Corneliu VIŞOIANU, Director, MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII @ Conferința RĂZBOIUL CYBER CONTRAATACĂ – Cum ne construim rezilienţa cibernetică? organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICATII Mobile şi TelecomTV.ro pe 1 aprilie 2022.
Remarc faptul că ne aflăm într-un câmp plin de mine, fiecare fiind o criză. Avem criza energetică, criza economică, criza alimentară, pandemie, criza migrației și războiul din Ucraina. Toate aceste crize sunt acoperite de potențialele crize cibernetice.
Dacă înainte eram obișnuiți să vedem o criză ca fiind o lebădă neagră, acum avem fel și fel de lebede, chiar kaki, iar normalitatea este din ce în ce mai rară. Practic, pare că suntem în ochiul unui uragan: suntem dominați de panică, suntem într-un sistem de fake news, unde zona cyber joacă un rol esențial, și ne rămâne doar speranță, respectiv că pe noi n-o să ne atace nimeni.
Aceste crize sunt în lanț. Trebuie să reținem că NATO ne apără, dar articolul 5 nu intră în funcțiune, așa cum se așteaptă toată lumea, dacă ne atacăm singuri. Noi trebuie să ne protejăm din punctul ăsta de vedere și, din această perspectivă, ar trebui să definim conceptul de reziliență, respectiv calitatea unui sistem stabil de a nu suferi modificări majore în urma unui șoc.
Dacă sistemul nostru este instabil sau aflat într-un proces de transformare, măsurile de creștere a rezilienței se opun transformărilor și atunci sistemul va funcționa ineficient. Aceasta este partea proastă a rezilienței. E ca și cum ai turna beton peste un motor aflat în funcțiune, care se învârte.
CONFERINȚA LIVE
Componenta de reziliență trebuie definită pe niveluri specifice. Discutăm de reziliența individului, a comunităților, a țărilor.
Statul român este ca un computer vechi, cu memoria plină și cu un ecran plin de icon-uri. El trebuie să fie curățat, pentru că nu poate fi înlocuit. Dacă nu suntem atenți, vom constata că reziliența unui stat învechit este dăunătoare. Cel mai bine se vede acest lucru în administrație.
Discutăm de economie smart și imaginați-vă toate problemele de fraudă, unele dintre ele fiind publice, și nu la dimensiunea reală, plus datele personale, pentru că oamenii sunt importanți în povestea asta.
Lumea este îngrozită acum de norul radioactiv de la Cernobîl și imaginați-vă dimensiunea panicii dacă funcționarea sistemelor de măsurare ar înceta. La nivel de individ, avem o serie de dispozitive din zona smart living, care pot diminua facturile la utilități – energie, apă, gaze ș.a. Aceste dispozitive sunt vulnerabile fără măsuri de protecție.
Pentru pandemia digitală nu avem vaccin.
Ca să trecem la soft power la smart power avem nevoie de o formă de reziliență inteligentă. Dacă avem termene de expirare la elemente, ar trebui să avem termene de schimbare și la anumite tipuri de politici. Aici este responsabilitatea mediului academic.
Nu poți să rezolvi problemele doar cu ingineri și IT-iști. Vorbim de oameni și comunități și, în acest context, trebuie să implicăm în discuții pe toată lumea.
Până la urmă, este vorba de nevoia reală de punere în practică a unui proiect de țară. Trebuie să rescriem această poveste, într-un fel sau altul. Trebuie să ajungem să prețuim mai mult relațiile interumane și, nu în ultimul rând, bunul simț.
Oamenii comunică mai mult, ajutați de sistemele electronice, dar, în esență, se comunică mai puțin.
În următorii 4 ani, managementul problematicii de securitate cibernetică trebuie să pună accent pe gestionarea integrată a riscurilor. Trebuie să ne construim un leadership de criză!
De asemenea, rrebuie să ne ducem către o zonă de cultură de masă în privința securității cibernetice.
Educația a creat două specii. Erudiții IT, care știu multe, dar care merg foarte des la terapie, și primitivii, în număr mare, dar care nu știu mai nimic. Primii plâng la psiholog, ceilalți râd la psihiatru, iar noi, statul, nu știm să gestionăm cele două componente.
Rolul principal rămâne al educației, dar trebuie să ducem academia la țară.
