Silvia VLĂSCEANU – Director Executiv HENRO – Asociaţia Producătorilor de Energie Electrică @ Conferința LIBERALIZAREA & PORTABILITATEA – SUCCESUL DIN TELECOM vs. IMPASUL DIN ENERGIE ȘI GAZE, organizată de Digital Transformation Council, Revista COMUNICAȚII Mobile și TelecomTV.ro pe 4 februarie 2022.
Cred că astfel de evenimente de specialitate sunt foarte utile și ar trebui să aibă loc cât mai des pentru că, pe de o parte, cele două domenii sunt dependente și legate unul de celălalt, iar pe de altă parte, există foarte multe necunoscute.
Este păcat că reprezentanții ANRE nu au participat la eveniment pentru că sigur v-ar fi povestit că deschiderea pieței energiei a început din 2003 și s-a încheiat în 2007, când orice consumator casnic sau noncasnic avea dreptul să-și aleagă furnizorul.
De ce nu s-a întâmplat din 2007? Pentru că în continuare România a păstrat reglementată piața.
În lanțul energiei avem producători, a căror restructurare, din păcate, s-a făcut în anii 2000 pe resurse energetice, ceea ce s-a dovedit a fi o greșeală, pentru că am pus producătorul din cărbune să concureze cu cel din hidro, și din 2010 au apărut și producătorii din resurse regenerabile, după adoptarea unei scheme de sprijin foarte generoasă pentru aceștia. Apoi avem un operator de transport unic, Transelectrica, precum și șase operatori de distribuție. Ultimii sunt furnizorii, care asigură interfața cu clientul.
Activitatea de transport și activitatea de distribuție sunt reglementate de ANRE, sunt monopoluri naturale. Activitatea de producție este reglementată parțial, iar activitatea de furnizare a fost redereglementată după 1 ianuarie 2021.
Prețul pe care îl plătește un client pentru consumul de energie nu este prețul de producție al energiei. Furnizorul cumpără energie de pe diverse burse sau platforme, face un pachet de energie, pe care apoi îl vinde către consumator. Evident că se adaugă tarife reglementate, acciza, certificate verzi și alte elemente.
De pe diverse burse sau platforme administrate de OPCOM, furnizorul cumpără energie de la producători, de la traderi sau de la alți furnizori.
Mecanismul în energie este foarte diferit față de sectorul telecom, unde avem un furnizor de servicii și el interacționează cu clientul.
Din acest motiv sunt atâtea discuții despre de ce energia este scumpă, de ce producătorul x sau y vinde scump. El vinde, de fapt, la prețul de pe bursă, unde există cerere și ofertă.
Piețele spot din România sunt conectate la piața europeană și pe aceste piețe prețul este puternic influențat de ceea ce se întâmplă în alte țări. Când energia este mai ieftină într-o țară, ea „curge” spre România dacă energia produsă în țara noastră este mai scumpă, și invers.
Pe piețele la termen putem să avem o influență dată sectorul local de producție dacă am avea capacități suficiente, energie suficientă de ofertat pe piață și oferta ar depăși cererea cu siguranță că s-ar vedea efectele concurenței pe această piață, s-ar vedea în prețul contractelor pe termen lung.
Legislația din domeniul energiei este armonizată cu cea europeană. De la 1 ianuarie 2022 a fost transpusă o nouă directivă, 944/2019, și s-a reintrodus posibilitatea de a încheia contracte bilaterale directe. Sperăm să vedem o flexibilizare a tranzacțiilor pe piață, să nu mai existe această presiune pe preț pentru contractele la termen.
Susțin că schimbarea furnizorului este benefică și dereglementarea sectorului să aibă loc.
În Monitorul Oficial a apărut recent un ordin al ANRE referitor la inițierea sau punerea în aplicare a unei platforme online de schimbare a furnizorului începând cu luna august 2022, platformă pe care orice consumator va putea să-și schimbe furnizorul în cel mult 24 de ore. Pe această platformă te adresezi furnizorului nou, care preia sarcina de a face schimbările, de a anunța vechiul furnizor ș.a.m.d.
Legea 123/2012 prevedea atingerea unui prag de 80% în privința contorizării inteligente până în 2020, dar termenul a fost prelungit până în 2028 din cauză că unii furnizori au considerat că nu pot atinge ținta.
Este adevărat că există diferențe între operatorii de rețea în ceea ce înseamnă apetitul și dorința lor de a face aceste investiții. Aceste investiții trebuie să fie recunoscute de ANRE. Ei nu pot să facă doar investiții în sistemele de măsurare, ei trebuie să facă și investiții în noi capacități de producție, în linii, în transformatoare, în digitalizare, în aplicații software. Mai este o componentă și anume consumul propriu tehnologic, un cost pe care operatorul de rețea îl are și care este încă foarte mare pentru că investițiile în rețea sunt limitate.
Toate aceste investiții sunt recunoscute de ANRE într-un anumit procent pentru fiecare și se regăsesc în tarife.
Unii ar putea să facă programe de investiții mai ambițioase, dar asta ar însemna tarife de distribuție mai mari, care s-ar regăsi în facturi și se pune problema suportabilității de către clienți.
Spre deosebire de telecom, în energie politicul a intervenit în legislație de foarte multe ori, de 14 ori în opt ani, ceea ce evident arată cât de „stabilă” este legislația.
Toate aceste modificări au impactat niște măsuri care trebuiau luate la momentul potrivit. Privatizările au început din 2015 pe partea de distribuție, dar din păcate nu au continuat cu privatizarea capacităților de producție.
Am privatizat ce era mai simplu, respectiv partea de distribuție și furnizare la acel moment. În 2005, legislația europeană ne permitea să avem un operator de distribuție și furnizare și așa s-au făcut privatizările. Ulterior, după 2012, noua directivă ne-a obligat să facem separarea distribuției de furnizare pentru a stimula competiția pe partea de furnizare.
În acest moment, operatorii de distribuție sunt societăți distincte de furnizori și denumirile au fost schimbate. Aceste obligații au fost experimentate foarte mult la nivelul României comparativ cu alte state și din acest motiv cred că măsurile se iau în această perioadă nu pot fi copy/paste pentru că structura sectorului este diferită față de alte state.
Fiecare stat are particularitatea sa, poți să compari dar nu poți să preiei identic măsurile care se aplică în alte state.
Ne comparăm, din păcate, la prețurile pe piețele spot, dar nu vorbim de sărăcia energetică, care la noi tot crește, adică imposibilitatea consumatorilor de a-și plăti facturile sau că acestea reprezintă foarte mult în veniturile unei gospodării. Sunt gospodării unde ponderea facturii de energie electrică în venituri ajunge la 20-30% și urcă, în unele cazuri, spre 40-50%. Este foarte mult și din acest motiv trebuie să ne concentrăm pe ajutorarea consumatorilor vulnerabili din toate punctele de vedere. Cine este vulnerabil la energie are, cu siguranță, și alte vulnerabilități și trebuie să încercăm să adaptăm sectorul. Nu putem să facem tabula rasa și să redesenăm sectorul, inclusiv ca organizare sau arhitectură.
Legat de PNRR, am trimis observații și sperăm să încurajeze toate segmentele din domeniul energetic – producție (noi capacități), transport (noi puncte de interconectare cu statele vecine), distribuție. Dacă vom fi în stare să facem proiecte deștepte, sigur că o parte din bani se vor întoarce în economie.
În domeniul energetic sunt necesare fonduri de ordinul zecilor de miliarde de euro pentru dezvoltare. Spre exemplu, doar pe segmentul energiei nucleare ar fi necesare peste 40 miliarde de euro, bani care vor susține finalizarea unităților 3 și 4, retehnologizarea unității 1 și cele 7 grupuri modulare. Nu putem să ne bazăm doar pe banii din PNRR, sperăm ca firmele, din profiturile făcute, să investească în noi capacități de producție, în linii de transport, în modernizare și retehnologizare.
Mă aștept la schimbări în cuantumul facturilor începând cu luna aprilie, și nu pentru că vine primăvara, ci pentru că sunt în derulare o serie de investigații și vor fi instituții care vor spune lucrurilor pe nume, astfel încât să poată fi luate măsuri pentru a diminua elanul unora sau altora de a face profituri rapide în detrimentul consumatorilor.
