Ion SMEEIANU @ Liberalizarea & Portabilitatea – Telecom vs. Energie și gaze: Viziunea mea în energie este următoarea: capitalism la nivel național, dar socialism la nivel regional. Lângă comunități ar trebui să avem unități de generare energie electrică prin soluții solare sau eoliene, prin soluții de acumulare a curentului ieftin produs noaptea în unități de stocare și generarea lui către comunitatea locală în timpul zilei, când curentul este scump.

Ion SMEEIANU, ex Preşedinte ANRC (Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii – predecesoarea ANCOM) @ Conferința LIBERALIZAREA & PORTABILITATEA – SUCCESUL DIN TELECOM vs. IMPASUL DIN ENERGIE ȘI GAZE, organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 4 februarie 2022.

Pentru mine această dezbatere este foarte interesantă – s-a purtat pe două paliere și, în opinia mea, nu s-a putut găsi deocamdată o punte solidă de legătură între cele două zone de reglementare.

Startul fulminant al autorității de reglementare în domeniul comunicațiilor a fost motivat de faptul că am avut un sprijin foarte susținut din partea politicului, autoritatea era în subordinea ministerului. Politicul a sprijinit modernizarea și reglementarea comunicațiilor în ritm accelerat.

O altă chestiune care nu s-a spus pe șleau este că România era cam în urmă cu comunicațiile, noi nu aveam rețele foarte bine dezvoltate și nici servicii. Am putut să facem o ardere de etape și, din acea fază în care eram înainte de 1990, am putut să introducem atât servicii, cât și rețele moderne fără ca aceasta să impieteze asupra calității.

Un factor determinant în acest proces a fost echipa ANCOM, la început ANRC, care a fost în mare parte vârful piramidei, a fost racolat prin head hunting, apoi vârful piramidei și-a ales baza piramidei, prin interviuri profesioniste. Astfel, echipa ANRC avea în 2003 o echipă de conducere cu o medie de vârstă sub 30 de ani și cu un grad de pregătire profesional foarte ridicat. Au fost motivați atât material, cât și profesional.

După părerea mea, este greșită filozofia întregului sistem de piețe energetice și de rețelistică. Lumea vrea să abordeze pe baze capitaliste această chestiune a energiei, dar pe aceste baze o bună parte din populație intră într-o zonă de excluziune, ceea ce face ca energia să devină un bun de lux, iar statul român să fie pus într-o situație delicată, să nu poată deservi populația cu un regim energetic necesar și suficient unui trai decent.

În cadrul acestui eveniment s-a pus accentul pe un nou salt în dezvoltarea de unități de producției de energie electrică. Dacă am face acest salt, care ar fi efectul? Energia ieftină produsă aici s-ar scurge peste hotare pentru că ea se scurge spre cel cu bani mai mulți și, în acest context, energia va fi prohibitivă pentru populația României. 

Centralele pe cărbune nu sunt competitive în actuala piața de energie pentru că prețul per MW este ridicat. Acest tip de energie nu poate intra în concurență. Degeaba spun unii să dezvoltăm sau să menținem cărbunele ca sursă de energie. Ar fi valabilă această idee dacă România s-ar insulariza. Dacă energia obținută din cărbune ar fi transferată direct populației, fără prea multe taxe și impozite, atunci ar fi o idee valabilă. Altfel, nu rezistă.

Pentru că am fost în zona telecom la început și acum sunt în zona energiei, propunerea mea ar fi aducerea lângă comunitățile locale a unor unități energetice care să producă concurență unităților de nivel național sau internațional și care să deservească populația cu venituri mai scăzute și să genereze niște servicii comunale. 

Viziunea mea în energie este următoarea: capitalism la nivel național, dar socialism la nivel regional.

Lângă comunități ar trebui să avem unități de generare energie electrică prin soluții solare sau eoliene, prin soluții de acumulare a curentului ieftin produs noaptea în unități de stocare și generarea lui către comunitatea locală în timpul zilei, când curentul este scump.

Aceste unități aflate în apropierea comunităților pot deservi iluminatul local, transportul electric local, școli, spitale, fiind o alternativă la cuplarea la rețeaua națională de energie electrică, care nu mai este controlabilă din punct de vedere al prețului, ea are pârghii internaționale de joc și de lucru și generează prețuri peste nivelul mediu de capabilitate al plății românilor. Aceasta este o chestiune pe care o văd ca fiind viabilă, dar pentru asta trebuie voință politică, trebuie investiții patriotice locale. Aceste unități locale pot deveni unități generatoare de venituri. Surplusul de energie stocat sau generat în aceste unități poate fi injectat în rețeaua națională la prețul stabilit de piață.

În opinia mea, pe fondul faptului că piața energiei este una globală, interconectată, cei bogați vor prelua întotdeauna ce vor produce cei mai săraci.