Studiul PwC România Workforce Disruption Index realizat în urmă cu un an arăta că, în următorul deceniu, 275.000 angajați români ar trebui să învețe abilități digitale noi ori superioare (upskilling) pentru a-și menține sau găsi locuri de muncă, dar estimările din contextul pandemiei – care a accelerat digitalizarea – devansează termenul cu cel puțin cinci ani această prognoză.
Transformarea digitală, care este considerată de mai mulți ani un fenomen disruptiv pentru forța de muncă, a fost grăbită în ultimele luni odată ce multe activități s-au mutat în mediul virtual mai rapid decât se anticipa. În aceste condiții, adaptarea competențelor trebuie să aibă loc mai repede atât pentru că tot mai multe activități economice și sociale se desfășoară online, cât și pentru că automatizarea va înlocui mai curând decât se prognoza unele locuri de muncă, punctează, într-o analiză, Ionuț Sas, Partener People & Organisation Leader şi Oana Munteanu, Senior Manager People & Organisation, de la PwC România.
Aceasta nu este o amenințare, este un îndemn pentru angajați și angajatori să fie pregătiți pentru realitatea pe care trebuie să o gestionăm, comentează specialiştii PwC. Nevoia de abilități digitale tot mai sofisticate crește rapid și schimbă cererea pe piața muncii. În ultimele luni, am fost toți obligați să evoluăm în lumea online – unii fiind abia în faza de “alfabetizare” digitală, în timp ce alții au adăugat noi competențe sau le-au dezvoltat pe cele existente. Au apărut instrumente noi de comunicare, s-au sofisticat cele existente și s-au accentuat cerințele de securitate cibernetică. Și lucrurile nu se opresc aici. Trebuie să ne analizăm mai cu atenție ceea ce știm să facem efectiv și cum ar putea să arate în viitor profesia pentru care suntem pregătiți în acest moment.
Dacă ne uităm la industriile puternic afectate de criza pandemică, putem anticipa că multe activități se vor face diferit. HoReCa sau transporturile care, până de curând, necesitau într-o măsură insignifiantă competențe digitale încep să adopte treptat digitalizarea. Sunt domenii despre care s-a vorbit mai puțin până acum ca fiind ”țintele” digitalizării sau automatizării, însă tot mai multe companii au început să exploreze interacțiunea virtuală acolo unde e posibil, chiar și în aceste domenii. În același timp, angajații aflați în pericol să-și piardă locurile de muncă sau care și le-au pierdut deja, trebuie să se reorienteze, fie să transpună în online o parte a activității, în măsura în care este posibil, fie să învețe altceva, se arată în analiza PwC.
Un impact mare au resimțit și vor resimți tot mai puternic, industriile unde digitalizarea și automatizarea preiau treptat din locurile de muncă. În industria manufacturieră, de exemplu, roboții sunt tot mai prezenți. Presiunea asupra costurilor, mai ales ca urmare a crizei, va grăbi acest proces. Chiar și în serviciile publice, se vede o tendința de digitalizare, mai ales după ce perioada de lockdown a pus autoritățile în situația de a găsi soluții pentru a derula activități și a oferi servicii publice fundamentale. Alte servicii, cum este telemedicina, au fost utilizate mai ales de către entități private, iar acum au început să fie familiare spitalelor și clinicilor de stat. Școala online, un experiment cu totul nou pentru România, deși a funcționat cu sincope, este începutul unui proiect care, cu siguranță, va continua.
Preocuparea pentru educație și recalificare poate să atenueze presiunea asupra persoanelor ”vulnerabile” pe piața muncii în viitor. România are nevoie de investiţii în educaţie atât pentru copii, cât și pentru adulți, cu accent pe digitalizare, dar și pe acele competențe încă neînlocuibile de tehnologie: capacitatea de a lua decizii, să-şi exerseze creativitatea, să lucreze bine în echipă, să îşi dezvolte inteligenţa emoţională şi abilitatea de a învăţa şi a se reinventa, aptitudini care vor fi esenţiale pentru adaptarea la ceea ce se va cere pe piaţa muncii.
Responsabilitatea educației, în mod realist pentru a atinge rezultate, trebuie împărțită între guvern, prin educația formală, angajatori, prin programele de formare la locul de muncă și, nu în ultimul rând, fiecare individ în parte. Cei care sunt pro-activi și investesc în propria educație, vor avea beneficii reale în următorii ani, restul, rămân la discreția sistemelor de ajutoare sociale sau primesc locuri de muncă prost plătite. Investiția este de timp și energie, mult mai mult decât de bani, având în vedere multitudinea de instrumente accesibile mai ales online.
Înainte de criza generată de pandemia COVID-19, directorii generali intervievați de PwC România în cadrul CEO Survey 2020 arătau că una dintre cele mai mari preocupări ale lor este disponibilitatea competențelor în cadrul organizației, indiferent că era vorba despre abilități interpersonale, de lucru cu volume mari de date sau competențe digitale.Totodată, cei mai avansați respondenți în adoptarea unor programe de upskilling au arătat că principala provocare este păstrarea angajaților, în timp ce companiile la început de drum invocau motivația și lipsa de resurse drept cele mai mari obstacole. Întrebați despre zonele în care companiile pe care le conduc derulează cele mai eficiente programe de upskilling, liderii le-au menționat pe cele care pun accent pe creșterea productivității forței de muncă (72%) și pe creșterea afacerii (70%), respectiv proiectele în vederea reducerii lacunelor și nepotrivirilor de competențe (67%).
Îmbunătățirea competențelor digitale este, prin urmare, o inițiativă esențială pentru afacere care ar putea fi abordată în orice moment în care există timpi morți sau scăderi în productivitate. Pregătirea forței de muncă a viitorului va necesita investiții mari, dar costul inacțiunii va fi și mai mare.
