Cătălin Gabriel STĂNESCU – Profesor Asociat – SYDDANSK UNIVERSITET – UNIVERSITY of SOUTHERN DENMARK @ Conferința EDU INVEST 2022 – THE FUTURE OF EDUCATION & LEARNING – DIGITAL TRANSFORMATION IN EDUCATION, organizată de către Digital Transformation Council, Revista COMUNICAŢII Mobile şi TelecomTV.ro pe 4 martie 2022
În Danemarca, o țară foarte diferită de România în numeroase privințe, dar cu care are și câteva asemănări, nu doar educația este foarte avansată, dar și procesul de digitalizare la nivelul întregii administrații. Noi interacționăm foarte puțin cu autoritățile în persoană, lucrăm foarte puțin spre deloc cu hârtii. Hârtiile sunt verificate la început, la intrarea în Danemarca și înregistrarea în sistem. După înregistrare, toată comunicarea cu instituțiile publice se face virtual prin intermediul unui portal. Practic, ai o identitate digitală, bazată pe CNP.
Ca exemplu, înregistrarea fetiței mele, care s-a născut anul trecut, s-a făcut de pe telefonul mobil în maternitate în mai puțin de 30 de minute. După completarea online a formularului, instant, pe adresa de mail, ne-a sosit certificatul de naștere în format digital, iar fizic după 6 zile, la adresa de domiciliu.
CONFERINȚA LIVE
Ulterior, înregistrarea fetiței ca cetățean român la Ambasada României din Danemarca a durat 9 luni. A trebuit să dovedesc, pe lângă nașterea copilului, nașterea mea și a soției, prin certificatul de naștere. Cartea de identitate nu a fost suficientă.
Când a venit pandemia, nu pot spune că am luat-o de la zero în sistemul de învățământ din Danemarca. Toate materialele pe care le punem la dispoziția studenților erau disponibile și online, în mare parte comunicarea cu studenții se desfășoarăpe platforme online, doar cursurile și seminariile aveau loc în sală, dar și acolo folosind foarte mult dispozitivele electronice din dotare.
Sistemul danez de învățământ plătește studenții, dar aceștia nu sunt obligați să vină la cursuri. Sistemul danez se bazează pe o formă de voluntariat al studenților, cu cât sunt mai interesați, cu atât vor participa mai activ la curs. Nu avem, din nefericire, niciun fel de mijloc, în afară de motivare, respectiv să-i facem să înțeleagă la ce le folosește în viitor ceea ce le predăm în prezent.
Toți studenții din Danemarca primesc burse, circa 1.300 de euro lunar.
În perioada studenției, majoritatea studenților trec printr-o serie de internship-uri, neplătite.
Până în pandemie, posibilitatea studentului de participare online la curs era zero, profesorii nu aveau nicio obligație în acest sens. Pandemia a schimbat paradigma, profesorii s-au mutat rapid online. S-au cumpărat rapid licențe pentru platformele online gen Zoom sau Teams, plus protecție cibernetică, în condițiile în care ne-am confruntat cu un număr ridicat de atacuri cibernetice.
Nu există probleme de conectivitate în Danemarca, internetul este peste tot. Există biblioteci online, care oferă acces gratuit tuturor.
Și Danemarca s-a confruntat cu impact emoțional al pandemiei în educație. După primul an de pandemie, care a fost cel mai dur, cu educație online 100%, studiile au arătat că studenții au resimțit din plin mutarea totală în online. Avem o serie de explicații în acest sens.
În primul rând, sistemul educațional din Danemarca, încă de la grădiniță, pune accent pe dezvoltarea aptitudinilor sociale. Copiii învață să comunice și să colaboreze cu alții, sunt educați și crescuți în spiritul de echipă, de comunitate. În timpul pandemiei a lipsit socializarea, asta-i clar.
Un alt aspect constatat este că pandemia, prin mutarea în online, a condus la manifestarea pasivității la cursuri, studenții asistau pasiv la cursuri, își închideau camera, iar profesorul nu știa dacă studenții asistă sau nu la curs.
În cadrul universităților au avut loc discuții cu privire la dinamizarea cursurilor și s-au aplicat o serie de măsuri, cu efecte palpabile.
În al doilea an al pandemiei, s-a introdus educația hibridă, adică, prin rotație, studenții erau prezenți fizic la cursuri.
Educația online, cel puțin în Facultatea de Drept, a fost văzută ca o soluție de avarie la efectele pandemiei și nu reprezintă viitorul. Educația online ar trebui să fie o complementaritate, nu o alternativă.
