvoltarea infrastructurii), atenţia asupra mediului de afaceri (în principal IMM-uri). Se prevede ca peste 80% din cetăţenii Europei să aibă abilităţi în domeniul tehnologiei informaţiei, infratructura să aibă o conectivitate extrem de ridicată, iar peste 90% dintre IMM-uri să poată avea măcar în zona de bază abilităţi şi necesarul pentru folosirea tehnologiei informaţiei, iar trei sferturi din companiile mari să poată folosi serviciile cloud, deci practic să îşi desfăşoară activitatea bazat pe structuri informatice de tip cloud.
Ultimul pilon, dar deloc cel mai puţin important, este e-guvernare, care a dat de altfel şi titlul acestei dezbateri – Transformarea digitală a instituţiilor publice. Administraţia publică trebuie să îşi modifice conceptele şi procedurile pentru a putea să implementeze şi să treacă la transformarea digitală până în anul 2030.
2022-04-28-Transformarea-digitala-varianta-finala
Aceştia sunt cei patru piloni pe care trebuie să ne bazăm în strategia noastră naţională, adaptată, desigur, la necesităţile româneşti. Din păcate, trebuie să vă spun că în statisticile internaţionale am pierdut chiar locul 4 la viteza de Internet şi nu suntem plasaţi pe locuri fruntaşe în domeniul digitizării. De aceea cred că noţiunile trebuiesc transformate în strategii reale, cu demersuri reale, cu finanţări corespunzătoare. Dacă este să vorbim despre competenţe – ce se întâmplă, de fapt, în societatea noastră – există o generaţie analogică (+65 ani), o generaţie digitală (4 – 25 ani) deja obişnuită cu comunicaţiile electronice/digitale şi o generaţie pe care ne bazăm noi toţi pentru dezvoltarea societăţii, respectiv generaţia funcţională, care a trecut prin etapele de digitizare – digitalizare – transformare digitală. Această generaţie nu se referă, din păcate, la întreaga societate, aşa încât digital divide sau ruptura digitală există în societatea românească. Instituţii precum bibliotecile, şcolile, încearcă să aducă la un nivel cel puţin comparabil modul de a scrie, citi sau plăti cu ajutorul computerul pentru toţi tinerii şi cetăţenii în general. Există o strategie europeană la care trebuie să ne aliniem şi mai mult decât atât întreaga societate se modifică, de aici şi noţiunea aceasta de transformare digitală.
Forţa de muncă este delocalizată, au apărut nomazii profesionali, care lucrează pentru entităţi aflate chiar şi pe alte continente şi care au o altă abordare vis-a-vis de existenţa administraţiei. Pentru aceştia trebuie asigurată o interfaţă online cu procedurile administrative, ca să nu mai vorbim că aceşti nomazi profesionali au nenumărate dezbateri online. A doua chestiune importantă legată de forţa de muncă în societatea cunoaşterii este că mijloacele de muncă se bazează din ce în ce mai mult pe IT&C. Se vorbeşte de inteligenţa artificială, de echipamente inteligente, device-uri, practic tot ceea ce înseamnă competitiv are o componentă de IT&C.Obiectul muncii pentru cei mai mulţi dintre muncitorii digitali devine preponderent conţinut informaţional, indiferent de ce activitate desfăşoară.
Transformarea digitală poate însemna un nou pact social, în care cercetarea şi inovarea trebuie să îşi aibă locul ei, care să fie făcut nu din bunăvoinţă şi pasiune. Pasiunea trebuie să fie doar un motor, iar administraţia trebuie să susţină cercetarea şi inovarea în folosul întregii societăţi. Apoi, menționez rolul extrem de important al profesorilor. Profesorii şi educaţia în general pentru cele 3 paliere pe care le-am arătat trebuie să fie un element permanent prezent în transformarea digitală a societăţii pentru că inclusiv etica digitală – educaţia şi competenţele pedagogice coroborate cu cele digitale trebuie să fie un pilon important al transformării digitale. Altfel nu putem discuta de atingerea pilonilor din strategia europeană.
Dacă discutăm despre IMM-uri, firme mari şi mici, care să accepte transformarea digitală, trebuie să existe directori cu viziune managerială care să îşi poată transforma procedurile bazându-se pe knowledge management, care să înţeleagă că este mult mai uşor, comod şi eficient să îţi ţii informaţiile într-o structură digitală, de tip cloud, de a cărei securitate, siguranţă, comunicație se ocupă alţi specialişti decât cei din firma pe care o conduci. Indiferent dacă vorbim de companii private sau de administraţie publică, personalul trebuie să fie motivat şi responsabilizat prin forme nu numai financiare, dar în egală măsură prin reglementări legislative bine construite, bine create şi coerente.
Cred că autorităţile trebuie să creeze cadrul legal şi instituţional care să sprijine transformarea digitală, să aibă în vedere vulnerabilităţile cybersecurity şi manipularea informaţională. Cred că acest complex cercetare – educaţie – viziuni manageriale – personal motivat – legislaţie înseamnă de fapt un nou pact social, o nouă abordare sistemică de tip autorităţi, decidenţi şi categoriile menţionate mai sus.”
Prof. univ. dr. ing. Adrian BADEA, Preşedinte AOSR
„Trăim în societatea bazată pe cunoaştere şi ţin să vă reamintesc faptul că în urmă cu 420 de ani filosoful iluminist englez Francis Bacon susţinea că „knowledge is power”. Este clar că acele ţări care şi-au construit dezvoltarea pe cunoaştere, pe ştiinţă, pe educaţie reuşesc să evolueze permanent, pe când celelalte ţări au probleme de dezvoltare. Shakespeare spunea, de exemplu, că ignoranţa este blestemul lui Dumnezeu, iar cunoaşterea este aripa cu care ne îndreptăm către cer. Această epocă a cunoaşterii nu se poate realiza fără să ne bazăm puternic pe informatizare. AOSR a fost totdeauna promotoarea ideilor novatoare bazate pe ştiinţă, pe cunoaştere.”
Prof. univ. dr. Nicolae DĂNILĂ, Președinte Secția AOSR de Științe Economice, Juridice și Sociologice
„România trebuie să urmărească şi să integreze strategia şi politicile Uniunii Europene cu privire la digitalizare pentru a beneficia de o mai bună integrare, de conlucrare cu alte ţări şi să aplice mai devreme inovaţia promovată internaţional, să beneficieze de finanţările alocate de UE acestui proces de transformare calitativă în toate domeniile. UE doreşte ca Europa să treacă la o nouă etapă istorică, şi anume la „open strategic authonomy”, care se va caracteriza prin abilitatea Uniunii Europene de a acţiona suveran şi independent la nivel mondial ca avocat al unui sistem multilateral bazat pe reguli, un operator al unei economii mondiale puternice şi deschise şi un suporter al unor pieţe financiare care să funcţioneze foarte bine. Stabilitatea la nivel macroeconomic este o condiţie precedentă pentru realizarea dezideratului la nivel UE, cât şi la nivel naţional. Creşterea economică va fi sprijinită, printre altele, de instituţii, politici, resurse, pentru realizarea unei economii verzi şi care să producă dorita transformare digitală. Inima procesului de transformare a societăţii şi trecerea ei pe un nou palier istoric calitativ este chiar digitalizarea. Subliniez faptul că digitalizarea, ca şi celelalte politici de transformare şi progres, trebuie să se finalizeze prin asigurarea prosperităţii, sustenabilităţii şi incluziunii pentru societatea românească.
În opinia mea, digitalizarea instituţiilor financiar-bancare reprezintă o soluţie în procesul de transformare digitală a societăţii româneşti. Avansul tehnologiei are un impact semnificativ asupra modului de operare a pieţelor financiare. Instituţiile financiare investesc în automatizare şi inovare pentru a beneficia de avantajele competitive generate de aceste procese. Digitizarea devine importantă în ceea ce priveşte modul de operare al jucătorilor de pe pieţele financiare. Pandemia Covid-19 a accelarat implementarea noilor tehnologii pentru obţinerea cât mai multor informaţii în timp util şi pentru a răspunde rapid cerinţelor de pe piaţă. Digitalizarea în general necesită resurse umane şi financiare imense. Trebuie să beneficiem de next generation EU şi de alte fonduri europene. O contribuţie majoră o va reprezenta modul în care vom folosi banii din PNRR, în contextul în care aproape 60% din bugetele UE ale PNRR sunt direcţionate către economia verde şi digitalizare. Analizele la nivel mondial de după perioada pandemică au demonstrat că în ţările în care infrastructura digitală a fost implementată şi dezvoltată, firmele şi gospodăriile au fost puternic incensivate ca să se digitalizeze. Pentru aceasta, este necesar ca guvernele şi celelalte instituţii oficiale să creeze cadrul eligibil şi să contribuie cu investiţii masive în domenii de importanţă strategică, pentru a ne feri de un posibil digital divide financiar.
Inovaţia şi transformarea digitală vor impune trecerea de la modelul de business Faster – Better – Cheaper la unul progresist, care să realizeze scopul principal, cu o mai bună soluţie de urmărire a riscurilor. Consider că trebuie să fim parte şi să ţinem aproape de strategia urmărită de UE, şi anume ca Europa să devină un jucător digital global.”
Dragoș-Cristian VLAD, Președinte Autoritatea pentru Digitalizarea României
ADR a publicat şi prezentat în comitetul de e-Guvernare şi reducere a birocraţiei, săptămâna trecută, pe 19 aprilie, un raport prin care am făcut o analiză de referinţă la nivelul anului 2020 a serviciilor digitalizate, respectiv datele primei monitorizări a gradului de digitalizare a sistemelor informatice. Datele reprezintă un raport de status a digitalizării administraţiei publice în România axat pe evenimente de viaţă.
Din păcate sau din fericire avem un punct de plecare, respectiv 21% din serviciile publice ale statului român sunt digitalizate. Ţinta este de 100% pentru anul 2030. Pentru a reduce acest decalaj de la nivelul actual până la nivelul din 2030 statul român trebuie să întreprindă unele măsuri. În ultimele 3 luni de când sunt la conducerea ADR m-am luptat să punem pe masa Guvernului şi în atenţia societăţii civile câteva date principale pentru fixarea cadrului legal.
Tocmai azi voi susţine în Parlament aprobarea în comisiile de specialitate a Legii datelor deschise care reprezintă un prim nivel. Orice instituţie publică are obligaţia de a furniza acele seturi de date pentru a fi prelucrate atât de mediul academic, cât şi de cel privat referitoare la activitatea instituţiilor centrale şi locale. În luna februarie, împreună cu fostul coleg de la ADR, Sabin Sărmaş, am reactivat legea interoperabilităţii care va crea acel cadru de relaţionare între sistemele informatice ale diverselor instituţii ce reprezintă date unice de adevăr, respectiv legea cloud-ului guvernamental.
Avem în vedere trei legi principale pe care le consider utile pentru a depăşi o barieră în care statul român a fost oarecum captiv în a-şi dezvolta sisteme informatice insulare pe domenii de activitate. UE finanţează şi promovează acţiuni de digitalizare şi de automatizare a diverselor fluxuri atât în administraţie, cât şi in sectoarele comerciale. Pentru administraţie acestea sunt numite evenimente de viaţă.
Prin programele operaţionale cu finanţare europeană se vor continua finanţările pe domenii de evenimente de viaţă şi complementar cu aceste finanţări europene avem PNRR. Acest program de redresare şi rezilienţă este o oportunitate majoră pentru statul român, prin care încercăm să standardizăm anumite procese şi relaţii între sistemele existente, respectiv fixarea unei strategii de guvernanţă a cloud-ului, care sunt extrem de important. Trebuie să reprezinte un demers de parcurs al fiecărui stat în evoluţia sa, un plan de acţiune care trebuie urmat şi păstrat. Cloud-ul guvernamental poate fi o oportunitate pentru fiecare tip de entitate din România, prin care pot partaja şi stoca fişiere şi pot dezvolta servicii publice digitale.
Vă invit să ajutaţi instituţiile statului şi în special ADR în găsirea celui mai potrivit cadru legal al strategiilor viitoare. La nivelul ADR se desfăşoară proiecte importate, unice şi relevante pentru strategiile viitoare. Aş menţiona doar 3 – platforma unică de identificare care va reprezenta o poartă de intrare în cadrul cloud-ului guveramental. Mai exact, prin acest sistem informatic se va realiza conectarea cu un singur cont pe toate platfomele guvernamentale, e un proiect în implementare. Sperăm că la finalui lui 2022 va aduce această faciltate.
Un alt proiect aflat în implementare reprezintă interoperabilitatea statului membru România cu sistemele informatice ale Uniunii Europene, acel schimb de date între statele membre astfel ca pe diverse servicii să existe creat mecanismul de schimb de date între sisteme. Aici vreau să aduc o remarcă – acest proiect l-am regăsit la ICI Bucureşti în perioada 2004 – respectiv proiectul Grid. Originea carierei mele este la ICI Bucureşti, unde am avut foarte multe de învăţat în perioada 2000-2006.
Nu în ultimul rând, dezvoltăm la ADR diverse proiecte prin care se definesc strategii şi politici referitoare la tehnologiile avansate, de tip inteligenţă artificială, blockchain. Concluzionând, am vrut să încep un mandat şi să aduc pe masa societăţii civile o radiografie onestă – nu stăm bine, din păcate, suntem la 21% cu servicii publice digitalizate, dar premisele sunt de a schimba această valoare. Trebuie să unificăm sistemele informatice insulare care nu aduc imediat un impact asupra cetăţeanului, să le interconectăm şi să găsim acele servicii publice care să ajute cetăţenii.
Doresc să mai punctez o oportunitate pentru care luptăm la ADR, adusă de PNRR, respectiv „transformarea digitală” în sectorul bibliotecilor publice centrale şi locale. În PNRR s-a prins o linie de finanţare pentru digitalizarea conţinutului de bibliotecă şi nu numai. Sper ca această investiţie să vină în asentimentul şi în sprijinul structurilor care se ocupă de acest domeniu şi să aducem conţinutul în format digital către cetăţeni, să putem accesa bibliotecile şi de acasă, cu ajutorul dispozitivelor, nu în detrimentul studiului clasic, pentru că o bibliotecă este valoroasă prin atingerea cărţilor, dar avem nevoie şi de tehnologii în zilele noastre.”
La întrebarea adresată de Ion Vaciu, Preşedinte | Digital Transformation Council, legată de definirea echipei de lucru în cadru ADR şi de faptul că literatura de specialitate arată că 70% dintre proiectele de transformare digitală la nivel global eşuează, Dragoş Cristian Vlad a precizat că echipa mică este constituită, iar pentru cea mare „mă bazez pe toţi specialiştii în IT. Tocmai am susţinut şi promovat acţiunea Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării pentru cooptarea a 17 experţi cu un nivel salarial echivalent nivelului UE. Am spart o barieră în administraţia publică prin care atragem specialişti la nivelul salarial pe care îl pot găsi la nivelul global de peste Ocean sau în UE. Am plecat de la o poză de ansamblu – stabilirea unor principii mari – interoperabilitate, date deschise, cloud guvernamental.
În jurul acestor trei domenii mari pot intra multe proiecte punctuale. Nivelul de eşuare a unor proiecte de digitalizare cred că va dispărea odată ce acestea vor fi prinse în vortex. Fără interoperabilitate nu mai putem dezvolta sisteme, fără a furniza date deschise către mediul de afaceri, academic, societate civilă nu mai putem construi sisteme, practic acele sisteme insulare dezvoltate în diverse ministere sau structuri le vom aduce într-un cloud – fie că este cloud guvernamental, hibrid, că sunt alte tehnologii, acestea sunt alte aspecte pe care piaţa le va regla. Nu mai avem voie să eşuăm şi ne asigurăm că nu vom mai eşua, totul va depinde de nivelul de accelerare, care va fi dat de fiecare specialist.
Încerc să impun un ritm alert, am găsit parteneri la nivel guvernamental care susţin acest ritm, acum depinde doar de noi de a transpune în practică. Trebuie să spargem şi bariere legislative, iar societatea civilă să înțeleagă că acest cadru legal este necesar înainte de a se începe o investiţie sau un șantier. Suntem de ani de zile într-un șantier, dar niciodată nu am reuşit să avem construcția finalizată. Ținta este să deservim cetățeanul cu servicii digitale, inclusiv persoanele cu dizabilități, măcar să aibă acces la conținutul web.”
Acad. Florin Gheorghe FILIP – Preşedinte Secţia de Ştiinţa şi tehnologia Informaţiei – Academia Română
„Aş vrea să evoc câteva momente – când vorbesc despre transformarea digitală nu pot să nu mă gândesc la academicianul Mihai Drăgănescu care în anii 80, pe lângă ideile sale strălucite din electronică, din filosofie, prefigura societatea informaţională. Apoi s-au dezvoltat ideile sale către societatea cunoaşterii.
Dezvoltând anumite concepte care au fost anticipate în anii ‘20 de economistul Fritz Machlup care vorbea de „muncitorul bazat pe cunoaştere”, apoi de Peter Drucker care vorbea de „knowledge economy”, profesorul Drăgănescu vorbea de „societatea cunoaşterii”, aducând nu doar un termen nou, ci şi implicând ideea că transformarea digitală se referă nu doar la un anumit sector, fie administraţie publică sau altceva, ci la întreaga societate. Ideea a fost dezvoltată în cadrul unor dezbateri ale Academiei Române, cu participarea, pe lângă informaticieni, şi a unor sociologici şi oameni din media. Drept urmare, în 2001 apare lucrarea „Societatea bazată pe cunoaştere, societatea informaţională”. La realizarea acelui proiect şi-au adus contribuţia Preşedintele României, Prim-Ministrul, Ministrul comunicaţiilor. Nu e nicio surpriză faptul că Capitolul 3 se numea „Instituţiile statului şi relaţia cu cetăţeanul”, iar primul capitol se numea „Servicii de informare pentru cetăţeni în societatea informaţională”, al cărei autor era prof. univ. dr. Doina Banciu. Capitolul 4 făcea referire la formarea profesională, urmată de aspectele penale favorizate de transformarea digitală, apoi infrastructuri informatice şi de comunicaţii. Cu acea ocazie s-a lansat Agenda pentru societatea informaţională.
Am evocat acest moment pentru mai multe scopuri. Scopul principal a fost să arăt că transformarea digitală este atotcuprinzătoare. Al doilea scop a fost pentru cei care au cunoscut acel proiect, să constat că după doar câţiva ani, lucrurile prefigurate acolo s-au realizat. Poate acum, privind cu un spirit critic, nu s-au realizat toate, acel coeficient de digitalizare a serviciilor publice se limitează la 21%. Dezvoltarea unui coeficient de realizare a acestor parametri, pe formula utilizată în UE, poate fi un domeniu de cercetare atât în Academia Română, cât şi la AOSR.”
Prof. univ. dr. George GRIGORIȚĂ – Universitatea din București, Facultatea de Teologie Ortodoxă
„Impactul digitizării asupra mediului eclezial din punct de vedere canonic”
„Dintotdeauna Biserica a fost favorabilă tehnologiilor noi şi bineînțeles aplicării acestora în spaţiul eclezial. Doar în perioadele de persecuție Biserica nu a avut posibilitatea de a se implica activ în procesul de dezvoltare a societăţii, fiind marginalizată şi chiar persecutată. Trebuie să ne reamintim, însă, că dintotdeauna locaşurile de cult, în special mănăstirile au fost adevărate focare de cunoaştere, de cultură, de educaţie şi de inovaţie.
Astăzi, însă, persistă o oarecare impresie că Biserica s-ar opune noilor tehnologii şi aplicării acestora, lucru fals, întrucât nu există vreo regulă, vreun canon, vreo dispoziţie a autorităţii bisericeşti care să interzică implicarea Bisericii în viaţa comunităţii. Biserica este mereu favorabilă dezvoltărilor tehnologice, înţelese ca o formă de manifestare concretă a cunoaşterii.
Pe de altă parte Biserica nu este şi nu poate fi favorabilă folosirii noilor tehnologii împotriva persoanei umane sau împotriva demnităţii acesteia. Prin urmare, trebuie să facem această distincţie între implicarea activă a bisericii în procesul de dezvoltare a comunităţii şi grija ei pentru protejarea persoanei umane, în special a acelora care se află în dificultate sau pericol.
În prezent, digitizarea reprezintă pentru Biserică o realitate proprie şi totodată o oportunitate continuă în a-şi îmbunătăţi activitatea de slujire a Evagheliei şi acest lucru se poate constata cu uşurinţă şi în importanţa pe care Biserica a oferit-o mijloacelor de comunicare în ultimii 15 ani. Acum 15 ani nu ne imaginam că Biserica poate avea un centru de presă propriu, că fiecare unitate de cult poate avea un responsabil IT sau chiar un site propriu sau măcar un cont pe reţelele de socializare.
Astăzi aceasta este o realitate pe care o cunoaştem cu toţii şi în sprijinul acestor afirmaţii putem să ne amintim de realităţile care ne înconjoară – parohiile sunt uşor reperabile prin site-urile proprii, prin indicaţiile pe care şi le postează pe propriile conturi în reţelele sociale.
Mai mult, în Biserică avem în ultimii 15 ani şi alte tipuri de digitizare. Avem un început de digitizare a unor obiecte de patrimoniu. Biserica este proprietara multor obiecte de patrimoniu la care pot ajunge şi pe care le pot vedea puţin oameni. Prin digitizare, însă, aceste bunuri pot fi popularizate şi pot fi accesate, vizionate de către toţi cei interesaţi. Astfel, putem vorbi despre cărţi, avem şi biblioteci cu manuscrise şi cărţi vechi, publicaţii rare, icoane, iconostase, dar şi picturi şi cântări bisericeşti care pot fi digitizate şi oferite tuturor către cunoaştere.
Arta religioasă a început să fie şi ea prezentă în aceste medii, unele lucrări de broderie, de sculptură fiind digitizate. O altă activitate importantă este transmiterea în format digital audio şi video a slujbelor religioase. Şi aici a fost o întreagă dezbatere – dacă este corect, util, moral, ca fiecare unitate de cult să aibă această posibilitate de a transmite slujba religioasă. În unele cazuri au fost accesări care au depăşit cu mult numeric numărul persoanelor prezente fizic în biserică, înregistrându-se chiar 100.000 de vizualizări la o slujbă religioasă, ceea ce este absolut imposibil a avea într-o catedrală sau într-un spaţiu deschis. Noi ştim că fiecare episcop are o anumită arie în care îşi poate desfăşura activitatea, însă prin această transmitere în format digital, ex Facebook, s-a depăşit oarecum această regulă şi Biserica a concluzionat că este o activitate nu contravine mesajului evanghelic. Chiar dacă acel preot a depăşit aria de reprezentare teritorială proprie, Biserica a concretizat că această formă de manifestare este spre folosul credincioşilor şi nu contravine cu nimic învăţăturii de credinţă. Avem şi alte activităţi de digitizare foarte prezente în mediul online, respectiv ediţii digitale ale unor cărţi cu caracter religios şi cărţi de rugăciuni, pe care le putem găsi cu uşurinţă în format digital, inclusiv audio şi video, precum şi cântări bisericeşti care se pot accesa printr-un simplu click.”
Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ – Universitatea din București
„Informatizarea administrației publice in lumina Codului administrativ și al viitorului Cod de procedură administrativă„
În opinia mea, strategiile în domenii fundamentale care vizează evoluţia societăţii sunt chestiuni atât de importante încât ar trebui să fie asumate de Parlament. Guvernele vin şi trec, uneori se schimbă în timpul unui mandat parlamentar de mai multe ori, dar organul reprezentativ suprem al poporului român este Parlamentul şi de aceea vă supun atenţiei asumarea unei teorii de acest gen care să vină în folosul eficientizării demersurilor care se întreprind pentru ca toată viaţa economică şi socială din România, cu precădere administraţia, să aibă cu adevărat un progres real.
Încă din 2001 avem o lege cu privire la semnătura electronică, lege prin care s-a urmărit să se contracareze, să se diminueze efectele nocive ale acelui stat la mapă, cu săptămânile, ale unor lucrări, trenării lor. S-au adoptat reglementări în afară de această lege, respectiv legea privind funcţionarii publici care este acum abrogată de către codul administrativ care a introdus activitatea în domeniul informatic în rândul prerogativelor de putere publică. Ca om de administraţie vă spun că nu este uşor să se fidelizeze personalul de specializare informatică în administraţie. Un pas fundamental care apreciem că s-a făcut este reprezentat de adoptarea codului administrativ şi într-o perspectivă nu foarte îndepărtată a codului de procedură administrativă.
Prof. univ. dr. Dumitru BORŢUN – Școala Națională de Studii Politice si Administrative – SNSPA
„Transformarea digitală a instituțiilor. O abordare etică„
“Karl Popper spunea în lucrarea „Societatea deschisă şi duşmanii ei” că nu există un sens al istoriei aşa cum au crezut marxiştii şi alţi autori de utopii care au plecat de la ideea că istoria are un sens intrinsec, o direcţie încastrată în ea, care este fatală şi pe care trebuie să o urmăm. Dacă m-ar întreba cineva care este misiunea unei generaţii i-aş spune că fiecare generaţie are dreptul să îşi propună propria misiune şi să îşi dea propriul sens al vieţii, dar dincolo de asta există anumite constante pe care le-aş sugera. 1. Raţionalizarea instituţiilor; 2. Raţionalizarea comunicării, adică transformarea unor monologuri paralele în dialog, construirea unei culturi şi a unei civilizaţii a dialogului; 3. Lupta împotriva duşmanilor societăţii deschise.
Trebuie să conştientizăm anumite adevăruri sociologice. În cei 40 de ani de comunism din România au venit de la ţară la oraş 8 milioane de oameni. Unii s-au integrat perfect, au ajuns mari savanţi, oameni de ştiinţă, alţii sportivi de performanţă care au dus gloria României în lume, alţii artişti de performanţă la nivel mondial. Din păcate, aceşti reprezintă o minoritate. Majoritatea, însă, au tras după ei paternul cultural rural, premodern, respectiv modele culturale care ţin de societatea închisă nu de cea deschisă. Din cercetările pe care le-am condus am observat că acest comportament se regăseşte în toate instituţiile publice.
Putem vorbi de o dictatură a clicilor în instituţiile publice, indiferent de partidul care se află la guvernare. Ca orice sistem parazitat, aceste instituţii nu mai pot funcţiona la parametrii proiectaţi, iar blocajul instituţional se manifestă prin boli ale macrosistemului social, economie subterană, corupţie instituţională, pasivism civic. Toate acestea vin din faptul că obiectivele declarate ale instutiţiilor publice sunt obturate, realizarea lor este întârziată, zădărnicită de interese de clan, interese de grup care privatizează interesul general, acel bine comun care trebuie să fie la nivel general, nu la nivel de clică. Criteriile sunt relaţia de rudenie, relaţia de vecinătate, când tragi după tine un concetăţean şi îi spui vino aici că e bine, am nevoie de oameni de încredere, sunt salarii mari, vino să facem echipă.
Mi-a plăcut întrebarea pe care a adresat-o dl. Ion Vaciu preşedintelui ADR – „V-aţi făcut echipa pentru adevărata Transformare Digitală a României?”, iar răspunsul a făcut referire la o echipă mică, de tineri entuziaşti, dar accentul trebuia pus pe specialişti.”
