Site icon Revista COMUNIC@ŢII Mobile

Conferinţa Connecting the Unconnected – Eduard LOVIN, ANCOM: Rețelele gigabit sau 5G au nevoie de dezvoltarea susținută a infrastructurii fizice de comunicații, ele constituie suportul transformării digitale la nivel local și național

Eduard LOVIN, Vicepreşedinte ANCOM @ Conferinţa “Connecting the Unconnected” organizată de către Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 26 februarie 2021

România are o piață atipică a telecomunicațiilor la nivelul statelor UE. Avem servicii foarte bune din punct de vedere calitativ la prețuri  mici, avem o concurență ridicată între operatori, avem oferte foarte variate pentru utilizatori.

România se poate lăuda cu prezența pe podium în topurile mondiale, nu doar europene, în ceea ce privește vitezele internetului fix.

În această situație fericită să găsesc însă doar zonele urbane, metropolitane, în marile și micile orașe. Probleme deosebite se întâlnesc în multe zone rurale, în special în cele cu densitate redusă a populației. Decalajul dintre mediul rural și mediul urban este semnificativ în acest sens. 

Datele ANCOM arată că 76% dintre gospodăriile din urban dețin o conexiune de internet fix, în timp ce 53% dintre gospodăriile din rural dețin o astfel de conexiune.

Evident că există și alte cauze pentru acest decalaj, cum ar fi cele socio-demografice sau economice. 

Populația din mediul rural este una îmbătrânită, cu venituri mai mici și cu un grad redus de alfabetizare digitală.

Însă și acoperirea rețelelor fixe, ce pot asigura viteze mari, are un rol important. De altfel, o parte a cererii potențiale din mediul rural a fost satisfăcută de rețelele radio la punct fix, în special în cazuri punctuale, de regulă mai izolate, dar și de rețelele mobile. Însă utilizatorii consideră că aceste soluții au anumite neajunsuri, în special vitezele oferite și traficul inclus.

Care este situația reală a acoperirii cu rețele fixe de bandă largă ultrarapidă?

ANCOM a prelucrat în 2020 datele colectate de la furnizori cu privire la localitățile din România în care utilizatorii au sau nu acces la o rețea publică fixă de comunicații electronice de bandă largă ultrarapidă.

Le-am centralizat într-o listă și am supus-o consultării publice în cursul acestei săptămâni pentru a fi validată în sensul eliminării oricăror discrepanțe dintre datele colectate și situația reală. Aceste localități au fost puse pe o hartă, care se regăsește pe site-ul ANCOM.

Datele ANCOM arată că utilizatorii finali persoane fizice din 2.342 de localități din România nu au acces la nicio rețea publică fixă de comunicații electronice de bandă largă, dar majoritatea dintre ele sunt acoperite de rețele mobile. Aceste localități însumează circa 400.000 de locuitori, adică aproape 2% din populația României.

Alte 2.371 de localități au acces doar la rețele fixe de bandă largă de bază (viteză de descărcare – „download” cuprinsă între 2 Mbps și 30 Mbps). Aceste localități însumează circa 1,3 milioane de locuitori, adică 7% din totalul populației României.

În cazul a 2.056 de localități, accesul se face doar prin rețele fixe de bandă largă rapidă (viteză de descărcare – „download” cuprinsă între 30 Mbps și 100 Mbps), eventual rețele fixe de bandă largă de bază (viteză de descărcare – „download” cuprinsă între 2 Mbps și 30 Mbps). În aceste localități trăiesc circa 1,6 milioane de locuitori, respectiv 9% din populația țării.

În circa 7.000 localități accesul la internet se face prin rețele de bancă largă ultrarapidă, acoperind aproximativ 16 milioane de locuitori, adică 82% din totalul populației.

Experiența altor state din vestul Europei sau America de Nord arată că este imposibil ca forțele piețelor să conecteze la rețele modene, gigabit, toată populația unui stat, în mod natural, fără intervenție publică și cu recuperarea decalajelor.

Rețelele de mare viteză și capacitate sunt baza pentru dezvoltarea economiei și societății digitale și au impact semnificativ asupra productivității, bunăstării, generează noi afaceri, noi piețe, ajută la ecologie.

Atât rețelele fixe, cât și cele mobile, se sprijină reciproc, se sprijină pe o puternică implementare a rețelelor de fibră optică și a infrastructurii fizice aferente, cum ar fi piloni, stâlpi, conducte sau camere de tragere. Astfel de planuri există în marea majoritate a țărilor europene, și nu numai. Însă pentru România costurile pentru acoperirea sistematică cu rețele de comunicații moderne sunt artificial crescute din cauza unei multitudini de factori, cum ar fi procedurile administrative greoaie de acordare a autorizațiilor, blocajele legate de coordonarea lucrărilor de construcții civile, pentru că aceste construcții civile au o pondere în cheltuieli de 80% din totalul investițiilor în rețele.

Sunt dificultăți în procesul de extindere a rețelor de mare viteză și la utilizarea infrastructurilor pasive existente, cum ar fi conducte, piloni sau turnuri, apoi blocajele legate de instalarea la interiorul clădirilor și al cartierelor rezidențiale, plus neînțelegerea de către mulți funcționari publici și factori politici locali și naționali, din toate partidele, a faptului că rețelele de comunicații reprezintă o utilitate publică esențială, așa cum a demonstrat și pandemia, pentru orice societate modernă, pentru orice economie.

Toate acestea sunt obstacole financiare și nefinanciare, inclusiv în zonele rurale.

Aș identifica câteva surse pentru țintirea sprijinului public. În primul rând, ajutorul de stat, fondurile europene. Aș puncta accesarea facilității Next Generation EU, un instrument de recuperare temporară și reparare a daunelor provocate de pandemie, dar și a fondurilor UE pe exercițiul financiar 2021 – 2027, din care 20% vor fi puse la dispoziția proiectelor pentru tranziția digitală și, atenție, conectivitate. Transformarea digitală se bazează pe conectivitate.

Important este să sprijinim și autoritățile locale pentru dezvoltarea și gestionarea unor infrastructuri publice subterane, cum sunt deja exemple succes, cu acces deschis pentru toți operatorii. În acest sens, amintesc că ANCOM a publicat în luna ianuarie 2021 ghidul solicitantului privind aprobarea condițiilor de acces la canalizațiile subterane, care ajută autoritățile publice în acest proces de obținere a condițiilor de acces pentru astfel de proiecte.

Acestea susțin dezvoltările de la nivelul unităților locale și vizează și implementarea unor soluții ale viitorului, cum ar fi IoT sau smart city.

Rețelele gigabit sau 5G au nevoie de dezvoltarea susținută a infrastructurii fizice de comunicații, ele constituind suportul necesar transformării digitale, și la nivel local, și la nivel național.

ANCOM a transmis către toate unitățile administrativ teritoriale ghidul solicitantului despre care m-am referit anterior, pentru a-i ajuta să dezvolte rețele subterane, care rezolvă o serie de aspecte legate de urbanism, prin ducerea tuturor cablurilor în tubete îngropate, securitatea rețelelor crește și aduc și venituri la bugetul local, prin aplicarea de redevențe.

ANCOM se implică și în educația utilizatorilor, pe site-ul instituției fiind disponibile informații din zona fizicii, chimiei și chiar medicinei despre radiațiile electromagnetice.

ANCOM monitorizează de peste 10 ani nivelul radiațiilor electromagnetice și rezultatele măsuritorilor au arătat că nivelul radiațiilor electromagnetice s-a situat spre limita inferioară a intervalului impus de siguranța medicală.

Tehnologia 5G este foarte eficientă, are un consum de energie de câteva ori mai mic comparativ cu antenele 3G și 4G.

Exit mobile version